Iertare mamă!

Mă uit acum, la poza ei cu drag,

Și-mi amintesc, de mama mea,

Cum m-aștepta, măicuța-n, prag,

Sperând ca azi, eu voi veni la ea

 

Și azi, era mereu, in fiecare zi,

Pentru ființa cea, cu părul strâns,

Cu chip plăpând si, ochii verzi,

Dar, eu, cu ale mele, eram prins

 

Vorbeam la telefon, cu dânsa,

Și-adesea-i, promiteam și, eu,

Că voi fi sâmbătă, cu siguranta-acasă,

Să-i treacă ei, de dorul meu

 

Din prag, ea către poartă, tot venea,

Și poate-l va vedea, pe-al ei fecior,

Când se uita prelung, către șosea

Si el, se va ivi și, apărea-ndecor

 

Și știu, ce mult, ea aștepta sa vin,

S-o văd, să-mi spună..bun venit,

Cu glasul ei frumos și, chiar divin,

Iar eu, să-i spun..bin' te-am găsit

 

Dar uneori, realitatea-i, crudă,

Iar la șosea, nimeni nu se vedea,

Ea tristă, se retrăgea, in tindă,

Și lângă telefon, continuu, veghea

 

Poate băiatul, un telefon va da,

Si că-i pe drum și, se grăbește,

S-o vadă cum, ea stă pe ladă,,

Și ne-ncetat, trage nădejde

 

Dar uneori nu e, cum ne dorim,

Și așteptarea, grea și, dureroasă,

Și amânăm prea des, noi să venim,

La mama noastră, cea frumoasă

 

La telefon, scuze, găseam, pre des,

Că sunt la muncă, reținut, spuneam,

Dar voi veni acasa, promiteam, ades,

Să ne vedem și, să-ne-nbrățișam

 

Tot ce v-am scris, e pur adevarat,

Și-așa se întâmplă, mai mereu,

Să n-avem timp, cănd ești chemat,

Și regretăm târziu, când ne e greu

 

Și greutatea, e tare-apăsătoare,

Când știm, ca-m fi putut, mai mult,

Să alinăm singurătatea, care doare,

Si cum eram, uniti noi, mai demult

 

Când ea în prag, nu a mai fost,

Și poarta, nu s-a mai deschis,

Am plâns, dar chiar că n-avea rost,

Mama, fiind prea sus, în Paradis

 

Acum și, fară telefon, să dai,

Eu m-aș grabi și, aș veni, în zbor,

Să-ți mulțumesc, pentru luna de Mai,

Când lumea-ntreagă, afla că ai fecior

 

Ce spun și scriu acum, e făra leac,

Și-mi cer iertare, mamă sfântă,

Ca-ș fi putut, mai mult să fac,

Si să alin, a ta grea suferință

 

Mai vin si, trec prin sat si, pe imaș,

Și la mormânt, plângând, ma reculeg,

În liniște suspin și, singură te las,

Știind că asta-i soarta si,nu pot să aleg

 

Voi, care astăzi mame, mai aveți,

Și stiti, ci cât de mult, v-asteaptă,

Nu-ntârziați, nu amânați, să le vedeți,

Și cât mai des, dechideți, poarta!


Категория: Стихи посвящены матери

Все стихи автора: Zugun poezii.online Iertare mamă!

Дата публикации: 24 января

Просмотры: 74

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий

,, Iertare mamă!,, este poezia care face parte dintr-un loc special acela al ,, poeziilor dedicate mamelor,,. Fiecare mamă merită o poezie….cu atât mai mult dacă acea mamă o poate citi, o poate auzi .. Din punct de vedere a poeziei,ca atare ,este bine venită atât pentru poetul Cezar Zugun a cărui suflet este inundat de regrete cât și pentru mulți dintre cititorii poezii care sunt marcați de această similară durere….
Прокомментировал 25 января

Стихи из этой категории

Măicuţei

Am pornit în lumea mare,

Să caut cea mai frumoasă floare

Pentru tine.

Am mers mult, am colindat 

Pământul în lung şi-n lat

Mai multe zile.

Speram să găsesc în sfârşit

Floarea de care-am pomenit

Dar nu dam de ea...

Mergeam, căutam, întrebam,

Orele le număram,

Timpul tot curgea...

Am ajuns într-o ţară

De-o frumuseţe rară,

Credeam s-o găsesc în fine.

Obosită şi dezamăgită eram

Nici o floare nu găseam

Mai frumoasă ca tine!

 

Еще ...

