Reproș tardiv!

E soare pe cer
Nu se simte căldură
Ceașcă pustie
Cafeaua e smoală
Afară e noapte
În suflet răscoală
Frunzele cad van
Copacii suspină
Plouă cu sânge
Cioroii îngână
Ochii n-au lacrimi
Tu ești de vină

Unforgettable, that's what you are

Unforgettable though near or far

Like a song of love that clings to me

How the thought of you does things to me

Never before has someone been more

Unforgettable in every way

And forever more, that's how you'll stay

That's why, darling, it's incredible

That someone so unforgettable

Thinks that I am unforgettable too

Unforgettable in every way

And forever more, that's how you'll stay

That's why, darling, it's incredible

That someone so unforgettable

Thinks that I am unforgettable too.

Indimenticabile

Indimenticabile, ecco cosa sei

Indimenticabile se vicino o lontano

Come una canzone d'amore che mi si aggrappa

Come il pensiero di te mi fa cose

Mai prima d'ora qualcuno è stato di più

Indimenticabile in ogni modo

E per sempre, così rimarrai

Ecco perché, tesoro, è incredibile

Quel qualcuno così indimenticabile

Pensa che anch'io sono indimenticabile

Indimenticabile in ogni modo

E per sempre, così rimarrai

Ecco perché, tesoro, è incredibile

Quel qualcuno così indimenticabile

Pensa che anch'io sono indimenticabile.

O frunza suflata de vint

Cazuta usor la pamint

 De tine calcata,uitata

In singuratate lasata.

O raza:

O raza de soare

Un semn ce doare

Ce suflet nu are.

Un suflet:

Un suflet ce minte

Un suflet fara viitor

O lacrima:

O lacrima fierbinte

O lacrima de dor.

O lacrima pe fata mea

Lasata de-un suflet pustiu

Lasata de inima ta

Uitata de ea.

Cu un destin ulcerat şi-o fire firavă,

În suburbii indolent se agită,

Zilnic consumă a lumii otravă,

Şi-şi fereşte privirea de priviri neferite.

Adio îşi ia în fiecare zi de la sine,

Sunându-şi mama retoric în mormânt,

Cad anotimpuri peste casa-n ruine,

Lui îi dispare din minte zi de zi un cuvânt.

Cu dinţii răzleţi ce-i mai are în gură,

Îşi muşcă pâinea înăcrită,

Pe soartă n-are pic de ură,

Şi calea lui e infinită.

Cu braţul ciung îşi mângâie obrazul,

Iar vântu-i şterge lacrima uşor,

Iar noaptea îşi uită iarăşi necazul,

Simţindu-se până în zori nemuritor.

Când ultimei vorbe sorocu-i venise,

Pe buzele-i de un roşu carmin,

Două silabe în sunet sunt prinse,

Şi el rosti cu putere: Amin!

Afară plouă… și e frig

și noaptea s-a lăsat

În gândul meu pierdut te strig

și te caut ne-ncetat,

Visul meu te-aduce iar

și iar te văd în blândul vis
Te strig… dar parcă în zadar,

în lumea mea rămân închis.

Poet pierdut îți scriu iubire

dar tu n-ai timp de dorul meu
Iubirea nu-i decât o floare,

petale cad și îmi pare rău!

Să-ți scriu ceva într-un cuvânt,

cu început și nesfârșit …

În inimă întrezăresc  

un “cumva” că Te iubesc!

Te țin aici…  te-ascult în taină, 

în noaptea dintre noi,

Priviri pierdute la fereastră  

când pe pământ se varsă ploi,

Iar podeaua-i tot mai rece

și pașii mei sunt cioburi sparte…  

Cu parfum tăios de scrum

în priviri neterminate...

Tu ești pierdută-n mintea mea

și te simt cum te-am pierdut

Într-un infinit de clipe moarte…

îngropate în trecut,

Afară plouă… și e frig

și noaptea s-a lăsat …

Încerc mereu să te ating…

într-un gând … neterminat.

(autor: Aurel Alexandru Donciu /  Creatie aparuta in volumul Soaptele Noptii ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 ) si in volumul Cub de gheață ( editura Etnous, 2020 ) Toate drepturile rezervate

Dai unei vieți culori din pastel,

Adieri de mistral spiritului,

Noanțe profunde, clare gândului

Și-ncerci să evadezi din rastel.

