Te-am iubit Mihaela...
Te-am iubit Mihaela, trandafir negru cu zâmbete de spini,
Te-am iubit cum numai un prost cu sufletul curat o poate face.
Inimă a mea, te rog să nu urli și să nu suspini,
Chiar dacă orizontul sufletului e întunecat, găsește o rază de lumină și pace.
Te-am iubit Mihaeala, te-am iubit până la pragul sinuciderii și al nebunuiei,
Tu însă ai avut inima de piatră, rece, dură și nespus de grea,
Inima mea e însă un diamant făurit prin flăcările suferinței și ale bucuriei,
O piatră se sfarmă, un diamant însă e rezistent și strălucitor ca o stea.
Am fost și eu prost, de ce să te mint ? Am văzut un înger într-o bacantă,
Am căuat strălucirea Aurorei Boreale în strălucirea stearpă a ochilor tăi,
Vedeam în tine o sfântă, când nu erai decât o diletantă,
Ochii tăi nu erau decât două umbre banale și obosite, risipite printre uitări.
A fost frumos mirajul amorului, dar în definitiv a fost doar o himeră,
Ți-am dăruit toată dragostea mea, tu ai ucis-o fără fără resentimente amare,
Puțin îți pasă ție dacă în pragul sinuciderii sufletul meu disperă,
Noroc că sunt un Phonix care renaște din suferință și culege raze de speranță și soare.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Alecsander Dinuenze
Дата публикации: 11 мая
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 175