Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: deniszelene
Data postării: 5 ianuarie 2015
Vizualizări: 2797
Poezii din aceiaşi categorie
Gânduri !
Azi e mare sărbătoae ;
Doresc tuturor ce poartă numele
Constantin și Elena,sănătate,bucurii
și îndeplinirea tuturor dorinților!
Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
Pentru cei ce mi-au fost mereu
Nu m-au întrebat dacă vreau să-i am,
dar viața mi i-a pus în brațe.
Cu timpul am înțeles
că n-am nevoie de altceva.
Mama e răbdarea care nu obosește,
Tata, un sprijin tăcut, dar sigur,
Fratele, prietenul fără condiții,
Bunicii, începutul tuturor poveștilor mele.
Ei sunt râsul din amintiri,
gălăgia din vacanțe,
liniștea ce mă-nvăluie
înainte să adorm.
Nu i-am ales, dar nici nu i-aș schimba,
sunt iubirea ce nu cere nimic,
și totuși dă tot.
Doamna buna
Doamna mea e doamna buna si draguta-i felul ei
Ea ma iarta la greseala,ea ma iarta cand greșesc
Ea imi da culoare in viata,
doamna mea eu ,,te iubesc,,
Anul Nou
Pentru timpul din infinit
Orologiu bate sacadat
Tributar de secundar
Minutarul a strigat
ANUL NOU a și sosit.
Așezat în calendar
Ne-a lăsat câte-o urare:
,,Sănătate și la mulți ani !,,
Gânduri !
Azi e mare sărbătoae ;
Doresc tuturor ce poartă numele
Constantin și Elena,sănătate,bucurii
și îndeplinirea tuturor dorinților!
Fecioarei
Te intimidează cu glas rânjit
O lume ce nu ți-a înțeles
Neputința dorului tău cel îndârjit
Și al tău principiu este smuls.
Dar răsărind din buchetul de fete
Fecioara cu obraji ca de bujor,
Și cu împlinirile sale complete,
Poate totul în viață va deveni ușor.
Și-atuncea rânjetul zăcut
De pe-a lor buze se va duce,
Și s-or așterne într-un tăcut
Uimiți, ne mai având ce zice.
Iară fecioara, în faptul serii
Ca o copilă sub clar de lună,
Își va accepta clipa trecerii
Încuvințând un dor sub pază bună.
Dedicatie
Ce lume-ar fi ! nebuna ori frumoasa !
Oare ar mai fi , de tu n-ai exista !
Esti ingerul ce viata-mi coloreaza !
O ! esti comoara vesnica a mea !
Esti o raza care zboara , mereu calatoare
Reprezinti o stea ca mierea calda , lucitoare,
Daruiesti cu a ta privire, dulcea mare de pe cer,
Cu respect pentru iubita, de l-al tau luceafar.
Pentru cei ce mi-au fost mereu
Nu m-au întrebat dacă vreau să-i am,
dar viața mi i-a pus în brațe.
Cu timpul am înțeles
că n-am nevoie de altceva.
Mama e răbdarea care nu obosește,
Tata, un sprijin tăcut, dar sigur,
Fratele, prietenul fără condiții,
Bunicii, începutul tuturor poveștilor mele.
Ei sunt râsul din amintiri,
gălăgia din vacanțe,
liniștea ce mă-nvăluie
înainte să adorm.
Nu i-am ales, dar nici nu i-aș schimba,
sunt iubirea ce nu cere nimic,
și totuși dă tot.
Doamna buna
Doamna mea e doamna buna si draguta-i felul ei
Ea ma iarta la greseala,ea ma iarta cand greșesc
Ea imi da culoare in viata,
doamna mea eu ,,te iubesc,,
Anul Nou
Pentru timpul din infinit
Orologiu bate sacadat
Tributar de secundar
Minutarul a strigat
ANUL NOU a și sosit.
Așezat în calendar
Ne-a lăsat câte-o urare:
,,Sănătate și la mulți ani !,,
Alte poezii ale autorului
Sub acelasi cer.
Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.
Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi
Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.
Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.
Credea
Ea credea ca rupe clipe,
dar zmulgea ceva din timp
cu tristetea invelita,
si cu gindul impletit.
Unde mai striga cu soapte,
unde culegea din frig
asteptarile desarte
mai lasat imbatrinit.
Ea credea ca este piatra,
aruncind-o ridicind
dar o inima desarta
intre cer si un pamint.