Iubești tot ce-i viu și curat,

Și-aduci un omagiu-n pamflet.

Urmezi lumina din suflet

Și-ți dorești un vis adevărat. 

I-am văzut mergând pe stradă,

Cu priviri atente la ceru-nourat,

El i-a arătat pe stâlp o barză,

Ea a zâmbit, că pasărea-zburat

Sunt de ceva timp împreună,

Și noi am vrea să fim bunici,

Și ne dorim ca ei să spună,

Că vom avea de crescut prunci

Noi ne dorim să educăm nepoți,

Simțind că timpul nostru trece,

Iar să-l oprești pe loc nu poți,

Și știm că fiecare trebuie să plece

Dar nu e zor și nici o grabă mare,

Și știm că toate vin la timpul lor,

Iar când e dată binecuvântare,

Și așteptarea trece mult mai ușor!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Tu care zi și clipă lângă mine stai,

Și dragoste curată îmi aduci în casă,

Aș vrea să-ți spun prin al meu grai,

Cât sunt de fericit că-mi ești aleasă

Cândva demult te-am întâlnit,

Și inima în piept mi-a tresărit,

Nu am putut tic-tacul să-l opresc,

Și nici cum să ascund că mă roșesc

Erai frumoasă, ca floarea lunii mai,

Gingașă, dulce și firavă ca un pai,

Te-am invitat de vrei să ne plimbăm

Și poate două vorbe să schimbăm

Și norocos am fost că tu ai acceptat,

Și-n pas ușor pe-alei noi am plecat,

Apoi ne-am pus pe banca de sub tei,

Eu pe la mijloc, iar tu pe marginea ei

Te văd și-acum cum te-ai retras,

Când ți-am cerut să vii spre mine,

Și-aveai un tremurat ușor în glas,

Iar eu eram emoționat la fel ca tine

Cum aș putea să uit vreodată,

Când mâna mea s-a atins de a ta,

Și am simțit pentru întâia dată,

Fiorul dragostei venit de la o fată

Curaj țin minte cum mi-am făcut,

Mâna ți-am strâns și ne-a plăcut,

Te-am luat în brațe puțin forțat,

Și un sărut șiret eu ți-am furat

Convins fiind că mult nu am greșit,

Am îndrăznit să mai repet odată,

Apoi în liniște pe-alei noi am pornit,

Cu gândul la o dragoste adevărată

...............................  

Și-acum de mână noi ne ținem,

Iubirea, dragostea ne însoțește,

Și nu uităm mereu să spunem,

Un mulțumesc, Celui ce ne iubește

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Te chem, dar nu vrei să m-auzi,

Și simt cât de departe-mi ești,

Cred că tu ceva mie-mi ascunzi,

Motiv găsești să nu-mi vorbești

Nu știu de ce privirea-mi ocolești,

Și ești mereu cu ochii în pământ,

Doar zi-mi că încetezi să mă iubești,

Și că iubirea a fost o frunză-n vânt

De vrei să pleci, nu stau în calea ta,

Voi înțelege că ai găsit pe-altcineva,

Și unde...poate îți vei găsi fericirea,

Ce nu se află la mine și...altundeva

Nu-ți voi aduce niciun fel de acuze,

Și dimpotrivă sincer îți voi mulțumi,

Și de-i nevoie, voi prezenta și scuze,

Că n-am știut prea bine a prețui/iubi

.............................

A fi îndrăgostit de cineva e minunat,

Și să primim iubire cu toții ne dorim,

Și ce frumos este când omu-i binecuvântat,

De Cel de Sus, ce ne îndeamnă...să iubim!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Am acasă un cățel,

Și e tare cumințel,

Nu pot scrie ,,câine rău",

Că e doar..un bibelou!

Astăzi sincer țin să spun,

C-am sărit peste dejun,

Dar nu c-aș fi la regim,

Și c-am gustat ieri..prea mult vin!

Marce-a-mea ține dietă,

Și mănâncă doar omletă,

Ouă de chinezi aduse,

Nu rămân pe burtă..puse!