Ce dor imi e

Ce dor imi e de tine, mamă

Să mă cuprinzi în brațele-ți

Să-mi pun capu-n a ta poală

Să mă săruți cum doar tu poti

 

Ce greu e fără tine, mamă

Parcă nici viața n-are sens

Parcă-mi s-a dus chiar si speranta

Ce de mică-mi ardea in piept

 

Ce plâng eu după tine, mamă

Suspin cu lacrimi ne-ncetat

Mă-ntreb adesea cu ardoare

Dacă de tot tu m-ai lăsat

 

Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă

Că-mi-e rusin' sa le rostesc

Dar tu,din cer, din slăvi divine

Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi

 

Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi

Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni

Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea

Când te-oi putea iubi la nesfârșit.

Еще ...

RĂSARE LUNA...

RĂSARE LUNA...

Din cetină albastră tremurândă,

din doină, lacrimi şi dureri,

răsare luna cea plăpândă...

La poartă, tu... aştepţi de ieri!...

 

Din zbor de fluturi alb-albaştri,

din iarbă, noapte şi viori,

răsare luna printre aştrii...

La poartă, tu... aştepţi în zori!...

 

Din gânduri adormite pe-o cămaşă,

din vise rătăcite printre vremuri,

răsare luna nărăvaşă...

La poartă, tu... aştepţi şi tremuri!...

 

Din dimineţi ascunse în rouă,

din flori şi doruri ce înfrângi,

răsare luna, luna nouă...

La poartă, tu... aştepţi şi plângi!...

 

Din zumzet dulce de albină,

din floarea de salcâm şi crini,

răsare luna, luna plină...

La poartă, tu... aştepţi, suspini!...

 

Din doruri scrise în calendar,

din amintiri pierdute în noapte,

răsare luna de cleştar...

La poartă, tu... şi a' tale şoapte!...

 

Din flori de nufăr alb pe lac,

din lebede, conduri şi ciocârlani

răsare luna în hamac...

La poartă, tu... de mii de ani!...

 

Dintr-o poveste milenară,

din barba albă de pitic,

răsare luna iar şi iară...

La poartă, tu... nu zici nimic!...

 

Din neputinţe, patimi şi război,

din umbre, flăcrări şi tăciuni,

răsare luna peste noi...

La poartă, tu... în rugăciuni!...

 

Noi vrem să răsărim din soare

şi să ne iei de mână (ca atunci!),

dar suntem duşi în lumea care doare...

La poartă, tu... şi nu te culci!...

 

Noi vrem să răsărim din lună

şi să îţi trimitem sărutări,

dar suntem duşi în lumea cea nebună...

La poartă, tu... în depărtări!....

 

Noi vrem să răsărim din stele

şi să ne strângi cu braţul drept,

dar suntem duşi în lumea cu zăbrele...

La poartă, tu... cu mâinile pe piept!...

 

Еще ...

mama

mama mea e ca o floare

frumoasa si ingrijita

e ca o raza de soare

ea merita sa fie iubita

 

eu ma bucur ca a fost

mereu langa mine

ca ma sustinut la greu

ca sa fie totul bine

Еще ...

mama

Dragostea de mama

de рragul рarintesc,

iti zic a mia oara 

cat de mult eu te iubesc

Еще ...

mama

maturizarea - ce este asta, poate ca nu as putea spune, 
de si nu prea pare un cuvint deosebit, 
dar, cind intelegi, ca fiinta mai scumpa ca mama pe lume 
nu e, ce parca intr-o secunda a inalbit. 

te superi pe ea, cind de la facebook, instagram te abate, 
unde flori, plimbari cu masina ei iti promit 
si-apoi ea iti spune, sa fii acasa numaidecit la zece jumate. 
spune-ti sincer, ei doar nu te-au iubit. 

te grabesti l-antilnire, unde-n camasa albastra te-asteapta, 
te saruta fierbinte si apoi in brate te stringe, 
iar tu esti deja gata sa crezi in orice cuvint, orice soapta 
si spui ca-l iubesti, iar mama va plinge. 

ii strigi ca vesela ieri de trei ori ai spalat si azi nu mai vrei, 
pornesti iar notebookul si nu ai regrete, 
dar nu te gindesti, ca pe cea mai scumpa dintre femei 
viata grea o farima cu viteza unei comete, 

(femeea ce te-a crescut asa mare, te-a ingrijit fara frica, 
femeea ce poate ierta a suta si mia oara) 
si poate cindva, peste ani, in pierduta de mult mica fiica 
la volumul intreg sentimente o sa apara. 

maturizarea, ce e? eu inca nu stiu sensul acestui cuvint, 
dar promit, c-o sa spal vesela si azi si miine 
si tot ce-i posibil, doar ca sa scad din viteza acestui vint, 
ca sa n-o ia pe mama de linga mine. 

nu, nu mai vreau sa fiu copil, mi-a ajuns copilaria pe veci, 
ca la scoala stiintele, si-a lumii enciclopedie, 
dar nu vreau, ca cindva peste ani zeci, douazeci, treizeci 
sa ma-ntorc iar la mama, iar casa sa fie pustie. 
 

Еще ...