Maine, dupa razboi.
Era o dimineață rece, florile de august se stingeau.
Eu așteptam durerea ta să plece, amintirile prea rău ardeau.
Trecutul nu îl lași în urmă, la piept prea tare îl ții strîns.
Eu după tine ca o umbră, de timp și amintiri am fost învins...
Pierdute zile în cuvinte, dureri ascunse'n zîmbete pustii.
Si ochii cu tipare sfinte, înainte le vedeam în poezii.
Mă tem să pierd aceste clipe, de moarte mai puțin mă tem.
Insă totul se ruină, noi in trecut pierduți suntem.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Întind mâna
Поэма: EL
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Поэма: TU
Поэма: Pustiul creator
Top 5 cărţi mystery&thriller. Recomandări de lectură în această vară
Поэма: Orgolii nemăsurate
Поэма: Un gînd de toamnă
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani