Dacă aș fi moartă, m-ar iubi?

Inimă oprește-te 

Că - mi oferi neliniște 

Inimă tu fi mai tare 

Stiu că înăuntru doare 

Inimă tu stii mai bine

Când nu loc pentru  tine 

Lasă inimă, să treacă

Nu te mai gândi oleacă...

Ai te rog un pic răbdare 

Și-ai să vezi cu nepasare

Cum se abate asupra ta 

Toată nelinistea mea .

Chinuitoare îmi pare viața,

Zile și nopți fără sfârșit.

Probleme și necazurile din urmă mă ajung.

Să iubesc? Nu are sens

Dar prieteni ??

Poate e nevoie măcar de unul ?

Nu am nevoie de nimeni,

Singură mă descurc,

În altă viață probabil 

Voi avea prieteni ,nu unul dar 

Chiar și mai mulți.

Acum pur și simplu 

Port în inima mea dor,

Speranță

Și nu uit de fraza din engleză.

I believe in myself!

Autoare Alina Zamurca 

Poezia compusă pe 7.11.2024

-Bună,străine!deja te-am uitat
În amintiri trecute te-am lăsat
Să-ți trăiești viața că ai cedat,
Uitând,lacrimile ce le-ai vărsat...

-Bună,străine!nu pot să și sper
Că într-o zi poate o să te întorci
Fiindcă și așa deja viața e super,
Când greșeala nu ți-o reîntorci...

-Bună,străine!un alt nou început
Încerc să-l mențin și să-l trăiesc
Rămâi deja acolo uitat în trecut,
O lecție care să nu mi-o amintesc...

Ai fost acolo, dar ca o umbră,

un soare stingher printre munți de tăceri,

ai iubit ca ploaia ce stă să inunde,

dar n-ai fost râu-doar cer.

Ai ars în tine, dar fără să luminezi,

foc îngropat sub cenușa mândriei,

mi-ai dus numele-n gând ca pe-un cântec străvechi,

dar l-ai cântat doar nopții, nu mie.

Ai fi putut fi fulger, să spinteci distanța,

ai fi putut fi vânt, să șoptești adevăr,

dar ai fost doar ecou-

o voce pierdută

în munții tăcerii pe care îi cerți că nu-ți răspund.

Și-acum?

Acum îmi spui că ai ars, că ai fost,

dar iubirea care nu vorbește

e doar un cuvânt nerostit-

un trecut fără glas,

un pod niciodată trecut.

❤️Iubirea mea azi vroiam sati zic un sincer mulțumesc pentru că faci parte din viața mea și mă iubești ❤️la fel cum o fac și eu ❤️te iubesc extrem de tare 🫀doar tu ești băiatul care mă făcut să iubesc cu adevărat 🥺🫀 și nu ma lăsat nici o dată la greu 🫀🥺te iubesc extrem de mult pentru faptul că mai înțeles în orice chiar daca te certam mă înțelegeai 🥺🫀și de astă mă mândresc cu tine iubire 🫀🥺 mă mândresc cu tine pentru că chiar daca aveam certuri nici o dată nu mai părăsit sau înjurat pentru nebuniile mele 🥺🫀 mă mândresc cu tine deoarece tu ești un bărbat adevărat care are scopul de a fii cu femeia iubita până la capăt 🫀🥺. 

  Iubire ❤️🥰te iubesc de pe data de 18.03.2023🥰❤️și te voi iubii în continuare ❤️🥰la fel de tare cum o fac mereu ♾️🫀

Beby mi dor de tine 🫀🥺totul pare așa greu fara tine mise pare că zilele trec mai greu și orele tot încetinesc 🥺 mi-aș dori sa te am la pieptul meu mereu 🫀 sa te pot iubi și alinta de câte ori vreau și pot 🫀🥺doar tu îmi ești alinare și medicament pentru suflet doar cu tine mă simt fericita 🥺🫀 doar tu ești cea mai importantă persoană 🫀🥺din viața mea ❤️tu ești motivul pentru care eu zâmbesc ❤️doar tu îmi faci viața plină de culori 🫀și doar tu îmi ești antidot pentru inima mea ♾️🫀

Sunt mândră de tine pentru că:

🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că mă înțelegi 🫀

sunt mândră de tine pentru că mă iubești 🫀

sunt mândră de tine pentru că ști cum să te comporți cu o fată 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești loial ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că nu ai renunțat la noi🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai trecut trecut prin toate chiar daca erau ele sa bune ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ești responsabil 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ești sincer ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că ai grija de mine 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că ai știut mereu ce e bine pentru noi♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că te gândesti la noi 🫀♾️

sunt mândră de tine pentru că nu renunți ♾️🫀

sunt mândră de tine pentru că accepți toate defectele mele 🫀♾️

♾️🫀❤️sunt cea mai mândra de tine ❤️🫀

💔🥺

Și uite aici mai lăsat ai am dat totul pentru a te avea și tu....doar mai lăsat 💔pentru alt cineva ....chiar daca mai blokat sa ști că ești în sufletul meu 💔poate meritam asta sau poate nu doar Dumnezeu știe 💔cât voi suferi .... De la un te iubesc am ajuns la un blok....acum totul sa răcit între noi...💔nu mai știm de noi...tu fericit iar eu suferind .....💔acum doar perna mea îmi va fii alaturi ..💔 mi-ai Paromis că nu mă vei lăsa și ...💔totuși ai făcut-o ..nu m-am așteptat pentru că eu chiar țineam la tine ...💔 Și chiar erai totul pentru mine ...💔 Acum înțeleg dece nu mai vorbeam cu zilele ....💔macar trebuia să-mi zici... Că nu îți trebuiesc ...💔și uite acum iubind că o prostuță pe cel ce mă alinta cu acel cuvînt mucuță 💔 totuși poate ți-am greșit eu....poate eu am făcut un pas invers sau ...💔chiar distanța... Nu pot înțelege, dece am meritat asta? 💔 dece tocmai eu?💔 Serios doare ....🥺extrem de tare doare 🥺 îți mai aduci aminte nopțile apel cînd îmi spuneai ca sa facem nani 🥺amindoi și mă sunai și dormeam împreună 💔acum au rămas doar amintiri 💔 doar sufletul meu 💔știe cât de tare doare și câte lacrimi varsă💔🥺doar pentru faptul că te-a iubit ...și tu ai dat cu piciorul .....🥺💔......

           ♾️❤️

Iubirea mea e veșnică pentru tine chiar daca ne-am despărțit și ne-am împăcat sa ști că a mea iertare e eterna 🥺chiar daca uneori ne mai certam sa ști că iubirea mea vei rămîne mereu orice ar fii orice s-ar întâmpla te voi iubii....mereu ❤️

Iubire vreau sati zic că sunt cea mai mândră🥰de tine ❤️deoarece ori de câte ori nu as greșit tu mereu mă înveți cum e bine ❤️🥰vreau sa ști că ești omulețul pe care îl vreau toată viața 🫀 doar cu tine vreau sa am cei mai frumoși copii🫀🥰🥰🫀doar tu ești tot ce îmi doresc 🫀🥰tu ești liniștea sufletului meu ❤️ești primul gînd mă gândesc dimineață și adorm seara ❤️🥰doar tu ești motivul fericiri mele 🥰 te iubesc iubire 🥰❤️

🫀❤️Iubire azi e ziua cînd am făcut 2luni și 1săptămână❤️🫀doar tu ești tot ce vreau vreau să-ți mulțumesc pentru toate clipele frumoase pentru 🫀atenția acordată pentru 🫀iubirea pe care mi-o oferi pentru grija pe care mi-o porți 🫀🥰iubireeee vreau sa ști că doar tu ești al meu univers 🥰care daca nu te vad nu am sens doar tu ești , motivul fericiri mele și doar tu ești motivul pentru care🥰zâmbesc❤️🫀

    Și uite aici 🥺sa dus iarăși totul și mise pare că de tot 🥺bă ai naibii că mie dor de tine te iubesc băă🥺nustiu cu ce ți-am greșit dar te iubesc sunt nebună după tine 🥺💔nustiu ce sa fac fara tine nu sunt pregătită să treacă fără tine 💔 🥺te iubesc atît de tare încât mi-aș da viața pentru tine 🥺doare atît de tare cînd nu vorbești cu mine doare atît de tare in cât nu mai pot nu mai pot vreau să renunț la tot și la toți doar pentru faptul că nu sunt atît de buna pentru tine 💔nu sunt cum dorești și chiar incerk sa fiu așa cum vrei dar nu pot nu pot incerk 💔 dar văd că degeaba pentru că ție nu-ți pasă nu-ți pasă și asta mă distruge de tot 💔ști am un sentiment că deja totul sa dus tot ce plănuiam a fost doar o abureală doar o prostie inventată de tine de mă fermecat pe mine ....dar mai fermecat frumos .....💔ciudat e că eu m-am îndrăgostit atît de tare in cât mă gindesc mereu la tine și mise pare că fără tine nu exista viață nustiu cum ai făcut dar mie dor 💔

 Mie dor de tine iubire de nopțile nedormite 💔nopțile ale in care îmi declarai iubirea și promisiunile făcute de amindoi 💔ce acum au rămas niste vorbe goale 💔atît de tare doare cînd mă respingi și știu că doresc atît de multă atenție dar înțeleg că te iubesc și nu pot sta gândul că acum 2luni și doua săptămâni era iubirea ta și la un moment dat da dus totul pe râpă 💔....doare extrem de tare 

Cine sunt eu, dacă nu un atlas al greșelilor,

un munte de umbre care se scurg în jos,

căutând oceanul care nu există?

