Category: Diverse poems
All author's poems: Alina
Date of posting: 2 июля 2024
Added in favorites: 1
Views: 453
Poems in the same category
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
din cartea „lirică de mini-cartier” #3
de pe clasa a IX-a
deja cred că mi se schimba creierul
inconștient
parcă se formau alte rădăcini;
eram într-o polemică cu un (...)
(Domn lipsit de capacități intelectuale avansate.)
și zicea treburi nasoale de femei
eu le-am luat apărarea
„soția merită ajutată, nu e o sclavă”
la care el îmi recomandă
să-mi tai ceva și să înlocuiesc cu altceva
(Până și eu pot să recunosc — n-a fost o recomandare bună.)
come again?
pas lateral, tras umărul stâng cu tot cu braț în spate
și-am lansat un pod de palmă
direct în timpanul lui
m-am simțit ca el, i-am urlat două săptămâni în urechea dreaptă
și el nu auzea
și tot plângea
dar a fost o lecție bună pentru toată lumea
recent l-am văzut cu o fată de mână pe stradă
părea foarte iubitor
și ea părea că are umărul tras
puțin
în spate.
Agonie
De ieri întruna mă frământ,
Și umbre cad asupra mea potop,
Îmi pare că vorbesc c-un sfânt,
Ce-n raiuri nu-și mai are loc.
Mi-e osul rece și carnea învinețită,
Pe scânduri umede mă lăfăiesc,
Și adulmec cu privirea-mi obosită,
Frânturi din traiul nostru omenesc.
Doi îngeri negri îmi stau pe umeri,
Și-mi cântă versuri din tropar,
O, moarte! De ce să mă mai numeri,
Când sunt demult în celălalt hotar.
O mamă aș vrea să am la căpătâi,
Mă mângâie duios pe creștet,
Să-mi spună întruna mai rămâi,
Că firul vieții încă nu e veșted.
Și plouă întruna ca-n potop,
Sub ape e și umbra celui sfânt,
În raiuri nimeni nu mai are loc,
Şi zac inert... Nu mă frământ.
Reflecție într-o apă fără nume
Întâmplarea are formă.
Cuvintele — rădăcini
ale unei păduri
care nu există
decât atunci când
nu o privești.
Eu sunt tu
privindu-mă
într-o apă
care n-a atins niciodată
malul.
EGO
Se pierd simțuri, se pierd gânduri
Mii nenumărate suflete se pierd
Sunt doar valuri care se petrec
Se tot duc în largul nesfârșit, în rânduri
Rătăcit-am gusturi, rătăcim tradiții
Căutăm în van esența altor lumi, făliți
Mai presus de oameni și de sfinți copii
Facem decadența altar de neciopliți
Ne-am închis în viduri, ne-am închis în noi
Ne-am făcut armate, cuiburi, cazemate
Respirăm parfumuri, doar mirosuri noi
Repetăm haotic vise despre noi
Mințile, grădini întortocheate
Cândva temple raționale
Temple luminate, pline de balans
Pierd dendritele vibrante
Rătăcesc în golul ce le-a prins
Rămân acum adânc iraționale
Marius Ene, Iulie, Polonia
Apusul soarelui
Când soarele dispare
Și orice speranțe de câștigare
Au fost distruse
Ca soarele vor fi apuse
Lumina de pe cer
S-a întors în al său somn etern
Până soarele răsare
Deasupra oceanului mare
Razele sale vor fi subjugate
De întunericul ce îi dă târcoale
Pe care nu îl vei înțelege
Fără mintea a-ți pierde
Rugăciune
Doamne !
Dă-mi în noblețea ta
Puterea de-a mă mai schimba.
Chiar și acum în ceasul de pe urmă
Nu mă lăsa fără de turmă.
Adună-mă în grupul Tău sfințit,
Chiar dacă n-am făcut ceva deosebit.
Chiar dacă faptele spun împotriva mea,
Iertare-mi cer din suflet, plângând la Crucea Ta.
Știu că vor veni curând cei ce te-au răstignit
Și voi nega că te-am văzut și te-am iubit.
Tu nu mă pedepsi și nu-mi da vină,
Chiar dacă Tu m-ai prevenit la Cină.
