Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Daniel Marius
Дата публикации: 30 сентября 2023
Просмотры: 586
Стихи из этой категории
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
Vraja ta s-a risipit
Iubesc pe altcineva!
Îți voi destăinui cândva,
Pt çă azi încă mă tem
De al tău blestem.
Nu mă scutesc de vină
Și nu ți caut pricină,
Că sunt pradă pasiunii
În bătaia furtunii.
Vraja ta s- a risipit,
Când amarul ai stârnit
În sufletul meu pueril,
Ce ți era fidel,docil.
Nefericirea m a cuprins
Odată cu amorul stins;
Regretele mă urmăresc
La gândul că ți greșesc.
Aș da timpul înapoi
Să renască din noi
Paradisul pierdut
Undeva,în trecut...
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Miros
Vantul adie usor, usor
Si cu el o data mirosul tau ma atinge
Asa cum adierea vantului atinge
Obrazul meu uscat si ridat.
La fel amintirea mirosului tau,
Imi atinge inima plina de dor.
Mirosul tau, amintirea mea...
Care azi sunt tot mai departe de mine.
Ooo, vantul ce a pornit,
Imi va aduce cu el...
Mirosul de alta data a iubirii noastre,
Ce in copilarie a inceput
Si la maturitate s-a terminat!
Omul din întuneric
Mă plimbam pe drumul lung.
A cărui farmec a murit!
Sub luna mare...plină de mister.
Misterul singurei iubiri.
Trecuseră sub această lună
Un fior ce nu-l știam
Era fiorul iubiri!
Pe care încă nu-l cunoșteam.
Peste veacurile vieții
Peste umbra tinereții
Peste sufletele stinse
Cu ale sale zgârieturi
Îmi intrai suptil în viață
Cu o vorbă, două, trei.
Până când, din neștiute
Te iubeam! chiar de nu crezi.
Și acuma îmi doresc
Ca de-a cuma ca să fim
Două frunze pe o creangă.
Dar o creangă fără spini...
Cozac Ionela.
Vraja ta s-a risipit
Iubesc pe altcineva!
Îți voi destăinui cândva,
Pt çă azi încă mă tem
De al tău blestem.
Nu mă scutesc de vină
Și nu ți caut pricină,
Că sunt pradă pasiunii
În bătaia furtunii.
Vraja ta s- a risipit,
Când amarul ai stârnit
În sufletul meu pueril,
Ce ți era fidel,docil.
Nefericirea m a cuprins
Odată cu amorul stins;
Regretele mă urmăresc
La gândul că ți greșesc.
Aș da timpul înapoi
Să renască din noi
Paradisul pierdut
Undeva,în trecut...
În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Другие стихотворения автора
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
Dezlegare
Sunt legat de tine,legat cu iubire
Legat de maini si legat la ochi
Nu admit vreo dezlegare de mine
Si voi sfarsi doar daca ma ingropi.
Dar tu vrei sa te dezlegi,te simt
In pieptul meu apasa tot mai tare
Aerul greu si al tau parfum..
Si aud un ecou surd de ingrijorare.
Si ma vei parasi ca alatadata
Ma vei lasa prada dezamagirii
Si cu regretul neimplinirii
Si candva,inima n-o sa mai poata.
Mi-a trebuit
Mi-a trebuit întreaga viața
Și gând adanc,îndelungat
Intr-un cadru întunecat,
Ca sa-mi dau seama de fapt
Ca atârn de-un fir de ața.
Mi-a trebuit profunzime
Ochii sa închid și sa visez
Conștiința sa-mi fie treaza
Ca sa mi dau seama ca apusul…
Mi e apogeu,
Iar răsăritul doar mă întristează
Vis lucid
Era noapte si tu rară
Şi te auzeam in vis.
Şi sunai ca-n paradis,
Ca o coardă de chitară.
Lucea fereastra veche in noapte
Cu sticla-i crăpată prin care
Se strecura vie amintirea ta
Vibrându-mi urechea cu şoapte.
Intrai nepoftita si ma făceai
Să tremur la zumzete mici
Imi era frica sa-mi intri-n vis?
Sau deja intrasei si erai aici?
Şi nu mai esti o realitate..
În vis mi-e luna in eclipsă
Nu mai exişti si-acum te simt
Ca fumul de țigară stinsă.
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
Dezlegare
Sunt legat de tine,legat cu iubire
Legat de maini si legat la ochi
Nu admit vreo dezlegare de mine
Si voi sfarsi doar daca ma ingropi.
Dar tu vrei sa te dezlegi,te simt
In pieptul meu apasa tot mai tare
Aerul greu si al tau parfum..
Si aud un ecou surd de ingrijorare.
Si ma vei parasi ca alatadata
Ma vei lasa prada dezamagirii
Si cu regretul neimplinirii
Si candva,inima n-o sa mai poata.
Mi-a trebuit
Mi-a trebuit întreaga viața
Și gând adanc,îndelungat
Intr-un cadru întunecat,
Ca sa-mi dau seama de fapt
Ca atârn de-un fir de ața.
Mi-a trebuit profunzime
Ochii sa închid și sa visez
Conștiința sa-mi fie treaza
Ca sa mi dau seama ca apusul…
Mi e apogeu,
Iar răsăritul doar mă întristează
Vis lucid
Era noapte si tu rară
Şi te auzeam in vis.
Şi sunai ca-n paradis,
Ca o coardă de chitară.
Lucea fereastra veche in noapte
Cu sticla-i crăpată prin care
Se strecura vie amintirea ta
Vibrându-mi urechea cu şoapte.
Intrai nepoftita si ma făceai
Să tremur la zumzete mici
Imi era frica sa-mi intri-n vis?
Sau deja intrasei si erai aici?
Şi nu mai esti o realitate..
În vis mi-e luna in eclipsă
Nu mai exişti si-acum te simt
Ca fumul de țigară stinsă.
Suflet efemer
Aflandu-ma intr-un bahic ritual
Astept dimineata sa pot adormii
Stiind ca sunt un suflet banal
La venirea zorilor de zi.
Tristetea face pace cu singuratatea
Iar sufletul meu urla in ecou
Ar vrea sa-l cuprinda efemeritatea
Dar va dainui ca intr-un tablou.
Dezlegare
Sunt legat de tine,legat cu iubire
Legat de maini si legat la ochi
Nu admit vreo dezlegare de mine
Si voi sfarsi doar daca ma ingropi.
Dar tu vrei sa te dezlegi,te simt
In pieptul meu apasa tot mai tare
Aerul greu si al tau parfum..
Si aud un ecou surd de ingrijorare.
Si ma vei parasi ca alatadata
Ma vei lasa prada dezamagirii
Si cu regretul neimplinirii
Si candva,inima n-o sa mai poata.