Categoria: Dedicaţii
Toate poeziile autorului: deniszelene
Data postării: 5 ianuarie 2015
Vizualizări: 2789
Poezii din aceiaşi categorie
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Poezie pentru bunicu
Ai plecat acum un an,
De-a tunci, nu te-am mai vazut,
Un dor nebun ce m-a apasat,
Pe-al meu suflet singur si uscat.
Cu lacrima mea grea de duioasa,
Iti plang trupul putrezit.
Macar in vise sa-mi apari,
Sa stiu ca-mi esti aproape.
Rugaciuni si lumanari aprinse,
La mormant toate-s puse,
Aduse fiindu-ti ca ofranda.
-Cu ce-ai ramas tu oare?
-Cu-n suflet in cer iertat,
Si cu-n trup ce nu ma doare!
Eu am ramas fara o parte,
Din a mea inima pierduta,
Fara a ta fiinta si-a ta iubire,
Nu mai am nici-un rost in lume!
Timișoara Orașul meu
Timișoara Orașul meu
În tine mi-am făcut traseu
Eu în tine m-am născut
Și viața aici mi-am petrecut
Anul ăsta-i unul mare
Orașul are o transformare
Ești acum o capitală
Pentru Europa întreagă
Catedrala mea frumoasă
În tine mi-am făcut o casă
Căci de mică aici veneam
Și la Domnu mă rugam
Și la Bega cea înflorită
Pe sub copaci stăteam ostenită
Pe sub pasajele secrete
Pe sub salcâmii înfloriți
Noi mergeam mereu agale
Lipsiți de griji și fericiți
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro
Poetului Mihai Eminescu
Ascuns în versurile tale
Trec vremuri, lumea nu mai ştie
Că străbăteai şi deal şi vale
Însoţit fiind de poezie.
Aveai cu tine şi cavalul,
Pădurea, cerul şi iubita
Soarele îţi luminase harul
Ce nobilă-ți fuse vruta.
Mai ocolit, mai pe de-a dreptul
Când printre flori, când drum cu spini
Călătorea cu tine totul
Tu printre aştri un peregrin.
Dacă nu te citeşte lumea
Să-ţi desluşească al tău secret
Păstrează-ți în Ipotești pădurea
Si-n cer fii Luceafărul poet.
EMINESCU
Efemerul timp când ,, trecut-au anii ca nori lungi…,,
,,MEMENTO MORI,, pe viață în versuri ai lăsat
Icoana chipului poeziei o adaugi
Numele EMINESCU și credința ne-au vegheat .
Eul prin cuvântu-ți în ..GLOSSĂ,, sălășluiește
,,SCRISORILE,,,, pe o marmură în vers ai sculptat
Coloana gândurilor ,, STELE-N CER,, cucerește
Universul ,, LUCEAFĂRUL,, l-a binecuvântat.
Ultimul sunet cu prietenii mei
E 31 mai, ora 08:17
Stăteam în dosul școlii la careul școlar.
Eu puțin am întârziat la ultimul sunet,
Mama unui copil îmi pune lenta școală cu numele meu.
Trecem printre rândul de elevi
Și după stăm cam vreo două ore
în soare,care ne topește.
Vorbesc elevii, profesoarele ,după directoarea
după finisarea careului plecăm în clasă
și ne luăm venetele noastre.
Diriginta plângând cu lacrimi pe față
Îsi ia bun rămas,
de la copii care pleacă din școală.
și după eu cu Mihaela și cu Constantin
prietenii mei plecăm la primărie, într-un parc.
facem o mie de poze pentru amintire,
Zâmbind ne uităm la pozele care s-au primit,
Și după plecăm acasă.
De foarte multe ori,
Îmi aduc aminte.
Cât de bine a fost la ultimul sunet,
Cu prietenii mei dragi Mihaela și Constantin.
Dedicație prietenilor mei Mihaela R,și Constantin M(sfârșit clasei a 9)
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia este scrisă pe 18.09.2024
Poezie pentru bunicu
Ai plecat acum un an,
De-a tunci, nu te-am mai vazut,
Un dor nebun ce m-a apasat,
Pe-al meu suflet singur si uscat.
Cu lacrima mea grea de duioasa,
Iti plang trupul putrezit.
Macar in vise sa-mi apari,
Sa stiu ca-mi esti aproape.
Rugaciuni si lumanari aprinse,
La mormant toate-s puse,
Aduse fiindu-ti ca ofranda.
-Cu ce-ai ramas tu oare?
-Cu-n suflet in cer iertat,
Si cu-n trup ce nu ma doare!
Eu am ramas fara o parte,
Din a mea inima pierduta,
Fara a ta fiinta si-a ta iubire,
Nu mai am nici-un rost in lume!
Timișoara Orașul meu
Timișoara Orașul meu
În tine mi-am făcut traseu
Eu în tine m-am născut
Și viața aici mi-am petrecut
Anul ăsta-i unul mare
Orașul are o transformare
Ești acum o capitală
Pentru Europa întreagă
Catedrala mea frumoasă
În tine mi-am făcut o casă
Căci de mică aici veneam
Și la Domnu mă rugam
Și la Bega cea înflorită
Pe sub copaci stăteam ostenită
Pe sub pasajele secrete
Pe sub salcâmii înfloriți
Noi mergeam mereu agale
Lipsiți de griji și fericiți
Cocorii
Mai ieri erau cocori
Intre cer si nori
Azi mai sunt doar frati
Cerul si cu norii
Unde au plecat ei oare
Fratii lor, cocorii?!
Campuri aurii,
Ape stravezii,
Paduri colorate,
Triste sunt
Caci toate au ramas stinghere
In zile tot mai efemere
Isi plang aievea, in zadar
Pe fratii lor, frumosi hoinari
Cocorii
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
Suntem noi
Nepasatori, chiar goi
Si plini de egoiste nevoi?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu noi!?
Suntem noi niste pigmei?
De nu ne-ntrebam
Ce e cu ei!?
Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,
Cocorii?!
Unde sunt ei oare
Pasari calatoare?!
"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."
Sursa: revistasinteza.ro
Poetului Mihai Eminescu
Ascuns în versurile tale
Trec vremuri, lumea nu mai ştie
Că străbăteai şi deal şi vale
Însoţit fiind de poezie.
Aveai cu tine şi cavalul,
Pădurea, cerul şi iubita
Soarele îţi luminase harul
Ce nobilă-ți fuse vruta.
Mai ocolit, mai pe de-a dreptul
Când printre flori, când drum cu spini
Călătorea cu tine totul
Tu printre aştri un peregrin.
Dacă nu te citeşte lumea
Să-ţi desluşească al tău secret
Păstrează-ți în Ipotești pădurea
Si-n cer fii Luceafărul poet.
EMINESCU
Efemerul timp când ,, trecut-au anii ca nori lungi…,,
,,MEMENTO MORI,, pe viață în versuri ai lăsat
Icoana chipului poeziei o adaugi
Numele EMINESCU și credința ne-au vegheat .
Eul prin cuvântu-ți în ..GLOSSĂ,, sălășluiește
,,SCRISORILE,,,, pe o marmură în vers ai sculptat
Coloana gândurilor ,, STELE-N CER,, cucerește
Universul ,, LUCEAFĂRUL,, l-a binecuvântat.
Alte poezii ale autorului
Soapte.
Am scuturat rugina de pe timp
Voi rastruna aceste amintiri desarte.
Ce mult as vrea sa mai ramin aici
Dar nu rezist samai traesc cu soapte.
Dece sama prefac? dece sa mint?
acum voi ruina aceste ginduri,
Sa zboare numai scrumul ce plapind
Sa scuture rugina de pe rinduri.
Un nume
Pe palme este un nume de copil,
Trairea mea incet incet se stinge
au mai ramas doar clipe de lumini,
ce globul pamintesc il mai atinge
Gindul
Sunt strain pe linga toate
Si batrin pe liga toti
Ruginind timpul se zbate
Multe zile fara nopti.
Ca saracul printre spice
calca gindul amintind
Ca sa nu ating pamintul
Si sa nu ramin flamind.
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.
Strainul
Pe drumul obosit de mine,
sub felinarul adormit
As face inconjorul lumii
Chiar daca si mam ratacit
As fi strainul depe margini
Si nevoiasul din pustiu.
Eu masi trezi cind doarme ceasul
Dar totusi as ramine viu.
I.C
In mina singuratatii
Din fire razboinic rece
E raza din departare
sau strigatul libertatii
Dispret in vocile voastre
Aplauzile tacerii
In linistea noptii curge
O viata spalata a vremii.
Soapte.
Am scuturat rugina de pe timp
Voi rastruna aceste amintiri desarte.
Ce mult as vrea sa mai ramin aici
Dar nu rezist samai traesc cu soapte.
Dece sama prefac? dece sa mint?
acum voi ruina aceste ginduri,
Sa zboare numai scrumul ce plapind
Sa scuture rugina de pe rinduri.
Un nume
Pe palme este un nume de copil,
Trairea mea incet incet se stinge
au mai ramas doar clipe de lumini,
ce globul pamintesc il mai atinge
Gindul
Sunt strain pe linga toate
Si batrin pe liga toti
Ruginind timpul se zbate
Multe zile fara nopti.
Ca saracul printre spice
calca gindul amintind
Ca sa nu ating pamintul
Si sa nu ramin flamind.
Rezumatul vietii
Pasesc pe inima cu mintea,
si ura este chiar nimic
iubirea este mai flaminda
dar trece ca un anotimp.
Si nu exista asteptare
ci este numai timp pierdut
si daca astazi omul moare
sa stii ca viata na vurut.
Strainul
Pe drumul obosit de mine,
sub felinarul adormit
As face inconjorul lumii
Chiar daca si mam ratacit
As fi strainul depe margini
Si nevoiasul din pustiu.
Eu masi trezi cind doarme ceasul
Dar totusi as ramine viu.
I.C
In mina singuratatii
Din fire razboinic rece
E raza din departare
sau strigatul libertatii
Dispret in vocile voastre
Aplauzile tacerii
In linistea noptii curge
O viata spalata a vremii.