Promisiune!

Îmi bat în geam stropii de apă 

Ce norul i-a scăpat peste pământ, 

Ce-mi spun că azi să stau în casă 

Să scriu și să citesc cuvântul sfânt. 

Privesc și văd că vremea este rea 

Așa că-mi pun fotoliul lângă sobă, 

Umplu stiloul cu cerneală albastră 

Și-nșirui două strofe pentru probă. 

Nu am multe idei în astă dimineață 

Și nici vreun subiect de pus pe foaie, 

Mă rog la muza mea să mă inspire 

Să pot așterne rânduri, despre ploaie. 

Șterg tot ce-am mâzgălit pe coală 

Și îmi aleg un titlu pentru poezie, 

,,Cad stropi de apă binecuvantată "

Și simt cum lunecă penița pe hârtie. 

Cad stropi de apă binecuvantată 

Peste pământ și-a lui semănătură, 

Și se-aude la țăran prin rugăciune 

Cum mulțumește pentru picătură. 

Demult n-a mai primit ogorul apă 

Și mult a suferit cel, ce-l trudește, 

Acum toți speră la o recoltă bună 

Și poate seceta pământul ocolește. 

Privirea mi-o ridic și-s mulțumit 

Să văd c-afară ploaia se-ntețește, 

Simt în nări aroma dulce de cafea 

Și-aud iubita că la masă mă poftește. 

În gând se plimbă niște versuri 

Și care vor să fie puse-n poezie, 

Mi le repet să nu le uit cumva 

Și fur sărut de la scumpa...soție!

Tot timpul îmi aduc aminte

Cum iubirea vieții mi-am aflat,

Și cât de mult timp a trecut

De când am devenit bărbat

Eram pe-atunci doi bobocei

Veniți la studii, la facultate,

Te-am întâlnit pe lângă tei

Când ceasul îl bătea pe șapte

Era o seară puțin răcoroasă

Ce anunța că iarna ușor vine,

Și minte țin ce fericit am fost

Să stau pe bancă, doar cu tine

Aici eu te-am atins pe mână

Și m-ai lăsat să-ți admir ochii,

De ei m-am simțit îndrăgostit

Și-am îndrăznit să mă apropii

Nu te-ai retras și m-ai lăsat

În brațe strâns eu să te țin,

Și mai departe chiar am mers

Și un sărut furat eu să obțin

Povestea noastră de iubire

De-aici de pe alee a început,

Și o trăim și azi ca-n prima zi

Chiar dacă tinerețea a trecut

.......................

Timpul s-a scurs, noi am rămas

Să ne iubim să fim îndrăgostiți,

Și nimeni și nimic nu ne-a clintit

Să ne urmăm destinul, să fim fericiți!

Pe cer curg norii negri plini de apă,

Pe care preoții prin rugă-ncearcă,

Să fie auziți, să se deschidă trapa,

Și Dumnezeu spre noi, fața să-ntoarcă

 Dar norii încărcați, purtați de vânt,

Se duc plutind, de noi nici că le pasă,

Par supărați pe oameni și pământ,

Și picătura binecuvântată nu o lasă

Apa din râuri e tot mai puțină,

Izvorul de mult timp a secat,

A dispărut și apa din fântână,

Țăranul amărât, dă vaca la tăiat

Trăim azi vremuri tare tulburate,

Și-n bine refuzăm să ne schimbăm,

Postim tot postul, fără a face fapte,

Și un bănuț celor în nevoi nu dăm

Pădurea nu mai atrage ploaia,

Că a rămas golită de copaci,

Iar noi nu știm să-ntoarcem foaia,

Străinilor ce ne-au furat, lăsat săraci

Atunci, cum norul să sloboadă,

Picuri de apă pe-a noastră glie,

Când văd că țara-i toată pradă,

Vânată și înstrăinată prin hoție

...............................

Dar știu cum am putea aduce norul,

Și apă binecuvântată să primim,

Vânt să le facem, cum vrea poporul,

Celor ce ne-au furat și jaful să-l oprim!

Păstorul bun!

Sus pe cer o stea răsare
Ce e una binecuvântată,
Care, pe magi îi îndrumă
Înspre ieslea-ntunecată.

Astăzi, se va naște Sfântul
Ca lumea, s-o mântuiască,
Și păcatul ei... să-l șteargă
Că-i poruncă-mpărătească.

Lumina, calea regilor lumină
Și-i îndemnă, să se grăbească,
S-aducă vestea, cea minunată
Că pe Mesia, Maria o să-l nască.

În iesle s-a născut Pruncuțul
Adus de Preacurata Fecioară,
Pe care l-au numit...fiul Iisus
Într-o binecuvântată... seară.