Cu ajutorul tău și rugăciunea mea
Voi știi și crede în învierea Ta !
Ca-n clipa grea ce pt. mine va sosi,
Să pot striga : Isuse, nu mă părăsi !
®️
din cartea „lirică de mini-cartier” #3
de pe clasa a IX-a
deja cred că mi se schimba creierul
inconștient
parcă se formau alte rădăcini;
eram într-o polemică cu un (...)
(Domn lipsit de capacități intelectuale avansate.)
și zicea treburi nasoale de femei
eu le-am luat apărarea
„soția merită ajutată, nu e o sclavă”
la care el îmi recomandă
să-mi tai ceva și să înlocuiesc cu altceva
(Până și eu pot să recunosc — n-a fost o recomandare bună.)
come again?
pas lateral, tras umărul stâng cu tot cu braț în spate
și-am lansat un pod de palmă
direct în timpanul lui
m-am simțit ca el, i-am urlat două săptămâni în urechea dreaptă
și el nu auzea
și tot plângea
dar a fost o lecție bună pentru toată lumea
recent l-am văzut cu o fată de mână pe stradă
părea foarte iubitor
și ea părea că are umărul tras
puțin
în spate.
Agonie
De ieri întruna mă frământ,
Și umbre cad asupra mea potop,
Îmi pare că vorbesc c-un sfânt,
Ce-n raiuri nu-și mai are loc.
Mi-e osul rece și carnea învinețită,
Pe scânduri umede mă lăfăiesc,
Și adulmec cu privirea-mi obosită,
Frânturi din traiul nostru omenesc.
Doi îngeri negri îmi stau pe umeri,
Și-mi cântă versuri din tropar,
O, moarte! De ce să mă mai numeri,
Când sunt demult în celălalt hotar.
O mamă aș vrea să am la căpătâi,
Mă mângâie duios pe creștet,
Să-mi spună întruna mai rămâi,
Că firul vieții încă nu e veșted.
Și plouă întruna ca-n potop,
Sub ape e și umbra celui sfânt,
În raiuri nimeni nu mai are loc,
Şi zac inert... Nu mă frământ.
Reflecție într-o apă fără nume
Întâmplarea are formă.
Cuvintele — rădăcini
ale unei păduri
care nu există
decât atunci când
nu o privești.
Eu sunt tu
privindu-mă
într-o apă
care n-a atins niciodată
malul.
EGO
Se pierd simțuri, se pierd gânduri
Mii nenumărate suflete se pierd
Sunt doar valuri care se petrec
Se tot duc în largul nesfârșit, în rânduri
Rătăcit-am gusturi, rătăcim tradiții
Căutăm în van esența altor lumi, făliți
Mai presus de oameni și de sfinți copii
Facem decadența altar de neciopliți
Ne-am închis în viduri, ne-am închis în noi
Ne-am făcut armate, cuiburi, cazemate
Respirăm parfumuri, doar mirosuri noi
Repetăm haotic vise despre noi
Mințile, grădini întortocheate
Cândva temple raționale
Temple luminate, pline de balans
Pierd dendritele vibrante
Rătăcesc în golul ce le-a prins
Rămân acum adânc iraționale
Marius Ene, Iulie, Polonia
Apusul soarelui
Când soarele dispare
Și orice speranțe de câștigare
Au fost distruse
Ca soarele vor fi apuse
Lumina de pe cer
S-a întors în al său somn etern
Până soarele răsare
Deasupra oceanului mare
Razele sale vor fi subjugate
De întunericul ce îi dă târcoale
Pe care nu îl vei înțelege
Fără mintea a-ți pierde
Other poems by the author
Aș striga,aș chema
Aș striga,
Aș chema.
Aș da timpul înapoi.
Aș scrie din nou poezia pe foi noi,
Aș striga.
Aș chema,
Aș țipa în glas mare,
Timpule vino înapoi.
Noi te așteptăm în doi .
Voi veni, într-o bună zi,
Când dor de tine îmi va fi.
