Să fiu, să nu fiu!
Zilnic mă-nchin la tine Doamne,
Și multe cer să-mi împlinești,
Uit când greșesc să cer iertare,
Cu toate astea, simt că mă iubești
Încerc să nu mai fiu așa de mândru,
Și către cei din jur să-mi arăt omenia,
În adevăr să cred urând minciuna,
Și aliatul vieții să- mi fie modestia
Mă străduiesc să nu fiu lacom,
Să fiu corect, cinstit și cumpătat,
S-ajut fără a cere vreo răsplată,
Să lupt și-apoi să spun..a meritat
Izvor de dragoste să- mi fie inima,
Iar bunătatea să-mi biruie invidia,
Să răspândesc în jur multă lumină,
Să fiu puternic să țin în frâu mânia
Visez că omul poate fi mai bun,
Doar prin iubire și fără pic de ură,
Cuvântul dat să fie bună temelie,
Pe care să clădești, având măsură
......................
Mă-ntreb de știu ce este bine,
Și cum pot de rău să mă feresc,
Speranță-mi este doar la Tine,
Și cu smerenie..zic mulțumesc!