Demo
Eu nu mai scriu din plictiseală -
şi nici nu plictisesc din scris,
Pe foaie albă pun cerneală,
Durere pun, de nedescris.
În rugăciunile amarnicilor sfinţi,
Cuvintele pustiu răsuna,
De ce părinte iar mă minţi?
De ce trezeşti in sufletu'mi furtună?
De zeci de ani doar vise negre,
Şi-o faţă limpede divină,
Şi unde's visele integre?
Inăduşite in serotonină..
Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: coffeepeople
Data postării: 22 august 2014
Comentarii: 1
Vizualizări: 2756
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: marul
Poem: Vise nebune și pasionale
A absolvit Facultatea de Inginerie, după care a decis să scrie versuri. Măriuca Chira, tânăra poetă ce se joacă cu imaginația și dorințele
Poem: Măicuţei
Poem: Aniversare
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Poem: Joc/11
Poem: Ho'oponopono
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Craciunas Silviu