Comoara unei lacrimi pierdute
Ai fost în viața mea o frumoasă lacrimă
Ce aluneca lin, încălzind obrazul vieții mele,
Dar când ai plecat, s-a răcit până și inima,
Cât de mult amar ai lăsat în urmele tale.
Acum, te-aș mai căuta să te mai adun,
Dar ai căzut un strop în altă lume ...
Oriunde ai mai fi, să-ți amintești ce spun:
"Căci din ochii mei, a început a ta poveste"
Te-am făcut o comoară, eu fiindu-ți hoț,
Furam din ale tale bogății ascunse doar clipe,
Ca mai apoi, să făuresc din ele, aur prețios
Dar ai plecat cu tot… lăsându-mi doar iubire...
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 10 ноября 2023
Просмотры: 668
Стихи из этой категории
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
"I love Paris" în română
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
Iubesc Parisul
De fiecare dată când privesc în jos,
La acest oraș etern,
Fie că cerul lui e albastru sau cenușiu,
Fie că-i sunt zgomotoase uralele
Sau liniștite lacrimile lui,
Din ce în ce mai mult îmi dau seama că...
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc Parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape.
Cu penele de cenușă
Numai în ordinea asta, cuvintele se pot frământa
Într-un aluat uniform, fără cocoloașe.
Eu am întins atunci mâna, doar pentru o clipă
Să îmi încălzesc sufletul.
Hrăneai cerul cu scântei, dansai tango cu vântul
Ritmic pocneau măduvele inimile capilarele copacilor
Sub limbile fierbinți și, împreună cu ele,
Ardeam și eu.
Orbirea asurzirea sau pierderea simțurilor în pară
Nu-i deloc înspăimântător, era mai greu să identific
ce am fost pentru tine: lemn, pâine sau cenușă.
Stiu sigur un lucru - tu mereu ai fost flacăra.
Sub cenușă încă fumegând, vraja focului s-a desfăcut
S?i eventual, aluatul emoțiilor s-a desfrământat.
Azi știu să mă aprind, să mă ard și să-mi renasc
Pasărea focului singură.
Cu penele de cenușă, ascult cum ploaia îngână o bossa tristă.
Atât.
Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
"I love Paris" în norvegiană
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near.
Jeg elsker Paris
Hver gang jeg ser ned
på denne tidløse byen
Enten blå eller grå er himmelen hennes
Enten høylytt være hennes jubel
eller om tårene hennes er myke
Mer og mer innser jeg det
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær
Jeg elsker Paris om våren
Jeg elsker Paris om høsten
Jeg elsker Paris om vinteren når det regner
Jeg elsker Paris om sommeren når det syder
Jeg elsker Paris hvert øyeblikk
Hvert øyeblikk av året
Jeg elsker Paris, hvorfor å, hvorfor elsker jeg Paris?
Fordi min kjærlighet er nær.
Chiar dacă…
Chiar dacă drumul tău nu e pe aici,
Prin fața casei mele,
Eu am să-l fac din mii de gânduri mici,
Să poți veni cu ele.
Am să-l croiesc din vis și dor,
Din lungă așteptare,
Ca un covor multicolor,
Să ți se-întindă sub picioare.
Din rădăcini de chin și jind fierbinte,
Cărări am să-ncolțesc,
Să-mi treci măcar o zi pe dinainte,
Să-mi curgă lacrimi când privesc.
Și-n fiecare noapte, ca o punte,
Îmi voi întinde visul,
Iar pașii-ți lini, ca niște unde,
Să-mi mângâie abisul.
Iar de vei trece, fie și o clipă,
Prin oful meu, tăcut și nevăzut,
Voi ști că drumurile se-nfiripă,
Și ard în suflet, ca un dor tăcut.
Iar dacă pașii tăi nu vor sosi,
Și vântul îți va șterge urma-n zare,
Am să-ți presor pe căi pustii,
Din ochii-mi triști…mărgăritare.
"I love Paris" în română
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
Iubesc Parisul
De fiecare dată când privesc în jos,
La acest oraș etern,
Fie că cerul lui e albastru sau cenușiu,
Fie că-i sunt zgomotoase uralele
Sau liniștite lacrimile lui,
Din ce în ce mai mult îmi dau seama că...
