Стихи из этой категории
Pierdută în vânt
Bate vântul frunzele
Înfloresc grădinile
Și la tine mă gândesc
Și de dor mă prăpădesc
Și-am plecat în deplasare
Și te vad îndepărtare
Și cu suflet întristat
Vin la tine imediat
Si-am ajuns în satul mare
Și mă dărâm din picioare
Stând mereu să te găsesc
Că fără tine înnebunesc.
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Unui X-zecist:
Îți faci aripi din versu-ți gratuit
Și-ncerci să zbori, profitând de vânt
Iar de te-nalți nițel de la pământ
Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!
...
Te crezi a fi în centrul tuturor
Și le explici ce minunat e zborul,
Dar versul tău e-un zgomot de tractor
Ce-a ieșit la desfundat ogorul!
...
Ești membru-n uniune că-i la modă
Te-ai băgat în seamă printre alți
C-ai reușit nițel să te înalți
Peste loboda prin care trece vodă!
...
Ții prelegeri de cum se scrie proză
Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare
Să-nvețe de la tine cum să zboare,
Precum musca ce trage la veioză!
...
Mă distrează înalta-ți chipuire
De-a te enumera printre scriitori,
Ca și cum chiar ai putea să zbori,
Dar zborul tău este-o prăbușire!
Scumpa Nicoleta
Am o prietenă bună,
Ştie ea ce este glumă!
Gingaşă ,mărinimoasă-
Este-o floare ea frumoasă!
Mereu zîmbeşte
Viaţa din plin o trăieşte,
Stimată şi apreciată
Este cea mai bună fată.
O respect ,o iubesc
Tot binele din lume îi doresc!
EMINESCU
Efemerul timp când ,, trecut-au anii ca nori lungi…,,
,,MEMENTO MORI,, pe viață în versuri ai lăsat
Icoana chipului poeziei o adaugi
Numele EMINESCU și credința ne-au vegheat .
Eul prin cuvântu-ți în ..GLOSSĂ,, sălășluiește
,,SCRISORILE,,,, pe o marmură în vers ai sculptat
Coloana gândurilor ,, STELE-N CER,, cucerește
Universul ,, LUCEAFĂRUL,, l-a binecuvântat.
Pierdută în vânt
Bate vântul frunzele
Înfloresc grădinile
Și la tine mă gândesc
Și de dor mă prăpădesc
Și-am plecat în deplasare
Și te vad îndepărtare
Și cu suflet întristat
Vin la tine imediat
Si-am ajuns în satul mare
Și mă dărâm din picioare
Stând mereu să te găsesc
Că fără tine înnebunesc.
Univers
Oglinda oglinjoara,
prin timp călătorim!
Imi plac ochii tai prin care
împreuna privim.
Esti așa de blândă si o ascunzi
de lumea rea,
In aceasta lume tu vei fi
numai a mea!
Care stea tu o preferi,
de ce faci diferențe?
Geometria fetei tale îmi va da
si dependente.
Lasa-ma sa te aliniez simetric si
curând tu vei vedea,
Puritatea soarelui întotdeauna
te va veghea!
Buzele-ți par dulci ca mierea,
cât de mult as vrea sa gust!
Pasiunile-ti ascunse îmi vor fi ca
si strugurilor must!
Zambetul ți-l voi ascunde ca sa
fiu la rând cu moda,
Stii tu doar ca nu-ți vorbesc eu anapoda!
Din profil te văd bizara,
stilul tău îmi da fiori!
Nu m-am putut decide,pe care sa
ți le aduc dintre flori?
Trandafirii sângerii îți vor potolii
vreodată setea?
Sau lăsam lacramioarele sa ne
rămână mereu feblețea?
Vin rose si lumânări,
lasă-ma sa te scriu prin versuri!
Sa ma adâncesc in al tău suflet
si ale fanteziei matasuri,
M-am îndrăgostit ce-i drept,
romanța singuratatii.
In aceasta lume tu ești singura care
îmi va da sens vieții.
Aripile gandului vor fi comoara
mea cea draga.
Ca prin magie ai făcut totul sa meargă!
Vom creea si vom oglindi o
altfel de realitate,
O viziune care niciodată nu
va cunoaște moarte.
Muzica voi pune sa îți văd
corpul dansând!