Și daruri multe, Lui i-au adus
Pentru-a cinsti...copilul Sfânt,
Aur, tămâie și smirnă au depus
Pe-al Său, sărăcăcios veșmânt.

Și-n jur cântau cete de îngeri
Colinde minunate de Crăciun,
Ca toți să înțelegem pe deplin
Că-n lume a venit, Păstorul bun!

Îmi cânt prin vers iubirea,

Găsită împreună pe pământ,

La tine am aflat ce-i fericirea,

Când ne-am unit prin legământ

Eu dimineața prin rugăciune,

Înalț mulțumiri Celui de Sus,

La Domnul cer înțelepciune,

Sănătate și iertare de la IIsus

Îmi place să fii lângă mine,

Să îți șoptesc că te iubesc,

S-aștept răspunsul de la tine,

Și eu...ăsta-i cuvântul cel doresc

Ador să mergem la plimbare,

Prin locuri, ce amintiri trezesc,

Pe unde eu ți-am furat sărutare,

Simțind cum mă îndrăgostesc

Seara în liniște cinăm și povestim,

Unul altuia prin câte am trecut,

De-a fost ușor sau greu zâmbim,

Și bucuroși o-luăm de la-nceput

Zilele grele devin mult mai ușoare,

Când cel de  lângă tine e perechea,

Iar dragostea nu are cum să zboare,

Când e iubire, respect și la

bârfeli...nu pleci urechea!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Trenul!

Merg pe cale cu săgeata

Din Moldova-n București,

Mă uit cât de iute-i roata

Și zic..trenule..căruță ești!

Covid!

Am să-l rog pe nea Vasile

Că e membru de partid,

Să m-ajute cu-a lui pile

Măști să cumpăr..de Covid!

Târziu mi-am dat seama...

Ca să împletesc poeme

Am nevoie de ochelari -

N-am să te mai pierd din vedere.

Nu-mi pot aminti nici ce am făcut ieri dacă mă întrebi,

Dar îmi amintesc ce spuneai tu mai demult, ca și cum cineva ar citi o poveste…

Spuneai că nimic nu este întâmplător…

Și nu este.

Tot la fel îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri,

Că ai spus tu odată că de acum suntem oameni mari si asta nu se traduce în oameni înalți,

Spuneai că oamenii mari trebuie să fie asumați

Și de atunci am început să încerc să îmi asum, să fiu mare,

Vezi?

M-ai învățat ceva, nu ne-am cunoscut din întâmplare.

Sau, îmi amintesc că într-o zi ne concentram să facem niște concentrații

Și tuturor le dădeau rezultate realiste și-mi spuneam, cum este posibil, am concentrația stricată, nu se poate,

Și te-ai uitat și tu și chiar era în concentrația aia o eroare.

Dar dacă ar fi fost doar asta…

Lângă problema aia mai era încă una și ce să vezi, la fel nu-mi dădea…

Și te-ai uitat și ai luat-o pe toate părțile și ai spus că acum sigur este greșeala mea…

Dar eu și în ziua de azi cred că era tot a ta 😈

(mă gândesc des la asta și trebuia să o zic odată și odată).

Îmi amintesc că prima oară când te-am văzut, țineai așa de frumoasă un discurs

Și nu te cunoșteam, despre cine ești nu aveam nicio idee,

Dar în mintea mea atunci a fost rostită fraza:

Doamne, ce femeie!

Tot așa într-o zi, acum trecuse ceva timp de când te știam,

Ai decis să cercetezi lumea, să o întorci cu fundul în sus,

Cu niște persoane, altele decât mine… și Doamne,

Câtă gelozie am simțit atunci…

(Încă n-am trecut peste 😡)

De fapt de atunci făceai ce făceai

Și numai pe ele le alegeai și eu și gelozia mea eram una ca alta de negre, nu ne puteai diferenția.

Altă dată îmi făceam drum intenționat la masă,

Chiar dacă nu voiam neapărat să mănânc,

Doar ca să te văd pe tine chiar și pentru o clipă…

Pentru că numai în două locuri putea fi o prințesă mică,

Ori la muncă aglomerată, ori într-un loc în care să nu-i mai fie fomică.

Ca să-ți dovedesc în continuare că nu ne-am întâlnit întâmplător,

Lasă-mă să-ți povestesc în continuare.

Când te-am întâlnit treceam printr-o perioadă grea,

Nu genul cu gânduri negre, doamne ferește,

(mereu am fost o fire rațională)

Dar la modul că simțeam că nu mă potrivesc nicăieri în lume,

Și apoi ai venit tu și fără să știi, m-ai inspirat să am puțin mai multă încredere în mine.

