colaj//9
iaca,
planeta norocului strălucește pe
aventuriere dorințe;
luna plină, din capricorn,
îndeamnă la prudență;
iar jupiter-nestânjenit că
prietenul saturn e retrograd în pești,
străpunge beregata berbecului.
un februarie stingher
apare la porți...
liniștea ascunde în miez,
rugăciuni fierbinți;
să nu vă fie teamă de câinele negru cu ochii de foc!
a fost ucis de Sfântul Trifon.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Anișoara Iordache
Data postării: 1 februarie 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 831
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Mai lasă de la tine…
Mai lasă de la tine câteodată,
Și pune-ți lacătul la gură,
Că vorba odată aruncată,
Împrăștie venin și ură.
Mai rătăcește printr-o carte,
Și adulmecă cuvinte noi,
Şi începe zilnic a le împarte,
La cei mânjiți de tine cu noroi.
Mai pune capul jos pe pernă,
Şi fugi cu gândul în văzduh,
Şi lasă dragostea maternă,
Să te cuprindă ca pe-un prunc.
Mai lasă de la tine creștinește,
Atunci când ești obijduit,
Căci sufletul se îndumnezeiește,
Din oful celui oropsit.
Mai caută să cucerești pustiul,
Și poartă-ți crucea fără ofensă,
Și va veni la tine de îndată Fiul,
Cu veșnicia în ceruri, recompensă.
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
E o piesă cu versuri random:)
În vârf de carieră asta numesc high
Vă place all green-u asta numesc lime
Nimeni nu credea în mine,nimeni nu mă susținea
Nu-mi vedeți potențialul da pot să devin o stea
Ai crezut că m-am lăsat,nu dispar așa ușor
Sunt o pasăre de noapte,și acum aș vrea să zbor
Ai mei au fost lângă mine,nu știu ce înseamnă dor
Da nu te pot minții,uneori aș vrea să mor
Chiar de mă fac de râs,încerc rapid să trec peste
Știți atâtea secrete și nici nu le-am dat de veste
Aveți atâtea figuri,nu suntem la geometrie
Zici că-s magician,dintr-o sută,fac o mie
Mutați icoanele înspre apus
Azi sufletul de pocăință-i stors,
Și-am pus trufia mai presus,
Iar Domnul fața de la noi și-a-ntors,
Mutați icoanele înspre apus.
Genunchiul închinat e-un gest uitat,
Și chiar tămâia-i fără de miros,
Purtăm cu fală atârnat la pat,
Un crucifix imens cu vârfu-n jos.
Și clopotele plâng în turn stingher,
Dar nimeni nu aude al lor oftat,
Sub ceru-nchis cu porți de fier,
Credința ne-a abandonat.
Lumina-i doar o umbră în abis,
Iar rugăciunea-i vânt ce nu răzbate,
Pe umeri goi purtăm un paradis,
Ce de la drumul veșnic ne abate.
Și-n ochii sfinților din vechi icoane,
Doar praful vremii strălucește,
Și-n mâinile cu urme de piroane,
Păcatul nostru se-odihnește.
Pustiu e în amvoane și altare,
Iar rugăciunea nu mai urcă-n sus,
La îngeri, nu dați ascultare...
Mutați icoanele înspre apus.
Despre un arbore
Din țărâna decadelor frânte,
răsare un trunchi încărcat cu amintiri,
de istorii luptate și învățate pueril.
Cu lăsate și căzute crengi,
el se aseamănă cu un uriaș îmbrăcat în smoală,
gata să se clatine
și să cadă la pământ.
Sorbirea asfințitului aclamă
această ultimă vedere a unui simbol măiastru,
ce a purtat cândva pe coroana sa
povara unui întreg cer,
iar uliii, un soi de îngeri păsărești,
vin să își ridice vechea șezătoare
în locurile de veci.
Iar când cu o ultimă mijire de claritate
piere și galbena zi,
unde a stat el odată
acum parcă se arată, timidă,
o crăiță încununată cu nimburi viorii.
Ce ne dorim?
Răul dacă nu ar fi,
Numai bine am trăi .
Și invidia e mare ..
Rea e pentru fiecare.
Cred că-i bine
Cum să spun ...
Cum să fi oare om bun.
Binele este iubire,
E noroc, e fericire...
Se întoarce înzecit,
Și te face fericit.
Sigur că noi ne dorim,
Bine mult și să iubim
Mai lasă de la tine…
Mai lasă de la tine câteodată,
Și pune-ți lacătul la gură,
Că vorba odată aruncată,
Împrăștie venin și ură.
Mai rătăcește printr-o carte,
Și adulmecă cuvinte noi,
Şi începe zilnic a le împarte,
La cei mânjiți de tine cu noroi.
Mai pune capul jos pe pernă,
Şi fugi cu gândul în văzduh,
Şi lasă dragostea maternă,
Să te cuprindă ca pe-un prunc.
Mai lasă de la tine creștinește,
Atunci când ești obijduit,
Căci sufletul se îndumnezeiește,
Din oful celui oropsit.
Mai caută să cucerești pustiul,
Și poartă-ți crucea fără ofensă,
Și va veni la tine de îndată Fiul,
Cu veșnicia în ceruri, recompensă.
Povestea
Lumea in care traim este o poveste
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii, de demult,
In jurul focului, noaptea,
Pe tarmul marii.
Copii au crescut si au plecat in lume,
Spre tarmul altei mari,
Unde au povestit ce mai stiau,
Copiilor lor, si tot asa,
Pana au obosit si au uitat.
De atunci umbla de colo colo,
Copii cu copii, batrani cu batrani,
Si se privesc cu neincredere,
Ca-s prea batrani sau prea tineri
Sa se bucure de povestea
Scrisa de un pictor
Si povestita unor copii de demult...
E o piesă cu versuri random:)
În vârf de carieră asta numesc high
Vă place all green-u asta numesc lime
Nimeni nu credea în mine,nimeni nu mă susținea
Nu-mi vedeți potențialul da pot să devin o stea
Ai crezut că m-am lăsat,nu dispar așa ușor
Sunt o pasăre de noapte,și acum aș vrea să zbor
Ai mei au fost lângă mine,nu știu ce înseamnă dor
Da nu te pot minții,uneori aș vrea să mor
Chiar de mă fac de râs,încerc rapid să trec peste
Știți atâtea secrete și nici nu le-am dat de veste
Aveți atâtea figuri,nu suntem la geometrie
Zici că-s magician,dintr-o sută,fac o mie
Mutați icoanele înspre apus
Azi sufletul de pocăință-i stors,
Și-am pus trufia mai presus,
Iar Domnul fața de la noi și-a-ntors,
Mutați icoanele înspre apus.
Genunchiul închinat e-un gest uitat,
Și chiar tămâia-i fără de miros,
Purtăm cu fală atârnat la pat,
Un crucifix imens cu vârfu-n jos.
Și clopotele plâng în turn stingher,
Dar nimeni nu aude al lor oftat,
Sub ceru-nchis cu porți de fier,
Credința ne-a abandonat.
Lumina-i doar o umbră în abis,
Iar rugăciunea-i vânt ce nu răzbate,
Pe umeri goi purtăm un paradis,
Ce de la drumul veșnic ne abate.
Și-n ochii sfinților din vechi icoane,
Doar praful vremii strălucește,
Și-n mâinile cu urme de piroane,
Păcatul nostru se-odihnește.
Pustiu e în amvoane și altare,
Iar rugăciunea nu mai urcă-n sus,
La îngeri, nu dați ascultare...
Mutați icoanele înspre apus.
Despre un arbore
Din țărâna decadelor frânte,
răsare un trunchi încărcat cu amintiri,
de istorii luptate și învățate pueril.