Ador sa-ți văd umbra
cu gratie mișcând.
Te parfumeaz la încheieturi
sa-ți descopăr delicatețea,
Stiu atâtea moduri prin care pot
s-alung tristetea.
Nu te dau si nu te voi lasă eu prada!
Doar propria-mi reflexie știe
sufletul sa-mi vadă!
Imi amintesc citeam cărți
despre romanță,
Tu si cu mine vom găsi oare
acea balanța?
Unui X-zecist:
Îți faci aripi din versu-ți gratuit
Și-ncerci să zbori, profitând de vânt
Iar de te-nalți nițel de la pământ
Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!
...
Te crezi a fi în centrul tuturor
Și le explici ce minunat e zborul,
Dar versul tău e-un zgomot de tractor
Ce-a ieșit la desfundat ogorul!
...
Ești membru-n uniune că-i la modă
Te-ai băgat în seamă printre alți
C-ai reușit nițel să te înalți
Peste loboda prin care trece vodă!
...
Ții prelegeri de cum se scrie proză
Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare
Să-nvețe de la tine cum să zboare,
Precum musca ce trage la veioză!
...
Mă distrează înalta-ți chipuire
De-a te enumera printre scriitori,
Ca și cum chiar ai putea să zbori,
Dar zborul tău este-o prăbușire!
Scumpa Nicoleta
Am o prietenă bună,
Ştie ea ce este glumă!
Gingaşă ,mărinimoasă-
Este-o floare ea frumoasă!
Mereu zîmbeşte
Viaţa din plin o trăieşte,
Stimată şi apreciată
Este cea mai bună fată.
O respect ,o iubesc
Tot binele din lume îi doresc!
EMINESCU
Efemerul timp când ,, trecut-au anii ca nori lungi…,,
,,MEMENTO MORI,, pe viață în versuri ai lăsat
Icoana chipului poeziei o adaugi
Numele EMINESCU și credința ne-au vegheat .
Eul prin cuvântu-ți în ..GLOSSĂ,, sălășluiește
,,SCRISORILE,,,, pe o marmură în vers ai sculptat
Coloana gândurilor ,, STELE-N CER,, cucerește
Universul ,, LUCEAFĂRUL,, l-a binecuvântat.
Другие стихотворения автора
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
O ce aș fi.
Vai de mine ce aș fi dacă aș putea.
Atâtea teoreme aș scoate,
atâtea jocuri aș face,
ce mi-ar place.
Dar din păcate,
omul nu le poate face pe toate.
Reprosuri
Ma uit pe telefon,
Ma uit o vreme, si tata zice:
-Eu citeam pe balcon!
Dar el nu avea telefon.
Dar tata citea pe balcon
Si bunica (probabil) zicea:
-Eu in gradina munceam!
Dar ea din pacate
Nu avea o carte.
Si cand bunica muncea,
Si cand ea obosea,
Si putin timp abea gasea,
Strabunu probabil zicea:
-In razboi eu am luptat. Iar tu abea sufli?
Si acum. Eu nici nu sunt mare
Si deja si eu lui fratemeu
Zic reprosuri
Cum si el probabil,
Va zice copiilor lui.,
Si cum si eu probabil,
Copiilor mei.
Si in continuare
Copiii nostri,
La fel vor vorbi oare?
Probabil.
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
O ce aș fi.
Vai de mine ce aș fi dacă aș putea.
Atâtea teoreme aș scoate,
atâtea jocuri aș face,
ce mi-ar place.
Dar din păcate,
omul nu le poate face pe toate.
Reprosuri
Ma uit pe telefon,
Ma uit o vreme, si tata zice:
-Eu citeam pe balcon!
Dar el nu avea telefon.
Dar tata citea pe balcon
Si bunica (probabil) zicea:
-Eu in gradina munceam!
Dar ea din pacate
Nu avea o carte.
Si cand bunica muncea,
Si cand ea obosea,
Si putin timp abea gasea,
Strabunu probabil zicea:
-In razboi eu am luptat. Iar tu abea sufli?
Si acum. Eu nici nu sunt mare
Si deja si eu lui fratemeu
Zic reprosuri
Cum si el probabil,
Va zice copiilor lui.,
Si cum si eu probabil,
Copiilor mei.
Si in continuare
Copiii nostri,
La fel vor vorbi oare?
Probabil.