(Mereu am vrut să fiu ca tine…

Okay bine, nu trebuie să o spui, termină…

Știu că și eu sunt irezistibilă 😉)

Și știi ce-mi mai amintesc din acea perioadă?

Îmi amintesc că aveai un zâmbet atât de frumos,

Zâmbeai și parcă soarele se retrăgea de rușine că cineva luminează lumea mai frumos și mai bine.

Dar știi și ce mai văd eu acum… o superbă furnică,

Care nu este prea fericită.

Si nu pot să nu mă gândesc că dacă continui să-i scriu o țin în acest ciclu dureros și o umbresc… și își pierde zâmbetul ăla dulce, toamna prin frunze.

Dar înainte ca furnicuța mea să se întristeze și să-și facă tot felul de scenarii,

Vreau să știe că nu-mi doresc să plec și nu vreau să decid în locul ei… și numai gândul la asta mă doare.

Însă vreau să-i pun o întrebare la care să răspundă sincer…

Ești fericită?

Acum îmi pun și mie întrebarea asta, simt fericire?

Nu cred că simt 🥺

Mă simt singură, uneori îmi mai spun cu voce tare  că poate sunt nebună ceea ce practic mă face nebună…

Mă simt goală de mine, la fel cum lumea îmi e goală fără tine…

Și mă întreb, mă opresc și mă întreb iar dacă situația asta, așa cum este, ne face bine…

Am simțit să-ți spun toate astea, în special partea cu amintirile mele despre tine…

Nu a fost greu, a trebuit doar să dau un pupic celei mai frumoase capsule a timpului pe care o păstrez sub cheie…

Te iubesc cât toată calea Lactee 🐥!

(Noapte bună 🥺!)

tu ființă,
oare vezi cat de dragă-mi ești?
m-ai lăsa, tu, oare să-mi lipesc inima de a ta?
îți privesc pomeții şi-mi spun
Doamne, cat de frumoasă eşti!

tu ființă,
oare vezi cât te iubesc?
că te iubesc pana la albastru
și dincolo de el.
m-ai lăsa, tu, oare să te iubesc până la moarte?

tu ființă,
dă-mi mâna ta
fii a mea pe vecie
ești tot ce-mi doresc
fii a mea ființă acum și mereu.

tu ființă,
ești culoarea mea preferată
te colorez în mii si mii de culori
în mintea mea, tu ești perfectă
ești perfecțiunea mea perfectă.

Motto:Bunul meu vorbind despre razboi

...cazut ca o amintire in mintea unui batran

ma scotoceam de vlaga dans sinistru

ma ridicam  si-n ceata cautam

sa ma intorc...dar asta-i peste poate

iar ea tot secera dansand prin jur

incremenit am asteptat sa vina

dar a trecut si glasu-i ca de tina

l-am ascultat cum tot vibra in noapte

Ridica-te fiinta si te du

Pe tine te asteapta alta Moarte

Mi-ai fost lumină-n noapte grea,

Mi-ai fost și vânt, mi-ai fost și stea,

Ne-am prins în jurământul sfânt,

Că nu vom renunța nicicând.

Dar ai plecat… și-n urma ta,

Doar umbrele mai pot cânta,

Trădarea ta îmi arde-n piept,

Dar dragostea… o mai accept.

Te-am vrut a mea, pe totdeauna,

Cu tine-mi era cald și luna,

Cu tine soarele zâmbea,

Cu tine lumea-ntreagă-a mea.

Și totuși, chiar de-ai fost furtună,

Chiar de iubirea-i arșiță bună,

Eu n-am să uit ce ne-am promis,

În ochii tăi m-am rătăcit…

Te-aș urî, dar nu pot, știi bine,

Căci inima mi-e scrisă-n tine,

Și dacă viața ne desparte,

Iubirea mea va sta departe,

Dar niciodată n-o s-apună,

Căci ne-am jurat pe totdeauna.

Iubito,emoțiile tale

Alungă-le departe!

Eu am emoțiile mele

Când gândul meu iar te cuprinde

Și vrea să te iubească delicat,

Dar spun că este mult mai bine

Să transformăm emoțiile în iubire,

Emotii arse fără de păcat...

De n-ai emoții n-ai iubire

Cum poți iubi fără așa ceva?

Amorul nostru e cuminte,

Chiar dacă locuiește-ntr-un palat

Palat cu ziduri groase

Ce sunt zidite din pietre prețioase,

Și coborâte printre norii-ntunecați,

Precum sunt valurile mării

Când de furtună sunt purtate

Și pescărușii toți sunt alungați,

(18 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)