Cu lăsate și căzute crengi,
el se aseamănă cu un uriaș îmbrăcat în smoală,
gata să se clatine
și să cadă la pământ.
Sorbirea asfințitului aclamă
această ultimă vedere a unui simbol măiastru,
ce a purtat cândva pe coroana sa
povara unui întreg cer,
iar uliii, un soi de îngeri păsărești,
vin să își ridice vechea șezătoare
în locurile de veci.
Iar când cu o ultimă mijire de claritate
piere și galbena zi,
unde a stat el odată
acum parcă se arată, timidă,
o crăiță încununată cu nimburi viorii.
Ce ne dorim?
Răul dacă nu ar fi,
Numai bine am trăi .
Și invidia e mare ..
Rea e pentru fiecare.
Cred că-i bine
Cum să spun ...
Cum să fi oare om bun.
Binele este iubire,
E noroc, e fericire...
Se întoarce înzecit,
Și te face fericit.
Sigur că noi ne dorim,
Bine mult și să iubim
Alte poezii ale autorului
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor
Joc/10
tuse seacă de toamnă ,
copacii-de pe autostrada suspendată
a disperării,
duc dorul
păsărilor călătoare.
%
suspine-
la clarinet si vioară,
îmbracă
intr-un mănunchi de dalii
axa lumii.
Note de Mai/3
aroma ceaiului din
iasomie și ghimbir,
îmi amintește de
călătoria mea prin viață
unul câte unul,
prietenii mei dragi
ies din ceață.//
liniile orinzontale și verticale
din urzeala perdelei,
schimbă
perspectiva dintre
viață și moarte.
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
transfigurare 1/10
adevărul-ca o pradă,
îl mirosim din toate
direcțiile.
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei
strălucesc
în noapte.....
flux de poeme naani /37
fereastră îngustă
pentru un alt salt-
totu-i legat
printr-un internet al corpurilor
Joc/10
tuse seacă de toamnă ,
copacii-de pe autostrada suspendată
a disperării,
duc dorul
păsărilor călătoare.
%
suspine-
la clarinet si vioară,
îmbracă
intr-un mănunchi de dalii
axa lumii.
Note de Mai/3
aroma ceaiului din
iasomie și ghimbir,
îmi amintește de
călătoria mea prin viață
unul câte unul,
prietenii mei dragi
ies din ceață.//
liniile orinzontale și verticale
din urzeala perdelei,
schimbă
perspectiva dintre
viață și moarte.
amintiri /2
sub o mască binevoitoare,
răutatea
se rostogolește prin hățișurile istoriei,
călcând, asemenea buldozerului,
peste făclii și case.
gândul ucigător de oameni-
înfometat,
se cuibărește-n inimă,
întunecând mintea
cu mii de argumente.
cine să se mai bucure de nașterea Sfintei Fecioare?
peste tot,
strigăte de groază.
sângele
bărbaților,
femeilor,
copiilor români
nu-nduplecă cruzimea.
in satele:
mihai bravu,
nușfălău
treznea,
ip
doar crucile din lemn mai vorbesc
printre lacrimi.
zboruri deasupra zidurilor circulare/6
din senin,
un vânticel ridică
frunzele uscate de prin despuiate livezi;
vârfurile căpițelor
erau purtate deasupra colinelor,
asemenea unor păsări flămânde și speriate.
fulgerele însoțite de tunete
sfâșiau cerul.
o ploaie măruntă înmuie întreaga simțire,
în timp ce, sunetele clopotelor-
cu săgeți de lumină,
străpungeau
bolta-ncrâncenată...
răgaz pentru rugăciune...
transfigurare 1/10
adevărul-ca o pradă,
îl mirosim din toate
direcțiile.
cine se va înfrupta primul?
ochii hidrei
strălucesc
în noapte.....
Silvia Mihalachi