Doar patru...fac anul!
De multe ori m-am întrebat
Care-anotimp mi-i preferat,
Și nici acum nu pot să spun
Când ani în cârcă am adunat.
Încep să spun că-i primăvara
C-atunci un nume am primit,
Când mama m-a adus pe lume
Iar tata a fost omul împlinit.
Dar cum să nu iubesc și vara
Cu ale ei zile calde cu soare,
Când în concediu poți pleca
La munte sau pe val la mare.
Urmează anotimpul toamnă
Cu bogăția pusă în hambare,
E munca omului de peste an
Pentru a noastră bunăstare.
Iar când de sus fulgul vestește
Că este iarnă și-ți trebuie palton,
Toți așteptăm urarea,,la mulți ani"
Că e sfârșit de an și e...revelion.
Cum aș putea vreodată să aleg
Când unul fără altul nu face anul,
Așa că prețuire am să dau la toate
Cât timp eu călător voi fi cu..Domnul!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Singuri în doi
Poem: Ploaie
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Estetic
Poem: Insula iubirii
Premiul Nobel pentru Literatură 2019. Un autor irlandez, victima unei farse telefonice
Poem: Amintiri
Poem: Gingașă copilă...
Aforisme despre limbă, poezie, literatură