Maine, dupa razboi.
Era o dimineață rece, florile de august se stingeau.
Eu așteptam durerea ta să plece, amintirile prea rău ardeau.
Trecutul nu îl lași în urmă, la piept prea tare îl ții strîns.
Eu după tine ca o umbră, de timp și amintiri am fost învins...
Pierdute zile în cuvinte, dureri ascunse'n zîmbete pustii.
Si ochii cu tipare sfinte, înainte le vedeam în poezii.
Mă tem să pierd aceste clipe, de moarte mai puțin mă tem.
Insă totul se ruină, noi in trecut pierduți suntem.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: coffeepeople
Data postării: 29 octombrie 2016
Vizualizări: 2768
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: flux de poeme naani /50
Poem: Prea multă sensibilitate în turcă
Scriitorul britanic Ken Follett va publica un text inedit despre Notre-Dame
Poem: Mǎști
Poem: Tribut
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”
Poem: Puțin mai amabil
Poem: Prăbușire
Pe 1 octombrie, de Ziua Internațională a Cafelei, la Librăria Bestseller din Chișinău plătești cafeaua cu o poezie