Schizofrenie
Un an deja sunt singur, un an plin de trecut,
Înadușit de gînduri, de’un chip necunoscut.
În geam străbate luna, și chipul cel de dor,
El îmi apare’ntruna, șimi spune c-o să mor.
Si fața i se schimbă, în fiecare noapte,
Si-n fiecare noapte iar mă înnec în șoapte.
Cuvintele-i sunt pline, de jale și de dor,
Si-n fiecare noapte, iar spune c-o să mor.
Au mai ramas trei zile, și atunci o să’nțeleg,
O să îl iau cu mine, de mine o să-l leg.
O să îl țin aproape, pe malul lin de mare,
Si printre mii de șoapte, o să îl văd cum moare.
O să-l cuprindă marea, în valuri o să-l ea,
O să-l ridice-n ceruri, o să îl facă stea.
Si fiecare noapte, pe cer cu nici un nor,
O să apară steaua, să-mi spuna c-o să mor.
Category: Love poems
All author's poems: coffeepeople 
Date of posting: 17 марта 2014
Added in favorites: 1
Views: 3177
