La muncă!
Merg pe-o stradă foarte-ngustă!
Pașii-mi spun să mă grăbesc,
Dar nu pot e pojghiță de gheață,
Frică-mi e să nu alunec, s-o pățesc
Am în mâna dreaptă un baston,
Să-mi ajut piciorul stâng la mers,
Care doare, c-a fost rupt..pardon,
Și acum, n-am alta cale de ales
Las frigu-afară și urc iute în birou,
Unde așteaptă dosare spre soluționare,
Le analizez pe toate și scriu în stilou,
Ziua deplasării, pentru o verificare
La serviciu suntem, mereu aglomerați,
Dar ne dăm silința și nu amânăm,
Muncim în echipă făr' a fi stresați,
Tot ce-avem în lucru, iute procesăm
Oameni cu idei, ne cer ajutor,
Strict pe-a noastră competență,
Știm că ei, sunt al nostru viitor,
Și-i consiliem, cu multă prudență
Unii investesc, pentru-a produce,
Bunuri de consum și alte servicii,
Alții fac comerț, cu diverse produse,
Și unii și alții, vor să aibă beneficii
Zilnic se afirmă, sunteți birocrați,
Și corupți cu toții, fără deosebire,
Însă cred și spun, suntem tehnocrați,
Și da, hoția e o boală, fără lecuire
Speranța, e în oamenii onești, cinstiți,
Care sunt mulți și nu pot fi păcăliți,
De cei puțini ce-n viață-s necinstiti,
Și care cu siguranță vor fi..pedepsiți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poems in the same category
În Umbra Fumului: O Călătorie a Transformării
În noiembrie, am fumat prima țigară,
Probabil ieftină, nu a durut cum mă așteptam să doară.
Dar totuși, a avut un efect profund,
De-atunci, nu am mai fost ce credeau ei că sunt.
La început, nu am știut să recunosc,
Spuneam că s-a întâmplat și că nu are rost.
Dar inima îmi dicta altceva,
Ești la pământ, copilă! Dar te vei ridica.
O țigară, două, recunosc,
Trăgând adânc în piept, mințind că are rost.
Un val de remușcare, dar și eliberare,
Simțind că m-am pierdut, deși știam unde eu sunt.
Alegeți războiul
Război civil,război civil
Unde protestanții nu sunt puțini
Înarmați până în dinți
Sângele lor va reface din nou pământul fertil
Război între bande
Din sate până în capitale
Ai să ajungi fără familie și proprietate
Când luptele vor fi terminate
Dar războiul convențional
Va rămâne fără problemă
Răspunsul la orice dilemă
Nu există un răspuns mai bun decât cel operațional
Fiecare război mondial
Venind cu un cost monumental
A avut un efect valoros
În crearea fiecărui colos
Războiul religios
A fost cea mai buna scuză pentru cel victorios
Câștigând teritoriu si prestigiu
Dându-le putere fără obligiu
Război de independență
Doar cei cu perseverență
Își vor elibera națiunea
Și își vor îndeplini viziunea
Războiul rece
De la mare până la cerul fără margine
Nu e luptat cu arme,ci prin spionare
Și prin războaie de proximitate
Războiul de propagandă
Fără scrupule și cu mare importanță
Îți poate crea,dar si distruge întreaga națiune
Doar asigurăte ca tu tragi sforile
Războiul cibernetic
Cel mai nou dintre războaie
Îți poate afecta electronicele
Din siguranța bazelor lor fortificate
Războiul biologic
Nu doar omoară,ci îi și torturează
Este aproape cel mai toxic
Mai ales pentru o țară suprapopulată
Războiul nuclear
Cel care distruge la un nivel particular
Este Robert Oppenheimer
Cel care distrugătorul de lumi s-a poreclit
Si el moartea a devenit
Poezia
O creație ritmică a frumuseții
Într-un peisaj de poezie,
E ornamentarea pașnică a vieții
Într-un pahar de veselie.
