Misterul poetului
,,Când zorii timizi își aștern privirea
Un fior straniu îmi tresaltă în piept
Nu este oare în această viață iubirea
Cel mai pur sentiment și cel mai înțelept?"
Aceste stihuri se odihneau sub lună,
În umbra unei sălcii cu plete numeroase.
Oare cine le-a plămădit în inima-i nebună,
Și le-a întipărit pe o foaie în clipe luminoase?
Ore au trecut, zile, ani? nimeni nu cunoaște,
Celui ce a iubit nu i se știe de nume,
Azi, poate nici un om nu îl mai recunoaște,
Pe cel ce a plăsmuit din condei o lume.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Alecsander Dinuenze
Дата публикации: 12 апреля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 82
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Iertare stelelor
Поэма: Un simplu joc fara sens
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Поэма: Carte izvor al înţelepciunii
Поэма: Iubirea și Acum
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Поэма: Credeai
Поэма: Fără upgrade
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase