Reproș tardiv!
Nu pot să mă abțin să plâng
Când știu că te-am pierdut,
Și n-am luptat să te opresc
Pentru c-atunci nu m-a durut
Abia când n-ai mai fost cu mine
Am început să-mi pun întrebări,
Și-am înțeles, mult prea târziu
Că unde curge miere,mai vin și încercări
Mult prea ușor am renunțat la tine
Sau poate tu nici nu erai cu mine,
Știu că amândoi eram atât de tineri
Și lumea ne spunea că ne stă bine
...........................................
Și nimeni n-a mai putut salva
Ce eu de tine ajutat am dărâmat,
Acum chiar dacă plâng este tardiv
Că tu iubești și ai copii cu alt bărbat!
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Frunza
Poem: Întuneric
foto | S-a întors acasă cu „69% de dor”. Doina Strulea a îmbătat inimile și sufletul cititorilor cu cea de-a doua carte de poezii
Poem: reverii/1
Poem: Primăvara inimii mele în suedeză
Salonul Internațional de Carte „Bookfest” începe astăzi la Chișinău
Poem: Distinsă doamnă
Poem: În vis, natura
"Cu drag din Moldova" - proiect lansat de jurnalistul Vasile Botnaru si poetii Maria si Ivan Pilchin