E ambasador al artelor frumoase,
Al trecerii realității-n ideal,
Doar poezia pe valuri furtunoase
E precum un vis torențial.
Ciupește acele coarde ale inimii
Realizând un suntet mai plăcut,
Mai adaugă cuvintele junimii,
Ș-apare un nou cântec născut.
Prin ea inima poate cânta
Făr' de sunet sau cuvinte,
Sufletul-s poate avânta
Dup-acele lucruri sfinte.
Rima-i ca o cârmă-n vers,
Dar versu-i cârma-n artă,
În arta de-a lupta în contrasens
Cu tot ceea ce-n calea ta s-arată.
Ca un testament prin versuri
Poate fi văzută și-nțeleasă,
Pare-a merege-n universuri
Și-a fi cea din-tâi aleasă.
Orice rană cu rațiune creată
Jos te-ar face ca să cazi,
Gândul de-a fi vindecată
Doar prin versuri îl mai vazi...
Orice silabă dintr-un mistic vers
Distruge bariera ta necunoscută
Face răul ca să fie brusc el șters
Parc-ai fi din nou tu renăscută!
21.10.24
Îmi place să fiu OM
Omul timpurilor noastre
Loc îşi face, dând din coate.
Are-avânt de mãri albastre
Graiul pãsãrii mãiastre
Dar provoacã mari dezastre:
Limbi de şarpe care muşcã
Pe la spate.
Unul zi de zi cerşeşte,
Altul face pe bogatul.
Însã cel ce cleveteşte
Pe-amândoi îi prinde-n cleşte,
Cum se zice-n româneşte;
Şi cu vorbe mincinoase
Umple satul.
Piatrã scumpã-i cel ce ţine
Pentru sine-a sa pãrere.
O mãsurã de ruşine
Omului îi face bine;
Chiar şi-atunci când nu-i convine
El ascultã şi învaţã
În tãcere.
Fii atent sã nu rãsarã
Vreun lãstar de-amãrãciune.
De eşti om pe dinafarã
Şi-n ascuns pândeşte-o fiarã,
Nu-i mai da apã la moarã
Între oameni sã te facã
De minune.
De pe strãmoşeasca glie
Vei culege doar ce sameni.
Tu fii OM, dupã cum scrie,
Aşezând credinţa vie
Pe o bunã temelie,
Într-o lume-aglomeratã,
Fãrã oameni...
Cotidian
Fărâme de bunătate, viața ne împrăștie
Plouă ghiocei din inimile îndurerate
În vicisitudini, omul se pleacă precum o trestie
Șuvoaie învolburate ne poartă simțirea în eternitate.
Magicieni carismatici etalează trucuri iscusite
Trufia și nepăsarea, stindard arborează
Rănile celor mulți doar de puțini sunt oblojite
Lipsită de voință, turma, păstori vicleni urmează.
Ne târâm traiul dezbinați și învrăjbiți
Probitatea,integritatea și adevărul au amnezie
Sărăciți de zâmbete, de un sistem defect,înrobiți
Dragoste,candoare,cuvinte mute, pură fantezie.
Omul averi agonisește
La demoni se închină, puterea o cedează
Rupt de divina sa natură, în matrice trăiește
Ceața iluziilor îl împresoară și uită că sinele își trădează.
Cu jind ne înfruptăm din boabele amărăciunii
Anesteziați, lipsiți de forța cutezanței
Înțelepciunea o dăm tribut și vizionăm,hipnotizați, minciunile televiziunii
Purtăm,cu fală,îngâmfați, căpăstrul ignoranței.
În Umbra Fumului: O Călătorie a Transformării
În noiembrie, am fumat prima țigară,
Probabil ieftină, nu a durut cum mă așteptam să doară.
Dar totuși, a avut un efect profund,
De-atunci, nu am mai fost ce credeau ei că sunt.