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc Parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape.
Cu penele de cenușă
Numai în ordinea asta, cuvintele se pot frământa
Într-un aluat uniform, fără cocoloașe.
Eu am întins atunci mâna, doar pentru o clipă
Să îmi încălzesc sufletul.
Hrăneai cerul cu scântei, dansai tango cu vântul
Ritmic pocneau măduvele inimile capilarele copacilor
Sub limbile fierbinți și, împreună cu ele,
Ardeam și eu.
Orbirea asurzirea sau pierderea simțurilor în pară
Nu-i deloc înspăimântător, era mai greu să identific
ce am fost pentru tine: lemn, pâine sau cenușă.
Stiu sigur un lucru - tu mereu ai fost flacăra.
Sub cenușă încă fumegând, vraja focului s-a desfăcut
S?i eventual, aluatul emoțiilor s-a desfrământat.
Azi știu să mă aprind, să mă ard și să-mi renasc
Pasărea focului singură.
Cu penele de cenușă, ascult cum ploaia îngână o bossa tristă.
Atât.
Gol
Și-al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
după izul de lalele
din coastele-nverzite.
el îi sărută sânul gol
și ea șoptește-amurgul,
iar viața din ei se-nalță
spre orizontul gol.
În munți suflul ajunge,
printre lalele strivite
de sânul alb și gol.
Izvorul lunii izbucnește
cu sunete vivace,
dar cu răsunet gol.
Ea e doar ecou și el
doar nepăsare
pe ast podium gol.
Dar al lor izvor tânjește
în marea de-ntuneric
cu suspin domol.
Другие стихотворения автора
Nu există speranță in iad
Pe trepte reci, pe inimi goale
Și cu aripi cusute din umbre și dor,
Am visat că tu-mi ești a mea cale,
Că aici, eu n-am să mor.
M-am prăbușit în abisul flămând,
Dar simt cum o mână mă rupe din loc.
La capătul ei, erai tu, un chip blând,
O stea rătăcită-n altar de foc.
Nu te-am întrebat de ce,
Dar nici tu n-ai spus nimic.
Un legământ ce ușor se frânge,
Pierdut și uitat într-un colț de foc.
Când tăcerea îmi devenise casă,
Și ecourile mă îngropau încet,
Vocea ta s-a strecurat în orice umbră
Și din haos, m-ai chemat înapoi, în vis.
Am sădit un gând, mai la mijloc de inimă,
Dar pământul l-a scuipat ca un blestem.
Aici, unde sunt eu, speranța e o candelă
Bătută în furtuna nebună a infernului demn.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
Înmormântați la poli opuși
Îți jur că mereu îmi vei fi a mea dragă,
Iar de-ar fi nici veciile să ne ajungă,
Îmi voi scurge și ultima picătură de sânge,
Ca să te pot avea o vecie și o zi lângă mine.
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute.
Două inimi, ce la unison bat,
Zădărnicind numai după speranțe muribunde.
Strălucim amândoi sub același soare,
Dar e prea mare bezna dintre inimile noastre.
Pribegim amândoi sub aceeași lună-n noapte,
Dar ne-om mai intâlni, în astă lume?
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.
Nu există speranță in iad
Pe trepte reci, pe inimi goale
Și cu aripi cusute din umbre și dor,
Am visat că tu-mi ești a mea cale,
Că aici, eu n-am să mor.
M-am prăbușit în abisul flămând,
Dar simt cum o mână mă rupe din loc.
La capătul ei, erai tu, un chip blând,
O stea rătăcită-n altar de foc.
Nu te-am întrebat de ce,
Dar nici tu n-ai spus nimic.
Un legământ ce ușor se frânge,
Pierdut și uitat într-un colț de foc.
Când tăcerea îmi devenise casă,
Și ecourile mă îngropau încet,
Vocea ta s-a strecurat în orice umbră
Și din haos, m-ai chemat înapoi, în vis.
Am sădit un gând, mai la mijloc de inimă,
Dar pământul l-a scuipat ca un blestem.
Aici, unde sunt eu, speranța e o candelă
Bătută în furtuna nebună a infernului demn.
Efect Antihalo
Îți sunt efect antihalo,
Te readuc înapoi în abis,
Dictând portative pierdute-n ecou
Mă seduci cu vorbe irbis.
Lasă-mă să te duc acolo circumscris,
Unde nu duce nicăieri.
Să poți simți totul într-un fel precis:
“Pietre seci în serile reci”
Privind luminile murind pe rând,
Îți prezentam ca un copil,
Clipele tale triste zburând
În ale mele întunerici.
Asta e ceea ce vrei?
Sau te mai întreb altă dată…
Invocându-mă, mă chemi
Din adâncul pierdutelor judecăți.
Primavara miroase a dor nebun
Primăvara miroase a dor nebun,
Cu ton greoi de flori de-amor,
Primăvara mă strigă-n glas dulce amărui,
Dar mă pierd in gânduri cu ai tăi fiori.
Pe alei de verde crud mă rătăcesc,
Iar pasul,ușor-ușor, mi-l pierd,
Doar în freamăt de vânt te mai zăresc…
Mă răscolesc, mă duc, mă prind, mă rup.
Mâinile-mi tresar, cuprind haotic,
Un trup ce-mi pare vis nepământesc,
În ochi, îmi dansează flăcări, tainic
Și-n piept mă strânge un sentiment nefiresc.
În ochii tăi se naște furtuna,
O mare prinsă-n tărâmul unui vis,
Te strig, iar glasu-mi tremură intruna
În răsuflări de foc și paradis.
Suntem un dans, ploaie de lumină,
O taină prinsă-n arcuri de fior,
Iubirea ta, o rază, ce-mi alină
Un cântec, veșnic, viu, nemuritor.
Înmormântați la poli opuși
Îți jur că mereu îmi vei fi a mea dragă,
Iar de-ar fi nici veciile să ne ajungă,
Îmi voi scurge și ultima picătură de sânge,
Ca să te pot avea o vecie și o zi lângă mine.
Dragostea noastră, un râu învolburat,
Ce sălbatic curge pe căi necunoscute.
Două inimi, ce la unison bat,
Zădărnicind numai după speranțe muribunde.
Strălucim amândoi sub același soare,
Dar e prea mare bezna dintre inimile noastre.
Pribegim amândoi sub aceeași lună-n noapte,
Dar ne-om mai intâlni, în astă lume?
Gust din venin
Ce-ar fi dacă ne-am mai întâlni iar,
Fără să ne fii știut,
Mai da din nou pradă disperării,
Cum demult ai făcut?
Ce-ar fii dacă ne-am mai iubi iar,
Fără să ne fii priceput,
Mi-ai face din nou inima bucăți,
Cum doar tu ai putut?
Mâinile doresc pielea ta
Picioarele doresc drumul tău,
Mintea își dorește să te visez
Iar sufletul să te iubesc.
Stele în Fuziune: Noaptea Pasiunii
În alchimia iubirii noastre, suntem două stele fără echivoc,
Topindu-ne într-un ocean de lumină pură și foc,
În care fiecare scânteie devine o galaxie,
Și fiecare sărut e o gală a cosmosului în extaz.
Ca o fântână veșnică de sentimente, suntem izvorul vieții,
În care fiecare picătură devine o filă de poveste,
În care fiecare undă devine o cântare a sufletului,
Și fiecare adiere de vânt e o călătorie spre nemurire.
În noaptea noastră de pasiune, suntem ca două flăcări într-un dans de amor,
Consumându-ne unul pe altul într-o fuziune divină,
În care fiecare scânteie devine un secret al universului,
Și fiecare tremur e o călătorie spre o altă dimensiune.
Pielea ta e ca o pânză de catifea, pe care degetele mele o străbat cu nesăbuință,
În care fiecare atingere devine o melodie a plăcerii,
În care fiecare mângâiere e o călătorie spre extazul absolut,
Și fiecare strângere e o promisiune de fericire fără margini.
În această seară de extaz, suntem doar doi amanți,
Iubindu-ne cu raze de patimă și adiere de fior
În care fiecare tremur e o chemare la păcat,
Și fiecare clipă e o eternitate a plăcerii.