Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Категория: Мысли
Все стихи автора: aurel_contu
Дата публикации: 31 января 2020
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1531
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Aleargă...
Поэма: Eu sunt...
Federico Moccia, autorul cărţii „Trei metri deasupra cerului” a fost invitat la Chişinău. Cine este el?
Поэма: Sfaturi
Поэма: Oh, vântule
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Поэма: Visul
Поэма: Îndemn
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume