Maine, dupa razboi.
Era o dimineață rece, florile de august se stingeau.
Eu așteptam durerea ta să plece, amintirile prea rău ardeau.
Trecutul nu îl lași în urmă, la piept prea tare îl ții strîns.
Eu după tine ca o umbră, de timp și amintiri am fost învins...
Pierdute zile în cuvinte, dureri ascunse'n zîmbete pustii.
Si ochii cu tipare sfinte, înainte le vedeam în poezii.
Mă tem să pierd aceste clipe, de moarte mai puțin mă tem.
Insă totul se ruină, noi in trecut pierduți suntem.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Ganduri si realitate
Poem: Eu nu strivesc ce nu îmi aparține de Guşan Iaroslav
Cartea „Reconstituiri cu Ileana Popovici” va fi lansată în premieră la Chișinău
Poem: Când bate vântul
Poem: Ți-aș picta
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului
Poem: Nu te stiu
Poem: vers
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români