La început, nu am știut să recunosc,
Spuneam că s-a întâmplat și că nu are rost.
Dar inima îmi dicta altceva,
Ești la pământ, copilă! Dar te vei ridica.
O țigară, două, recunosc,
Trăgând adânc în piept, mințind că are rost.
Un val de remușcare, dar și eliberare,
Simțind că m-am pierdut, deși știam unde eu sunt.
Alegeți războiul
Război civil,război civil
Unde protestanții nu sunt puțini
Înarmați până în dinți
Sângele lor va reface din nou pământul fertil
Război între bande
Din sate până în capitale
Ai să ajungi fără familie și proprietate
Când luptele vor fi terminate
Dar războiul convențional
Va rămâne fără problemă
Răspunsul la orice dilemă
Nu există un răspuns mai bun decât cel operațional
Fiecare război mondial
Venind cu un cost monumental
A avut un efect valoros
În crearea fiecărui colos
Războiul religios
A fost cea mai buna scuză pentru cel victorios
Câștigând teritoriu si prestigiu
Dându-le putere fără obligiu
Război de independență
Doar cei cu perseverență
Își vor elibera națiunea
Și își vor îndeplini viziunea
Războiul rece
De la mare până la cerul fără margine
Nu e luptat cu arme,ci prin spionare
Și prin războaie de proximitate
Războiul de propagandă
Fără scrupule și cu mare importanță
Îți poate crea,dar si distruge întreaga națiune
Doar asigurăte ca tu tragi sforile
Războiul cibernetic
Cel mai nou dintre războaie
Îți poate afecta electronicele
Din siguranța bazelor lor fortificate
Războiul biologic
Nu doar omoară,ci îi și torturează
Este aproape cel mai toxic
Mai ales pentru o țară suprapopulată
Războiul nuclear
Cel care distruge la un nivel particular
Este Robert Oppenheimer
Cel care distrugătorul de lumi s-a poreclit
Si el moartea a devenit
Poezia
O creație ritmică a frumuseții
Într-un peisaj de poezie,
E ornamentarea pașnică a vieții
Într-un pahar de veselie.
E ambasador al artelor frumoase,
Al trecerii realității-n ideal,
Doar poezia pe valuri furtunoase
E precum un vis torențial.
Ciupește acele coarde ale inimii
Realizând un suntet mai plăcut,
Mai adaugă cuvintele junimii,
Ș-apare un nou cântec născut.
Prin ea inima poate cânta
Făr' de sunet sau cuvinte,
Sufletul-s poate avânta
Dup-acele lucruri sfinte.
Rima-i ca o cârmă-n vers,
Dar versu-i cârma-n artă,
În arta de-a lupta în contrasens
Cu tot ceea ce-n calea ta s-arată.
Ca un testament prin versuri
Poate fi văzută și-nțeleasă,
Pare-a merege-n universuri
Și-a fi cea din-tâi aleasă.
Orice rană cu rațiune creată
Jos te-ar face ca să cazi,
Gândul de-a fi vindecată
Doar prin versuri îl mai vazi...
Orice silabă dintr-un mistic vers
Distruge bariera ta necunoscută
Face răul ca să fie brusc el șters
Parc-ai fi din nou tu renăscută!
21.10.24
Îmi place să fiu OM
Omul timpurilor noastre
Loc îşi face, dând din coate.
Are-avânt de mãri albastre
Graiul pãsãrii mãiastre
Dar provoacã mari dezastre:
Limbi de şarpe care muşcã
Pe la spate.
Unul zi de zi cerşeşte,
Altul face pe bogatul.
Însã cel ce cleveteşte
Pe-amândoi îi prinde-n cleşte,
Cum se zice-n româneşte;
Şi cu vorbe mincinoase
Umple satul.
Piatrã scumpã-i cel ce ţine
Pentru sine-a sa pãrere.
