Singurul sărut

Sunt mulți cei care ți-au sărutat
buzele și s-au înfruptat din ele;
și aceia, care au îndrăznit să-ți
sărute obrazul, au fost câțiva,
dar totuși, atât de puțini...
puțini au contenit să-ți sărute
mâna armonioasă, care la o simplă atingere
iți aduce simfonia primăverii -
curgând nebunesc prin corp.
Dar, braț la braț cu tine,
plimbându-ne prin ploaie,
pe aleea parcului,
doar eu ți-am sărutat sufletul...


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Antonio Ciprian Corneanu poezii.online Singurul sărut

Дата публикации: 27 августа 2025

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 703

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Privirea ei

Te-aș privi până mi s-ar toci retina,
Zi și noapte, într-o buclă continuă,
Așa cum m-ai fixat în dimineața aceea tăiată în nisip din Vamă,
Cu privirea ta senină, aruncată ca o ancoră în haos.
 
​Un dor acut îmi perforează liniștea,
O vibrație surdă pulsând prin arterele orașului.
În fiecare intersecție ne izbim de aceeași scânteie,
Un arc electric peste timp, sudându-ne umbrele de asfalt.
 
​Ochii tăi sunt catedrale de tăcere și mister,
Din care aș bea nemărginirea, secundă cu secundă.
Și știu cert că nu m-aș sătura vreodată
Să mă scufund, fără aer, în toată această adâncime viscerală.
 
​Fiecare bătaie a inimii e un psalm izbind în coaste,
O cronică scrisă pe cerul nopților albe.
Rămânem aici, legați cu fire invizibile,
O poveste scrisă cu cerneală de stele.
Suntem împreună, legați de un destin ce înflorește mereu.
Еще ...

Pe strada ta cu flori

Mă pierd adesea-n pașii tăi,
Ca-ntr-un refren ce nu se uită.
Ești dorul meu din anii-nalți
Și bucuria netrăită.

Când râzi, se-aprind felinarele,
Și lumea-ntreagă e decor.
Tu ești răspunsul verii mele
Și-al inimii senin fior.

Pe strada ta cu flori cobor,
Și simt cum bate-un nou amor.
Cu fiecare pas ușor,
Mă-ndrăgostesc de tine iar.


Și, dacă mâine vine-n zbor,
Nu-l chem, nu-l prind, nu-i cer nimic –
Că-n brațele-ți e tot ce strig,
Pe strada ta… și-n al tău dor.

Еще ...

Păcatul simetriei

Te-ai întrebat vreodată cât de absurd de rar e
să găsești ochi care să-ți traducă lumea la fel?
Măcar pentru o noapte.
Măcar pentru o singură bătaie de pleoapă,
să vezi cum haosul din tine se aliniază perfect cu respirația altuia.
Eram două jumătăți ale aceluiași fulger,
țesute din aceeași carne de stea și din același noroi.
Luminați de o bunătate aproape naivă, bolnavi de aceleași dorințe,
dar ascunzându-l în catacombele pieptului, fix sub coaste,
pe același Mefisto, torcând a teroare, a ispită și a păcat.
Noi nu ne iubeam pur și simplu, noi ne recunoșteam.
Când îmi atingeai demonii, ai tăi zâmbeau pe întuneric,
liniștiți că, în sfârșit, au găsit cu cine să împartă abisul.
Dar apoi a venit voința ta, tăioasă ca o sticlă de Murano spartă.
O decizie tăiată în carne vie, o sentință de neclintit.
Ai luat foarfecele timpului și ai secționat singura umbră care ne mai unea.
Din cel mai perfect „noi”, ne-ai smuls și ne-ai aruncat la polii pământului.
Din reflexia aceleiași oglinzi, ai ales să spargi sticla:
eu am rămas să păzesc ruinele, tu ai plecat să construiești palate,
și din două spirite identice, ne-am trezit doi străini urlând de la capetele aceluiași infern.
Același aluat, dar arși în focuri diferite. Același drac, dar altă mântuire.
Rămâne, însă, noaptea aia. Tabloul nostru pătat de absolut.
Secunda rară de care menționa Dostoievski, în care lumea a clipit și a văzut că suntem unul.
Rămâne un poem înrămat în eternitatea unei alegeri
pe care, poate, n-o să ne-o iertăm,
dar pe care, nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața lui Mefisto,
n-o vom uita niciodată.
Еще ...

Ebrietate specifică

Mă strecor încet pe bulevard,
noiembrie aleargă ca un nebun.
sub paşii mei, lumea prinde contur...
ce noiembrie mahmur.

 

Еще ...

Legământul clipei

La mulți ani cu sens și dor,
Cu liniști care nu se sting ușor,
Cu oameni rari și gând curat
Și-un suflet niciodat’ schimbat.
 
La mulți ani, nu timpului ce trece,
Ci clipei care-n noi petrece,
Când tot ce sunt devine-al tău
Și tu, eternul meu mereu.
 
Ramâi răsăritul prins în pleoapa mea,
Un cer ce-nvață inima să stea
În liniștea ce vine după furtuni și ploi,
Acolo unde eram doar noi doi.
Еще ...

Iarna asta

Știu că m-aș putea înzăpezi 
în șirul gândurilor tale,
seară de seară
fără-ncetare;
și înghețat de tot,
de tot ce mă-nconjoară, 
mă prefac într-un bulgăre
și încep a mă rostogoli în sufletul tău cald...
și mă topesc încet, încet
aproape de inima ta...
și aburi ies din ființa noastră,
și iar mă îndrăgostesc,
- iar restul e istorie.

Еще ...