Ne cunoaștem de mulți ani,

Ne-nțelegem și la bani,

Doar la mall am mari emoții,

Când îi sar în ochi..promoții!

Ieri mi-am supărat soția,

Când i-am aruncat hârtia,

Azi nu voi mai face plinul,

Că acolo..era pinul!

Scrise de Cezar!

Pe curând!

Cum aș putea, sa cred in tine,

Când tu mereu, ai gândul dus,

Cum să-ndrăznesc, să-ți cer iubire,

Când stiu că altul, te-a sedus

Sunt pregătit să-ți ofer, inima,

S-o simți cum bate, pentru tine,

Dar văd că tu, nu îți întinzi palma,

Așa că pentru un timp, o țin la mine

Mi-aduc aminte, când te-am văzut,

În grupul nostru de prieteni dragi,

Și cum am îndrăznit, sfios să te salut,

Și-ai refuzat în seama, să mă bagi

Era pe înserat și, luna plină se ivea,

De după nori, pe ceru-ntunecat,

Ți-am spus în șoaptă,  că  ea la noi privea,

Nu mi-ai răspuns și-n grabă, ai plecat

Privirea mea, te-a însoțit un timp,

Crezând, că poate-un semn primesc,

Capu'să-ntorci, eu am sperat, nu mint,

Dar ai plecat, făra a ști, că te privesc

Dezamăgirea, a fost destul de mare,

Și nu știam cum, să mă liniștesc,

În gândul meu, a încolțit o întrebare,

Cànd, unde, pot, pe ea,  s-o întâlnesc

Și vremea, tot trecea, făra speranță,

Din minte, să mi-o scot, nu s-a putut,

Mă consolam spunând, așa e viața,

Și trebuie s-o iei, din nou, de la-nceput

Cu grupul de prieteni, m-am întâlnit,

Dar ea n-a mai venit, să fie printre noi,

Și nimeni nu știa, de-i vie sau a murit,

Și nici dacă-și trăiește viața, in doi

Și cum minuni, pe pământ s-au văzut,

Când într-o zi prin parc, călătoream,

Pe bancă, ea stătea cu un pruncuț,

Îl legăna si tare fericiți, eu îi vedeam

De la distanța, cu respect, am salutat,

Primind răspuns la gestul meu,

În plus, ea mi-a zâmbit și, s-a scuzat,

Plecând pe-alei, trăgând caruțul greu

 După un timp, cu toții am aflat,

Că ea la studii în Olanda, a plecat,

Și tot aici, c-un grec, s-a măritat,

Dar n-a durat si, repede a divorțat

Aceasta a fost, adevărata lui idilă,

A dragului si, bunului meu coleg,

Atunci, cu toții noi i-am plâns, de milă,

Acum, el a ajuns, un emerit strateg

Și când ne întâlnim, mai povestim,

Ce mult a suferit, după acea fată,

Și mai in glumă, nu ezităm să-i amintim,

Băiete, tu o himeră, ai iubit, odată!

Am oferit și n-am primit,

Am dat și refuzat am fost,

Oferta mea nu te-a clintit,

Să mai încerc, nu are rost

În mintea mea erai o stea,

Să vin spre tine, frică-mi era,

Să nu pătrundă-n umbra mea,

Lumina ta și să-mi fure liniștea

Seară de seară te priveam,

Și strălucirea ta o admiram,

Stăteam pitit după un geam,

Și fericit deplin, eu tremuram

Era un tremur, puțin necontrolat,

Și nu știam de ce sunt emoționat,

Chiar daca chipul tău era plecat,

Din geamul meu un pic crăpat

Pe timpul zilei mereu eu te vedeam,

Cum dis de dimineața tu plecai,

La geam eram prezent și așteptam,,

Pe tine  să te văd din nou, cum reveneai

Și zilnic mă bucura a ta sosire,

Fără ca cineva să poată ști,

Să mă arăt nu îmi era în fire,

Curaj n-aveam să dau de știre

Într-un târziu, fiind lucid am realizat,

Că-n viața minuni s-au întâmplat,

Și voua acum vă spun la ce priveam,

Da..a-ti ghicit, era naluca mea din geam!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!