O mãsurã de ruşine
Omului îi face bine;
Chiar şi-atunci când nu-i convine
El ascultã şi învaţã
În tãcere.
Fii atent sã nu rãsarã
Vreun lãstar de-amãrãciune.
De eşti om pe dinafarã
Şi-n ascuns pândeşte-o fiarã,
Nu-i mai da apã la moarã
Între oameni sã te facã
De minune.
De pe strãmoşeasca glie
Vei culege doar ce sameni.
Tu fii OM, dupã cum scrie,
Aşezând credinţa vie
Pe o bunã temelie,
Într-o lume-aglomeratã,
Fãrã oameni...
Cotidian
Fărâme de bunătate, viața ne împrăștie
Plouă ghiocei din inimile îndurerate
În vicisitudini, omul se pleacă precum o trestie
Șuvoaie învolburate ne poartă simțirea în eternitate.
Magicieni carismatici etalează trucuri iscusite
Trufia și nepăsarea, stindard arborează
Rănile celor mulți doar de puțini sunt oblojite
Lipsită de voință, turma, păstori vicleni urmează.
Ne târâm traiul dezbinați și învrăjbiți
Probitatea,integritatea și adevărul au amnezie
Sărăciți de zâmbete, de un sistem defect,înrobiți
Dragoste,candoare,cuvinte mute, pură fantezie.
Omul averi agonisește
La demoni se închină, puterea o cedează
Rupt de divina sa natură, în matrice trăiește
Ceața iluziilor îl împresoară și uită că sinele își trădează.
Cu jind ne înfruptăm din boabele amărăciunii
Anesteziați, lipsiți de forța cutezanței
Înțelepciunea o dăm tribut și vizionăm,hipnotizați, minciunile televiziunii
Purtăm,cu fală,îngâmfați, căpăstrul ignoranței.
Other poems by the author
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Epigrame!
Ieri am fost un pic cam prost,
Când am prins un pește mare,
Dar pe mal, eu nu l-am scos,
Că n-avea....bunăstare!
Stau la casă-n într-un oraș,
Și cresc porci în bătătură,
Vreau să-i vând eu mintenaș,
Că n-am bani...de beutură!
Aș veni și azi la lucru,
Să câștig un ban în plus,
Dar am fost la bar cu socru,
Și sunt cred un pic.. cam dus!
Am văzut pe strada-o fată,
Și i-am zâmbit pe deplin,
S-a uitat prelung la mine,
Și m-antrebat...de buletin!
Suntem amandoi de-o seamă,
Și-o iubesc pe-a mea Marie,
Dar când fac vreo nebunie,
Îmi șoptește...vei da samă!
Am cea mai bună soție,
Mă iubește cu ardoare,
Dar când am geșit mai tare,
Nimeni nu poate...s-o ție!
Azi am fost la Mall, măi frate,
Să mancăm tot ce se poate,
Marce m-a trimis la casă,
Nu știa..c-am cardu' acasă!
Mi-am luat mașină bună,
Și mănâncă motorină,
Cănd la pompă alimentez,
Eu tot cardul...lichidez!
Stau la masă, totu-i gol,
Marce e la shopping-n mall,
Aș mânca ceva măi vere,
Dar n-am bani...nici de o bere!
Nu am fost atent la scară,
Și mi-am fracturat piciorul,
Totul s-antâmplat aseară,
Când beam vinul...cu ulciorul!
Sunt veterinar cu diplomă,
Și tratez tot ce găsesc,
Dar nu animal în comă,
Frică-mi e...să nu plătesc!
Fac control la alimente,
Calculez valoarea nutritivă,
Chiar gramajul...condimente,
Instrument...papila gustativă!
S-a intrat de ieri în postul mare,
Gata cu măncărurile-nfruptate,
Am acasă oala cu sarmale,
Aș mânca, dar...nu se poate!