Autor Zamurca Alina 🤍 🎀
Toată durerea
durerea toată,
o scriu în versuri,
mici și scurte,
mai mult nu e nevoie.
timpul trece,timpul vine,
iar durerea rămâne cu mine.
noaptea satul doarme.
numai eu nu am somn,
durerea îmi încurcă,
încărcată cu lacrimi.
Și eu atunci,
sudoarea de pe față o șterg,
respir cu grijă și teamă,
Mi-e frică să nu mor
și durerea să moară cu mine .
Poezie despre moarte,durere .
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Părinții,fratele, prietenii și familia pe primul loc
Vreau să trăies din plin viața mea,
să uit de durere, să pot mereu cânta.
Toate zilele,nopțile,săptămânile
Lunile,anii întregi.
cu persoana dragă să le petrec.
Să am copii și o familie,
ceia ce doar, îmi trebuie mie.
Dar și de prieteni nu-o să uit,
pe la ei în ospeție să mă duc.
Pe părinți sănătoși să-i văd,
și să-i strâng la piept.
Pe frate să-l admir,
cât de mare a crescut.
nu am nevoie nici de cele
mai scumpe comori,
pentru mine ele n-au valoare.
părinții, fratele, prietenii
și familia mi-sunt
comoara vieții mele,
știind că sunt ei alături.
atunci sufletul meu,
pacea sufletească o va găsi!
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia a fost compusă pe (02.10.2024)
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤
Aș striga,aș chema
Aș striga,
Aș chema.
Aș da timpul înapoi.
Aș scrie din nou poezia pe foi noi,
Aș striga.
Aș chema,
Aș țipa în glas mare,
Timpule vino înapoi.
Noi te așteptăm în doi .
Voi veni, într-o bună zi,
Când dor de tine îmi va fi.
Autor Zamurca Alina 🤍 🎀
Toată durerea
durerea toată,
o scriu în versuri,
mici și scurte,
mai mult nu e nevoie.
timpul trece,timpul vine,
iar durerea rămâne cu mine.
noaptea satul doarme.
numai eu nu am somn,
durerea îmi încurcă,
încărcată cu lacrimi.
Și eu atunci,
sudoarea de pe față o șterg,
respir cu grijă și teamă,
Mi-e frică să nu mor
și durerea să moară cu mine .
Poezie despre moarte,durere .
Autor 🖤 Zamurca Alina 🖤🖤
Părinții,fratele, prietenii și familia pe primul loc
Vreau să trăies din plin viața mea,
să uit de durere, să pot mereu cânta.
Toate zilele,nopțile,săptămânile
Lunile,anii întregi.
cu persoana dragă să le petrec.
Să am copii și o familie,
ceia ce doar, îmi trebuie mie.
Dar și de prieteni nu-o să uit,
pe la ei în ospeție să mă duc.
Pe părinți sănătoși să-i văd,
și să-i strâng la piept.
Pe frate să-l admir,
cât de mare a crescut.
nu am nevoie nici de cele
mai scumpe comori,
pentru mine ele n-au valoare.
părinții, fratele, prietenii
și familia mi-sunt
comoara vieții mele,
știind că sunt ei alături.
atunci sufletul meu,
pacea sufletească o va găsi!
Autor Alina Zamurca 🤍 🎀
Poezia a fost compusă pe (02.10.2024)
Lui stimate soare
Mult stimate,astru soare.
M-am decis să-ți scriu o scrisoare,
M-am și m-am hotărât să vin.
Pe la tine în ospeție.
Soare astru, îmi ești drag,
Te voi aștepta la prag,
Și nu va înceta veșnica așteptare,
Ce o simt de a câta oară.
Soare astru,mare cel frumos,
Cu lumina ta lucești o tu, mărinimosule!
Ești muza mea,o tu,astrule!
Îți sunt recunoscătoare.
la prima vedere ți-oi zâmbi,
Dar de unde o știu? poate așa și-o fi.
Am crescut puțin mai mare,
Dar nu a venit de la tine răspuns,
La scrisoare,
Poate că te întreb și nu e nevoie,
Dar tu ești al meu și care-mi ajuți la nevoie
Te voi aștepta drag soare,
Cu răspunsul tău la scrisoare!
Scrisoare lui stimate astru soare.
Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