Стихи из этой категории

Te mai aștept in vis

Te mai aștept in vis

Cum cândva ai promis

Să ne-ntalnim

O clipă să mai fim

Să mai vorbim...

 

Despre noi doi

Si umeri goi

Despre vise si dorințe 

Despre neputințe 

Gânduri aprinse...

 

Despre iubire si durere

Despre clipe grele

Despre furtună 

Și lună plină 

A nopții lumină...

 

Despre o zi senină 

Un cântec în surdină 

Despre cuvinte

Scrise cu litere sfinte

În suflet... in minte...

 

Despre ce știm 

Și tot ce iubim

Despre vin

Și gustu-i fin...

 

Te aștept în vis!

Cum ai promis...

 

 

 

 

Еще ...

Cioburi dintr-un vechi amor

Mi-am pus tot sufletul în poezie,

Tăcerea altfel m-ar ucide, 

Și numai el poate să știe

Că foaia albă, gândul nu-l minte.

 

Mă zbat în amintiri obscure,

Sperând să vină semnul de la tine,

Dar strâng din urmă cioburi de iluzii,

Caci doar tăcere tu ai pentru mine.

 

Dintr-un morman de vise pastelate,

Ce-n negura amorului se-nfing,

S-au șters promisiuni pierdute-n noapte,

Iar dorurile vechi mă reînving.

 

Ca un pahar de vin zdrobit de doruri,

Ce lasă-n urmă gustul amărui,

S-a frânt iubirea-n mii de cioburi

În lipsa caldă a cuvântului.

 

De-aș putea să te zăresc în mine,

Să simt că arzi și tu de dorul meu,

Si visurile toate să se-mbine,

Poate... o clipă ai privi inapoi...

 

Dar mă lovesc de-un zid de nebunie,

Pe care soarta între noi l-a pus,

Și mă revolt împotriva firii,

Sperând într-o poveste la apus.

 

Nu știu de gândul tău, prin mări de stele,

Pe undeva îl întâlnește-al meu,

Purtat de vechiul vin al verii,

Pe un fir de taină și de curcubeu...

 

Se-ntâmplă poate... și se înțeleg,

Fără cuvinte, fără vreo dovadă,

În gălăgia mută din pahare,

Când dorul prinde iarăși să ne vadă.

 

Ca o căldură fără de motiv,

O umbră ce lipsește, dar apasă,

Lăsând pe suflet amprenta, naiv,

Și-o amintire ca un vin de viță-aleasă.

 

Nu știu de gândul meu rătăcește,

Spre gândul tău, curgând de-atâta timp,

Dar în tăcerea ce azi ne unește 

Pe furiș, în vis, o clipă ne unim...

 

 

Еще ...

Guvernul ipocriziei

Șaisprezece ministere,șaisprezece vampiri

Consumă din leafa poporului,

De la ordinele prim-ministrului 

O aversă mare de nemulțumiri.

 

El însuși la funcție 

Cu insuficientă atenție 

A sa minte necioplită 

Mai trebuie bine lustruită

 

Asemenea președinte mucos,

Care amestecă frazele nerespectuos.

În ale sale discursuri

Primește huiduieli cu răspunsuri.

 

Astfel,în țara readusă-n sărăcie 

Există numai mișelie

Cu hoția,corupția evocate 

Din adâncul istoriei însângerate. 

 

Cu ocazia falsificatorilor,

Populația scade-n traiul anilor

Până cei din respectivele domenii

Cedeaza cu fior în ghearele neplăcerii. 

Еще ...

În încheiere

Să plec a fost o mângâiere,

Un dor ascuns, o înviere.

Am înțeles ce-i de păstrat,

Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.

 

Din rădăcini cresc ramuri noi,

Dar nu uităm ce-i sub noi doi.

Cuvintele rămân tăcute,

Dar faptele sunt celeute.

 

În încheiere spun cu rost:

Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,

M-au învățat să merg spre soare,

Să las în urmă ce mă doare.

Еще ...

Buchet de gânduri de amor

 

Am prins în gândurile mele

Frumosu-ți chip de înger nepământean,

Purtându-ți sacru ca-ntr-un templu,

Imaginea surâsului copilăresc și diafan,

Dorind să te iubesc șoptit sau poate altfel,

Nici eu neștiind cum să o fac...

Dar sigur voi găsi o cale,

Să te cuprind în veșnicia fericită,

Chiar dacă sunt biet muritor,

Și nu sunt Zeu....

Există dragoste, există Dumnezeu,

Exiști doar tu în gândul meu!

Iubito,ești buchetul gândurilor mele,

Și fiecare gând este o floare

Ce-ți poartă chipul și parfumul,

Aroma ta este sfințită în lumină,

Și-i răspândită la răsărit sau asfințit,

Știu asta când te țin de mână,

Dar și atunci când te sărut!

(15 mai 2024 Vasilica dragostea mea)

 

 

 

 

 

 

 

Еще ...

Iubire albă

 

O fi soartă debusolată?

Sau oare ne ignoră complet

O iubire suspendată

2 corpuri,1 suflet

 

Te am întrebat la lună

“dansa e frumoasă pe jumătate?”

Mi ai zâmbit ca o nebună

Ai știut ca voi face păcate

 

Sunt semi luna,și aștept să mă vezi

Să mă faci nebună,cum povești creezi

Să mă strigi să mă plângi să mă omori

A îndrăgi,a lungi,da i sens,răpitor ule de culori!

 

Și dacă gândul meu te cheamă

Să mă strigi la o țigară

Măcar atunci,fi fără teamă

Măcar atâta ne legară

 

Un gând uitat pe seară

Într o vineri de vară

Pe bancă noi la țigară

Și viața o uitarăm

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