În piept, port o busolă stricată,

ce arată mereu spre nordul unde te-am pierdut.

Dar poate că nu te-am avut niciodată.

Inima mea este un mecanism vechi,

o oră spartă care ticăie în gol,

ca și cum timpul ar fi un secret

pe care trupul meu refuză să-l înțeleagă.

Și totuși, te caut.

În fiecare respirație, în fiecare absență,

în fiecare pas greșit care devine cărare.

Mâinile mele sunt continente sfărâmate,

insule care se scufundă sub greutatea dorului.

Ce este pielea mea, dacă nu hârtie veche

pe care universul a scris o poezie,

dar a uitat s-o termine?

Am fost cândva lumină, o stea care a uitat

că trebuie să ardă pentru a străluci.

Acum, sunt doar cenușă,

plutind într-un vânt care nu duce nicăieri.

Și tu, tu ești aerul care mă împinge înainte,

dar niciodată destul de aproape.

Oare câți pași îmi mai rămân

până la marginea hărții?

Acolo unde toate cuvintele dispar,

iar liniștea devine singurul adevăr?

Poate că într-o altă viață

voi fi o planetă fără oameni,

doar valuri și vânt,

doar ecoul unui cântec

pe care nimeni nu-l va cânta vreodată.

Dar până atunci, te port cu mine,

o rană ascunsă în geografia ființei.

Un punct mic, un detaliu pe marginea universului,

care mă definește mai mult decât vreau să recunosc.

Dorul e o undă – o oscilație între ieri și acum,

propagându-se prin vidul din piept,

fără un mediu, fără o destinație clară.

Eu sunt punctul fix al pendulului,

iar el, gravitația care mă mișcă înainte și înapoi

pe o axă pe care timpul refuză să o definească.

Îmi imaginez atingerile lui ca fotoni,

particule de lumină care refuză să fie prinse,

dar, când lovesc pielea, generează căldură –

radiație pură, o ecuație a pasiunii.

Din distanță, ne privim ca două stele,

legate printr-o forță invizibilă,

un câmp gravitațional care îmi trage sufletul

înspre un orizont al evenimentelor.

Ce se întâmplă dacă mă apropii prea mult?

Legile îmi spun că mă voi pierde –

energia mea va deveni a lui,

și tot ce sunt va fi o singularitate

într-o lume care n-a învățat să mărească infinitul.

Dar ce e dorul, dacă nu o coliziune?

Două particule care se ciocnesc în vid

și lasă urme în spațiu-timp,

unde amintirile devin traiectorii curbe

pe care sufletele le străbat în tăcere.

Aș vrea să-l ating, să simt

cum forțele de contact îmi redau

toate legile pierdute ale fizicii.

Dar, de fiecare dată,

între degetele mele rămâne doar lumina lui,

ca și cum n-ar fi fost niciodată materie,

ci doar o iluzie a mișcării.

Și atunci îmi dau seama:

el nu e substanță, ci energie,

o constantă universală care,

oricât m-aș strădui să o prind,

se transformă mereu în altceva.

Mai scrie-mi despre iubire,

dar nu din cărți, nu din povești,

scrie-mi cum dorul prinde fire

în pieptul celor ce iubesc.

Scrie-mi de nopți fără odihnă,

de ochi ce strigă fără glas,

de mâini ce tremură-n lumină

căutând brațul rămas.

Scrie-mi cum arde și cum plouă,

cum mușcă timpul dintre doi,

cum uneori iubirea-i rouă

și alteori e scrum și ploi.

Mai scrie-mi, chiar de doare scrisul,

căci rănile se-nchid în vers,

iar dacă-n lume pier iubirile,

rămâne sufletul... și-un vers.

