Dezintegrări
e aceeași eșarfă neagră pe care mi-ai dat-o cândva
un fel de cămașă a lui Nessus
în care ard în cele mai groaznicele chinuri
zadarnic încerci să dai înapoi timpul
otrava mi se scurge prin vene ca o apă tulbure
îmi sfârtecă sufletul
n-ai cum să înțelegi de ce nu vreau să te mai văd
de tălpile mele s-a prins întunericul morții
nu mai e nicio cale de întoarcere
cu fiecare zi care trece îmi înalț tot mai sus propriu rug funerar
departe de lumea aceasta a lucrurilor mici
și ard în liniște...
.
Din volumul Alb și Negru, aflat în lucru
Категория: Мысли
Все стихи автора: aurel_contu
Дата публикации: 31 января 2020
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1346
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Recunoştinţă mută
Поэма: Ce însemn…?
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Поэма: Inimi telepate
Поэма: Tu să știi că ești iubită,
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Поэма: Strigătul despărțirii
Поэма: Masacru
Scrie o poezie si primeste o carte cadou.