colaj//9

iaca,

planeta norocului strălucește pe

aventuriere dorințe;

luna plină, din capricorn,

îndeamnă la prudență;

iar jupiter-nestânjenit că

prietenul saturn e retrograd în pești,

străpunge beregata berbecului.

un februarie stingher

apare la porți...

liniștea ascunde în miez,

rugăciuni fierbinți;

să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!

a fost ucis de Sfântul Trifon.

Categoria: Poezii diverse

Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache

Data postării: 1 februarie

Vizualizări: 83

Loghează-te si comentează!

Comentarii

Silvia Mihalachi

Am colindat un labirint al gândurilor, cel cu versuri vorbitoare ale poetei Anișoara Iordache. Ghid mi-au fost poeziile care ,una câte una s-au succedat pe o scară a numerelor .Mesaje de excepție, deductibile din metafore și simboluri poetice mi-au actualizat trecutul, urbanul unde și pescărușii caută hrană și iubire, iar din voința poetei am primit o imagine complexă, real a unui prezent, prezentul din zodii și rugăciuni. Speciale, frumoase poezii, ,, COLAJ,,.

Comentat pe 4 februarie

Poezii din aceiaşi categorie

Acum minerii din Vale,

Stau pe străzi şi mor de foame.

Că banii nu şi-au mai luat,

Pentru muncă ce-au prestat.

Cu toţii îs în grevă acum,

Şi asta nu e un semn bun.

Cărbune nu vor mai da,

Lumea în case vă îngheţa.

Nimeni cu ei nu vorbeşte,

Toţi îi mint şi îi prosteşte.

Că banii o să îşi primească,

Undeva, la Sfântu aşteaptă.

Toţi minerii acum aşteaptă,

Banii lor să îşi primească.

Că astfel nu mai intră în mină,

Şi asta nu îi treabă bună.

Mai mult...

Pace pentru țara mea!

Moldova țara minune

Noi nu avem nici o opțiune,

Pace în țară ne dorim

Nu prea vrem să suferim!

De ne-ar năvăli dușmani

Vom vorbi noi cu Romani,

Mână la mână noi vom pune

Și dușmani îi vom răpune!

Pace în țară vom avea

Pentru omenirea mea,

Și ne vor zice tare dușmani

Că Moldova este cea mai tare!

Mai mult...

Apicultoru înrăit,

Dimineaţă s-a trezit.

Iese în curte se gîndeşte,

Şi spre stupină priveşte.

Se uită la stupi, meditează,

Bucuros palmele – şi freacă.

Stă şi se gîndeşte bine,

Să dea drumul la albine.

Halatul în grabă îmbracă,

Spre stupi el acum se apleacă.

Masca pe faţă şi-o pune,

Şi dă drumul la albine.

Zumzăie şi-s călătoare,

Aleargă din floare în floare.

Cu mare atenţie aduc,

Polenul il duc in stup.

Acolo-i bine aranjat,

Şi cu grijă prelucrat.

De albine hărnicuţe,

Ce îl aşează pe rămuţe.

Cînd stupina îi încărcată,

Vine apicultoru îndată.

El mierea o colectează,

Şi cu drag o prelucrează.

Fie că e de salcîm,

Sau din flori de tei acum.

Polifloră, mătrăgună.

Toată mierea este bună.

Face ceară, face miere,

Şi propolis că se cere.

Mierea-i un medicament bun,

Te însănătoşeşte acum .

De aceia nu ezitaţi,

Miere ca să cumpăraţi.

Mierea, propolis şi ceară,

Te scapă de orice boală.

Mai mult...

Amintirile se duc...

Amintirile se duc încet,

O violență abrutizantă

Mă ține în prezent.

Atât de neatent,

Într-o lume aparent galantă:

Cum n-aș putea fi un întristat portret?

Cum n-aș putea fi un întristat portret

Într-o lume aparent galantă?

Atât de neatent...

Mă ține în prezent

O violență abrutizantă.

Amintirile se duc încet...

Mai mult...

Cavalerul danubian

Fala cerului pe care au plâns maicile

Se incarnă din raze moi în trup ca fierul;

În lemnoase ‘velit, sunând stufăriile,

Mândru, falnic și brut, apăru cavalerul.

Singurul trimis de Kogaionon făurar,

Lumea tracă el o agita; țara cu stea,

Cu scut de răchită și obrăzar de lăstar,

Cu anagallis în priviri, loial o veghea.

Dar stins îți este cârdul de forțe, dezarmat,

Nu mai crești vânjoase brațe precum atunci când

Peste linii de veșnicie pășeai luptat.

Ajunseși să duhnești sălciilor, de eră;

Pe plute zvâcnite de valuri agitate,

Duci o ternă eternitate austeră...

Mai mult...

Și ce dacă...

Și ce dacă iarna vine
cernând fugii de zăpadă...
Eu, mă învelesc cu tine
lăsând sufletu-mi să cadă
în al drgostei cascadă.

Și ce dacă pe la geamuri
frigul a gravat flori albe
adunându-le drept lauri
și țesând din ele salbe.

Și ce dacă bate vântul
mult prea zbuciumat și rece
Este la fel ca și gândul
că, încă un an se trece
care a schimbat Pământul.

Și ce dacă în văzduh
se aud doar glas de ciori
iar pe lac, acolo-n stuh,
mai sticlesc doi ochișori.

Și ce dacă iarna vine
lăsând pomii dezbrăcați
Eu mă pitulesc în tine
precum conurile-n brazi
și te țin ca să nu cazi.

Și ce dacă iarna vine
și cad fulgii ca-n poveste
Eu mă plimb la braț cu tine
dulce îți șoptesc o veste...
Fericire, tu-mi faci zilele senine.

Drepturi de autor
Anna Dzengan 07.12.2020

Mai mult...

#Interesant Experiment despre tristețea și seriozitatea scriitorilor... Poezie: Aniversarea resemnării... Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui... Poezie: Departe, prea departe... Poezie: Cocorii... Poezie: Amintirea altor vremuri...