Ce n-aș da să-mi infuzez aerul ponosit cu aroma ta și adierea anotimpului meu sec cu respirația ta fierbinte și pătrunzătoare 

Ce plesnește peisajul naturii cu a sa paradigmat căci tu transpui cu culoare vie și orice șuier cântă vioi sub posesia ta

Ești singura mea dulce mângâiere și sigurul meu gând sfâșietor

Căci dragostea îmi e sădită dintr-un pământ răpitor ce te-a purtat o viață întreagă pe brațe în umbrele timpului predestinate 

Ne-am născut nemuritori căci doar oamenii cu suflet bun încă râmn în amintirea perpetuă a paradisului, ei nu se uită niciodată, doar atunci când amintirea lor doare mult prea tare și vor s-o uite

Nu-i așa? Pentru că cel puțin tu ai rămas viu în mintea mea, chiar dacă timpul a dorit să-mi rămâi străin

Cred că el nu a avut totuși intenții rele ci a vrut doar să uităm ce ne doare căci tu pentru prima dată chiar mă dori

Pe sub pat, în nopți fără veghe,

Se târăște un umbrar de grele leghe.

L-am urât în copilărie, cu suflet curat,

Dar azi, oglinda-mi șoptește: „Ești tu sub pat.”

L-am văzut pe alții, cruzi, sfărâmând,

Cu mâini ca topoarele, lumile frângând.

Îi uram, îi blestemam în tăcere,

Nu știam că monștrii încep cu durere.

M-am schimbat încet, dar ireversibil,

Fără să văd cum devin imposibil.

Inima mea, cândva un altar,

E-acum doar un pustiu funerar.

Am devenit eu fiara pe care o urăsc,

Un prădător care visele pândesc.

Răni adânci am purtat ca pe steag,

Dar le-am întors lumii cu vârf și drag.

Cu vorba mea tăioasă, de gheață sculptată,

Am frânt inimi, am aruncat lumi în ceață.

Și-n ochii lor goi, când plecau sângerând,

Mă vedeam reflectată – un demon arzând.

Monstrul de sub pat și-a schimbat locul,

S-a urcat în mine, a îmbrăcat focul.

Și acum, eu sunt umbra care pândește,

Sunt spaima copilului care greșește.

Dar poate, în adâncuri, mai port o scânteie,

Un rest din lumina ce-odată mă-ncheie.

Poate monstrul sunt eu, dar și altceva,

Un paradox viu ce încă spera.

Mă-ntreb dacă iadul pe care-l creez

E doar un strigăt al rănii ce nu se-ncheie.

Și dacă, iubind, îmblânzesc ce-am pierdut,

Poate monstrul sub pat dispare, tăcut.

Soarele coboară în mare, ca o rană ce nu se vindecă niciodată, chiar pe malul dragostei tinere ce-l boceam odată

În odinioara vremurilor bune, am îngropat al meu sentiment, în brațele destinului înmiresmat ce-l iubeam cu foc odată 

Și m-am aruncat brazdă pe brațele morții înfierbântate și ti-am rostit numele vioi cu buzele însângerate,căci îmi erai atât de drag odată

Dar glasul tău blajin și fermecător mă dezgustă căci un gol din stomac îmi răpește inima răzbunătoare, și-n blesteme mi-aș dori să nu te fi iubit vreodată

Ciudat este că odată aș fi plătit și cu sufletul să te aduc înapoi

Și credeam obsesiv în proverbul "ochii ce nu se vad, nu se uită niciodată", dar durerea amintirii, însoțită de ceea a așteptării în zadar m-a făcut să îmi pierd interesul

Pentru că căutându-te pe tine, m-am pierdut pe mine

Divinizandu-te pe tine, ma despretuiam făra scrupule pe mine

Dar asta nu e un lucru egoist din partea mea ca am încercat să supraviețuiesc fără tine, cum nici dragoste din partea ta nu a existat căci ai fost de la început doar un răspuns al traumei mele de

abandon, un atașament emoțional ce mi-a sbulberat la început percepția despre iubire, când de fapt tu erai doar un pansament temporar, mai mult spus un nivel de dopamină crescut din vene, o figură paternă pe care încă o caut...

Amintirile dor, dar sunt străine,

ca vise vechi pe care nu le-am visat,

mă uit la ele-sunt tot cu tine,

dar unde sunt eu? Cine-am fost? Cine-s azi?

Te-am iubit. Te iubesc. Sau poate că nu?

Poate iubirea era doar setea

de-a fi privită, de-a fi văzută,

de-a nu fi un chip ce se pierde-n rețea.

Poate că tu ai fost doar conturul

unei iubiri ce nu era a ta,

doar umbra unui vis nescris

despre cine aș fi vrut să mă vrea.

Și-acum? Acum mintea tace,

numele tău nu-i decât un sunet,

dar inima, inima face

din tăcere-un tunet.