Stea
Eram pe treapta vieţii, pe scară infinită,
Mă’nconjurau pereţii, cu faţă biciuită.
Eram de unul singur, de tine nu ştiam,
Şi cu singurătatea, prea des mă alinam.
Mereu vedeam in vise, un chip fermecător,
Albastru ca şi cerul… magia ochilor.
Însă in dimineaţă, iar deveneai abis,
Iubeam aceasta faţă, însă era doar vis.
Ceream doar de la viaţă, căldură şi amor,
Şi putrezeam intr’una de jale şi de dor.
Cuvinte dulci ca mierea, eu nu am auzit,
Şi cu singurătatea prea des m-am incălzit
Ai apărut lumină, în viaţă părasită,
Cu ochii calzi albaştri, si gură îndulcită.
Ai devenit iubire, erai numai a mea,
Acum în viaţă neagră, a aparut o stea.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Campionat de strănutat în olandeză
Poem: Regretul
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”
Poem: Te -am visat pärinte drag ..
Poem: Pustiu verde
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Poem: Bocet
Poem: Iubiți în trenul vieții!
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!