Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Category: Thoughts
All author's poems: aurel_contu
Date of posting: 31 января 2020
Added in favorites: 1
Views: 1324
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Resemnare
Poem: Pace pentru țara mea!
Carte vs Film. 10 autori care detestă versiunile ecranizate ale operelor sale
Poem: Vivre la France!
Poem: Dragoste cu sufix
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Poem: La nunta ta
Poem: In așteptarea morții
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi