3  

Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru

poezii.online Participă la o seară poetică cu poetul Claudiu Komartin la Librăria din Centru

„Poetul a depășit «dorința mimetică» girardiană, nu-l ispitește plierea pe modele (decât ca «exercițiu de stil», ca dialog sau omagiu în filigran), nici trendurile (decât ca fenomene socio-literare față de care ia distanță critică) și nici consacrările curente. El se luptă la marginea Imperiului (perversul și decervelantul Imperiu al Binelui, în formularea lui Philippe Muray), a alungat mediatorii, suportă pe viu, «la sânge», provocarea realității - o realitate sufocată de simulacru, asfixiantă la rândul ei, ale cărei ultime scintilații de prospețime le pândește ca un haijin, căutând astfel să reconfigureze acel dernier rivage de care vorbea Houellebecq. Se petrece în poezia lui Claudiu Komartin un balans hamletian între a fi și a nu fi, între furie și extenuare, cu momente de un lirism curățat de orice impuritate, străin de orice polizare estetizantă, precis și intens, transgresiv și lucid, care-ți face pielea de găină”, a spus Nimigean.

Claudiu Komartin s-a născut pe 7 august 1983, la București. După absolvirea Colegiului Național „Mihai Eminescu” a urmat cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, studii întrerupte după doi ani. A debutat publicistic în 2002, iar în volum un an mai târziu, cu Păpușarul și alte insomnii (Editura Vinea, 2003), pentru care a primit mai multe premii, printre care Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut. Al doilea volum, Circul domestic (Cartea Românească, 2005), a fost recompensat cu Premiul Academiei Române pentru poezie. Ediția a doua a plachetei Păpuşarul şi alte insomnii, revăzută şi adăugită, apare în toamna anului 2007, tot la Editura Vinea: volumul păstrează 40 de poeme din prima ediție, cărora li se adaugă o selecție din Circul domestic. A treia carte, Un anotimp în Berceni (Editura Cartier, 2009), iese din tipar în zilele „Revoluției tinerilor” din primăvara anului 2009, și este reeditată un an mai târziu, cu 8 texte inedite. Volumul-elegie Cobalt(Casa de Editură Max Blecher, 2013), scris după dispariția poeților Constantin Virgil Bănescu și George Vasilievici, înscenează dialoguri cu câțiva autori înrudiți, al căror scris rămâne o probă a rezistenței în fața depresiei, a excluderii și a obsesiilor suicidare. Doi ani și jumătate mai târziu apare Dezmembrați (Casa de Editură Max Blecher, 2015), carte concepută între august 2014 și octombrie 2015 și prezentată ca o traducere a unicului volum semnat de poeta mexicană Adriana Carrasco. 

Poezia lui Claudiu Komartin a apărut în reviste și antologii din Marea Britanie, SUA, Franța, Germania, Austria, Spania, Suedia, Olanda, Slovenia, Ungaria, Serbia, Croația, Israel, Polonia, Cehia, Bulgaria, Italia, Turcia, Japonia și Coreea de Sud. Ediții ale volumelor sale au apărut în germană: Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, Edition Korrespondenzen, Viena, 2012 (antologie bilingvă în traducerea lui Georg Aescht); sârbă: Vrpce potaman za balu mesa, Treći Trg, Belgrad, 2015 (traducere de Ljubinka Stankov Perinac); turcă: Bir Garip Roman, Yitik Ülke Yayınları, Istanbul, 2015 (traducere de Gökçenur Ç.). Cobalt va apărea în 2017 la Editura DA din Sofia, în traducerea Lorei Nenkovska. 

Coautor al textelor ce stau la baza piesei Deformații (montată în 2008) și al scenariului „Trișez cu viața”, scris în urma unui atelier de trei zile cu persoanele private de libertate de la Penitenciarul Bistrița și pus în scenă în 2010. 

A orchestrat, împreună cu Radu Vancu, antologiile Cele mai frumoase poeme din 2010 (Editura Tracus Arte, 2011), Cele mai frumoase poeme din 2011 (Editura Tracus Arte, 2012) și Cele mai frumoase poeme din 2012 (Editura Tracus Arte, 2013). Prezent în mai multe selecții și volume colective, printre care Compania poeților tineri în 100 de titluri alese de Dan Coman și Petru Romoșan (Editura Compania, 2011). A editat antologii din poezia lui Andrei Bodiu, Oameni obosiți (Editura Cartier, 2016) și Vasile Petre Fati, O anumită căldură umană (Casa de Editură Max Blecher, 2016), precum și volumul euforia din timpul, greața de după (Fundația Triade, 2016), cuprinzând 10 poeme semnate de Virgil Mazilescu, Nora Iuga, Ion Monoran, Angela Marinescu, Iustin Panța, Octavian Soviany, Mariana Marin, Andrei Bodiu, Vasile Vlad și O. Nimigean, cu 10 gravuri de Ana Toma. 

A tradus cinci romane din limba franceză și mai multe volume de poezie din engleză. Din 2009 organizează cel mai longeviv și mai constant club de lectură din România, Institutul Blecher, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” (ajunsă în primăvara lui 2017 la numărul 19) și al Casei de Editură Max Blecher, pe care a fondat-o împreună cu artistul vizual Ana Toma.


Preluat de la: Agora.md
Postat 27 septembrie 2017
Toate noutăţile

Creaţii aleatorii :)

De ce...

Mă simt stingher și întristat,

De când te-ai dus pe Căi Celești.

De ce-ai plecat, de ce n-ai stat?

De ce cu mine nu mai ești?

 

De ce-ai plecat 'naintea mea?

De ce cu mine n-ai mai stat?

De când te-ai stins Polară Stea

Mă simt stingher și întristat.

 

Aât de mult eu mi-aș dori,

Măcar în vise aș vrea să-mi vii

Ca să îți spun de mii de ori

Că-n veci cu mine vreau să fii.

 

Scumpei mele soții Valeria, 14 Decembrie 2022 ora 7:30

 

Mai mult...

„Mâine”, nu ne aparține!

Si fiecare zi se scurge,

Făr’ să zâmbim sau să iubim,

Îngândurați și plini de teamă,

Uităm complet să mai trăim!

 

Uităm c-avem părinți sau frate,

Soră,bunică sau soție,

Ne cufundăm în griji și treabă,

Lăsând ce-i important pe mâine!

 

Mâine o să am timp pentru o rugăciune,

Cu siguranță și pentru o cină în familie,

Și timp pentru odihnă o să fie,

Uitând că mâine nu ne aparține.

 

Ce ne aparține este AZI,

Cei dragi,credința și prezentul,

Să învățăm să prețuim,

Să apreciem și să iubim

Căci doar așa știm că trăim!

 

Mai mult...

M-am așternut ...

M-am așternut în ierbi și în pămînt.
Atunci , aveam în minte doar un gînd,
Să mă cobor în universul plin
De amintiri, de patimi și de chin.

M-am așternut și prinsem rădăcini.
Vroiam să fiu o floare fără spini
Si rodul meu în toamna luminoasă,
Să îl întind, în fața ta, la masă.

M-am așternut și mi-am crescut tulpină,
Dar necatând să văd în ce grădină
M-am pomenit că m-au cuprins ciulinii
Si mi-au băut din zeama rădăcinii.

M-am așternut sub frunza căzătoare.
Tu să mă cauți plin de întrebare.
Găsindu-mă, în mâini să mă strângi, toată,
Să mă sădești la anul înc-o dată.

Mai mult...

Existențele din mine

Nu sunt eu cel care par acum.

De fapt, cine este?

Port zeci de măști doar ca să mă ascund de cunoscuți.

 

Nu sunt eu cel care scrie acum.

Cine o scrie?

Deținutul din mine caută evadare prin versuri adânci - cicatriciale.

 

Nu sunt eu cel care par tăcut și ușă de biserică.

Cine este?

Gălăgia din mine creează haosul exagerat care-mi obosește mintea și-mi provoacă violență de sine.

 

Nu sunt eu cel care par leneș.

Cine o fi?

Psihologul din mine muncește pentru echilibrul psihic.

 

 

Nu sunt eu cel care suferă de boala sentimentală - dragostea-i flacără sadică.

Cine o suferă?

Pacientul din mine își cară cancerul în spinare 

și habar n-are ce o să-l mai aștepte în continuare.

 

Nu sunt eu cel care par a nimănui, la exterior am zis multe, dar aparențele înșeală.

A cui sunt?

Existențele dovedite îmi sunt familie - îi accept pe fiecare fără nicio rușinare și ele mă " îngrijesc " cu asemenea povare.

Mai mult...

Într-un alt univers

Poate într-un alt univers,

Unde soarele și luna ar căuta confort

Unul în celălalt,

Din când în când,

Era un noi.

 

În acest univers,

Nu ar trebui să-mi doresc

La o stea căzătoare

Ca tu să fi lângă mine.

 

Singurele galaxii,

În care m-aș pierde,

Ar fi,

În ochii tăi de amurg.

 

Noi nu suntem nimic,

Suntem îndrăgostiți încrucișați de stele,

Plutind în pace,

Prin calea lactee nesfârșită.

Mai mult...

Sentimente

Lasă-te în voia sentimentelor.

Nu îngheța dorința-n rațiune.

Încearcă să te opui regretelor

Plăsmuite-n suflet dintr-o pasiune.

 

Privește peste îndoieli și sensuri,

Trăiește pentru tine-n viitor.

Nutrește speranțe și gesturi

Ce pot creea climatul iubitor.

 

Să-ți iei ca aliat o floare,

Ca păzitor un vultur.

Învăluită-n voalul de candoare

Să-ți amintești legenda lui Arthur.

 

Iubirea și puterea împreună

Cu înțelepciune, sunt dăruiri de sine.

Și învingând că ești ca o străbună

Vei dovedi în viitor urmări de bine.

 

 

Mai mult...
#Interesant  Autor: Matei Ciprian
Acest site folosește cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Politica privind cookies.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live