Tot credea si poate crede
ea asa si a ramas,
cu rupturi tristete,clipe
fara timp ce are pas.
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Om fara parere
Esti in bratele multimii,
oare cum te trag de gind?
Timpul tau le apartine
esti fugarul cel de rind.
Tu te lunici prin parerea
Vorba teai vindut plingind.
Omul merge in tacere,
Tu vorbesti doar nu la timp.
Deci teai descaltat de minte
Vei zburda pustiul dens
Dar naiv pina la capat
Tot multimea ai ales.
As vrea
Cit de mult as vrea si poate,
voi cersi nereusind
sa strabat si zi si noapte
daca si ar fi fiind.
O privire printre pagini
un cuvint inflaminzit
stiu ca este prea departe,
totusi eu am reusit.
moarte
Sa nu mai poti clipi din ochi
sa nu mai stii,azi este soare?
sa nu vorbesti cu cei mai dragi
sau sa nu pui o intrebare.
Nu poti iubi,nu poti uri,
nu stii ce este asteptarea
nu poti cuprinde si zimbi
nu poti striga si plinge tare.
Sa nu revii,sau sa nu pleci
sa nu mai simti chiar daca doare.
Sate framinte un cuvint
sau sate rogi pentru rabdare.
Nu mai exista amintiri,
nu mai exista nostalgie
Si esti ferit de retrairi
dar ocolit esti de traire,
Asa deveni orice om
Si se topeste orice viata
Si nimeni nu ar spune vreau sa mor
Aici se intelege vesnicia noastra.
Sub acelasi cer.
Sub acelasi cer te nasti
sub acelasi cer te stingi
tu incerci ceva sa lasi,
dar nu reusesti sa stringi.
Cind pamintul te va trage
stii ca poti sa te ridici,
insa timpul te impinge
sub acelasi cer te stingi
Vei lasa numai petale
pe o margine de drum
tu le string dar totusi doare
parca anii iti aduni.
Sub acelasi cer traeste
pretueste orice zi
Chiar si daca te vei stinge
Tu in inimi vei trai.
Credea
Ea credea ca rupe clipe,
dar zmulgea ceva din timp
cu tristetea invelita,
si cu gindul impletit.
Unde mai striga cu soapte,
unde culegea din frig
asteptarile desarte
mai lasat imbatrinit.
Ea credea ca este piatra,
aruncind-o ridicind
dar o inima desarta
intre cer si un pamint.
Tot credea si poate crede
ea asa si a ramas,
cu rupturi tristete,clipe
fara timp ce are pas.
Gindul indepartat
Departe de mine gindul
Aproape gindul de voi,
Voi cerne cuvinte nepline
In liniste fara razboi.
Privire torentiala
mincini sculptate in vis
Voi vreti sa atingeti luna
Dar cerul deja sa stins.
Si sa strecurat multimea
Gaseste doar umbra ta,
Departe de mine gindul
Eu totusi voi astepta.
Om fara parere
Esti in bratele multimii,
oare cum te trag de gind?
Timpul tau le apartine
esti fugarul cel de rind.
Tu te lunici prin parerea
Vorba teai vindut plingind.
Omul merge in tacere,
Tu vorbesti doar nu la timp.
Deci teai descaltat de minte
Vei zburda pustiul dens
Dar naiv pina la capat
Tot multimea ai ales.
As vrea
Cit de mult as vrea si poate,
voi cersi nereusind
sa strabat si zi si noapte
daca si ar fi fiind.
O privire printre pagini
un cuvint inflaminzit
stiu ca este prea departe,
totusi eu am reusit.
moarte
Sa nu mai poti clipi din ochi
sa nu mai stii,azi este soare?
sa nu vorbesti cu cei mai dragi
sau sa nu pui o intrebare.
Nu poti iubi,nu poti uri,
nu stii ce este asteptarea
nu poti cuprinde si zimbi
nu poti striga si plinge tare.
Sa nu revii,sau sa nu pleci
sa nu mai simti chiar daca doare.
Sate framinte un cuvint
sau sate rogi pentru rabdare.
Nu mai exista amintiri,
nu mai exista nostalgie
Si esti ferit de retrairi
dar ocolit esti de traire,
Asa deveni orice om
Si se topeste orice viata
Si nimeni nu ar spune vreau sa mor
Aici se intelege vesnicia noastra.