Demo
Eu nu mai scriu din plictiseală -
şi nici nu plictisesc din scris,
Pe foaie albă pun cerneală,
Durere pun, de nedescris.
În rugăciunile amarnicilor sfinţi,
Cuvintele pustiu răsuna,
De ce părinte iar mă minţi?
De ce trezeşti in sufletu'mi furtună?
De zeci de ani doar vise negre,
Şi-o faţă limpede divină,
Şi unde's visele integre?
Inăduşite in serotonină..
Категория: Посвящены стихи
Все стихи автора: coffeepeople
Дата публикации: 22 августа 2014
Комментарий: 1
Просмотры: 2757
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Prezentare
Поэма: Urlet în cosmos
„Atena sărbătoreşte, lumea citeşte”. UNESCO a desemnat Capitala Mondială a Cărţii 2018
Поэма: Gand
Поэма: Frica
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Поэма: În sufletu-mi e toamnă
Поэма: Singurătatea mă consumă
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Craciunas Silviu