Cresc la țară niște porci,
Și i-aș vinde azi, pe toți,
Dar sunt negri, slabi, păroși,
Și n-au carne și doar...colți!
Stau parcat aici la Mall,
Marce întârzie-năuntru,
Simt în stomac un mare gol,
Dac-o fi ea..sub sechestru!
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Pe drum de munte!
Azi pedalez pe drum de munte,
De care mi-a fost atât de dor,
Nu simt arsura soarelui pe frunte,
Nici că mă doare puțin un picior
Destul de lungă a fost hibernarea,
Și nu am ars și doar depus grăsimi,
Motiv întemeiat să-ncep mișcarea,
Și cu elan să mă-ndrept spre înălțimi
Pădurea și-a schimbat culoarea,
Copacii îmbracă mantia verde,
Natura își arată splendoarea,
Totul învie, nimic nu se pierde
Se-aude ciripit de păsărele,
Care cu grijă cuibul și-l fac,
Din ierburi și mici rămurele,
Ouă depun, clocesc și pui se nasc
Poienile sunt un covor de flori,
Ce te îmbie să le simți mirosul,
Ochiul distinge mii de culori,
Și vezi copii, umplàndu-și coșul
Privesc în jur, e multă feerie,
Frumoasă e pădurea ce te invită,
Să ieși din casă la o drumeție,
Și vei avea/ trăi o viață împlinită
Ziua se trece și soarele apune,
Cobor la vale împins de seară,
Nimic nu am a vă mai spune,
Decât..avem o preafrumoasă țară,
Și-ndemnul..vizitați a noastră țară!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Epigrame!
Ieri am fost un pic cam prost,
Când am prins un pește mare,
Dar pe mal, eu nu l-am scos,
Că n-avea....bunăstare!
Stau la casă-n într-un oraș,
Și cresc porci în bătătură,
Vreau să-i vând eu mintenaș,
Că n-am bani...de beutură!
Aș veni și azi la lucru,
Să câștig un ban în plus,
Dar am fost la bar cu socru,
Și sunt cred un pic.. cam dus!
Am văzut pe strada-o fată,
Și i-am zâmbit pe deplin,
S-a uitat prelung la mine,
Și m-antrebat...de buletin!
Suntem amandoi de-o seamă,
Și-o iubesc pe-a mea Marie,
Dar când fac vreo nebunie,
Îmi șoptește...vei da samă!
Am cea mai bună soție,
Mă iubește cu ardoare,
Dar când am geșit mai tare,
Nimeni nu poate...s-o ție!
Azi am fost la Mall, măi frate,
Să mancăm tot ce se poate,
Marce m-a trimis la casă,
Nu știa..c-am cardu' acasă!
Mi-am luat mașină bună,
Și mănâncă motorină,
Cănd la pompă alimentez,
Eu tot cardul...lichidez!
Stau la masă, totu-i gol,
Marce e la shopping-n mall,
Aș mânca ceva măi vere,
Dar n-am bani...nici de o bere!
Nu am fost atent la scară,
Și mi-am fracturat piciorul,
Totul s-antâmplat aseară,
Când beam vinul...cu ulciorul!
Sunt veterinar cu diplomă,
Și tratez tot ce găsesc,
Dar nu animal în comă,
Frică-mi e...să nu plătesc!
Fac control la alimente,
Calculez valoarea nutritivă,
Chiar gramajul...condimente,
Instrument...papila gustativă!
S-a intrat de ieri în postul mare,
Gata cu măncărurile-nfruptate,
Am acasă oala cu sarmale,
Aș mânca, dar...nu se poate!
Cresc la țară niște porci,
Și i-aș vinde azi, pe toți,
Dar sunt negri, slabi, păroși,
Și n-au carne și doar...colți!
Stau parcat aici la Mall,
Marce întârzie-năuntru,
Simt în stomac un mare gol,
Dac-o fi ea..sub sechestru!
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!