Categoria: Poezii patriotice
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
Data postării: 17 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 2
Vizualizări: 267
Poezii din aceiaşi categorie
Flămânzi
Pe dealuri de gheață se plimbă voit
Moartea cu coasa și un popă lihnit,
E iarnă în sat si mor dezveliți
Copiii și adulții de foame răzbiți
Ascultă cum urlă câinii la lună
Și cum le răspund oameni din umbră,
E foame în sat și nu e scăpare,
Din lanțuri de om doar moartea ne trage.
Ne strigă strigoii din capătul văii,
Ne alungă prin noapte teama de moarte,
Ne frige pământul la mâini și la coate,
Genunchii... de gură sunt tot mai aproape.
Am fost pentru ei doar vite și oi,
Simple schelete scrise-n caiete,
Ne-om plânge în vară morții cu teamă
Să nu ne audă ciocoii din iarbă.
Altar al limbii române
Mai dârz ca tine n-am văzut
Să te topeşti în marea cea romană
Să dai tribut, averi trupești
Dar mai de seamă sufletești
Romanilor cotropitori și seci
Să-ți aperi limba cea de veci
Cu zaț chirilic se-anunțau
Păgâne cotropiri de plaiuri
De când ne știm, avem un graiu
Răpuși, făcuți hamali și tributari
De gloate snoabe, de avari
Suntem aici prin vii și demni și sfinți
Ștefan, Mihai și Brâncoveanu
Letopisețe mari ce ne hrănesc
Cunoașteri și origini românești
Ce astăzi încă nu pălesc
E sfântă limba ce-o avem
Căci încă suntem vii și vechi
Meleaguri sfinte strămoșești
Altar al limbii românești
Marius Ene, Polonia, 31.08.2024
Ziua Limbii Române
Si chiar daca!
Aproape de noi, dar parca in largul marii,
Se mai intind vremuri, demult sub innecare,
Sufland vântul, adie,
Cu o tainica miscare.
In interiorul marii, gasesti pământ,
Pe care, lasate, sunt doar urmele de picioare,
Iar fara de schimbare, se asterne,
Intunericul de splendoare.
Vazand omul aceasta, ce ar putea sa faca?
Poate, intrand cu totul in marea involburata,
Sa-si regaseasca satul demult uitat de lume,
Caruntii de demult in brate sa-i adune.
Ce holde, ce mai struguri, in vii se asezau odinioară,
Crescute erau, străluciau, in soare,
Sclipind parca un rosu mat,
Oglindind intr-o viaţa de oameni la sat.
Iubirea de mosie, frumoasa se gateste,
In amintirea vietii la drum ea trece,
Probabil, s-a dus, dusa pre carari semete,
Construita in ghimpii unor alte creste.
Apoi, gasind raspuns la viaţa de boier,
S-a pierdut si sat si omul de ieri.
Odinioară vara, gasea caldura vietii,
Cand oamenii impreuna cutreierau pometii.
Acum involburata, toata,
Se intinde marea peste,
Gasesti, chiar si pestii inmarmuritii de veste.
Printre nori apare, din cand in cand o Doamna,
Spunandu-ne in soapta, ca s-a lasat cu seara.
Ce vant si ce furtuna,
Parca vezi si corbii tinundu-se de mana
Dar totuşi, in liniste,
Pastrand din amintire,
Se intinde omul la altii pe campie.
Veniti iar de vedeti, ce de pământ se intinde,
Cunoaşteţi adâncul, regasitii adierea vânturilor,
Nu stati umbriti de-o maracina a gândurilor.
Cautati in Tara voastră toate,
Caci se gasesc mai multe ca in strainatate.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în islandeză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Létt rauðvín er gott
Létt rauðvín er gott,
Uppskera síðla hausts,
Meira um frostið, meira um manninn,
Ég drekk miklu meira og verð ekki full.
Ég sór að ég myndi aldrei drekka aftur
En ég get ekki haldið mér
Gott vín, gott mér líkar við það,
Ég veit ekki hvað þeir munu gera við hann.
Sjaldgæft eplavín
Hann klifrar upp í höfuðið án stiga,
Vinesor af grænum bogíum
Gerðu manninn ósýnilegan.
Vínið er gott og bragðgott,
Þegar þú drekkur það með myndarlegum manni.
En ef þú drekkur það með ljótum manni,
Vínið stoppar í hálsinum.
Românii luptă la Mărăşti
Pe cîmpie la Mărăşti,
acolo românii zăreşti,
Pregătiţi cu arma în mînă,
nemţilor să se opună.
Şi într-o Joi de dimineaţă,
pe o vreme călduroasă,
Averescu a ordonat,
românii ies la atac.
La atac cînd au pornit,
baionete au pregătit,
În izmene şi desculţi,
la germani ei s-au opus.
Moldova ca să o ocupe
şi pe noi să ne subjuge,
Ostaşi mulţi au mai pierit
şi românii au biruit.
La Mărăşti lupte s-au dat
şi mult sînge s-a vărsat,
Corp la corp s-au înfruntat,
cu germanul cel dotat.
După lupte seculare,
am avut victorie mare,
Mulţi soldaţi aveau să moară,
pentru glie, pentru ţară.
Pentru cei ce viaţă au dat,
la Mărăşti s-a ridicat,
Un mausoleu din piatră,
de eroi să amintească.
Că în primul război mondial,
au murit pe acel altar,
Mulţi români adevăraţi,
pentru glie, pentru fraţi.
Flămânzi
Pe dealuri de gheață se plimbă voit
Moartea cu coasa și un popă lihnit,
E iarnă în sat si mor dezveliți
Copiii și adulții de foame răzbiți
Ascultă cum urlă câinii la lună
Și cum le răspund oameni din umbră,
E foame în sat și nu e scăpare,
Din lanțuri de om doar moartea ne trage.
Ne strigă strigoii din capătul văii,
Ne alungă prin noapte teama de moarte,
Ne frige pământul la mâini și la coate,
Genunchii... de gură sunt tot mai aproape.
Am fost pentru ei doar vite și oi,
Simple schelete scrise-n caiete,
Ne-om plânge în vară morții cu teamă
Să nu ne audă ciocoii din iarbă.
Altar al limbii române
Mai dârz ca tine n-am văzut
Să te topeşti în marea cea romană
Să dai tribut, averi trupești
Dar mai de seamă sufletești
Romanilor cotropitori și seci
Să-ți aperi limba cea de veci
Cu zaț chirilic se-anunțau
Păgâne cotropiri de plaiuri
De când ne știm, avem un graiu
Răpuși, făcuți hamali și tributari
De gloate snoabe, de avari
Suntem aici prin vii și demni și sfinți
Ștefan, Mihai și Brâncoveanu
Letopisețe mari ce ne hrănesc
Cunoașteri și origini românești
Ce astăzi încă nu pălesc
E sfântă limba ce-o avem
Căci încă suntem vii și vechi
Meleaguri sfinte strămoșești
Altar al limbii românești
Marius Ene, Polonia, 31.08.2024
Ziua Limbii Române
Si chiar daca!
Aproape de noi, dar parca in largul marii,
Se mai intind vremuri, demult sub innecare,
Sufland vântul, adie,
Cu o tainica miscare.
In interiorul marii, gasesti pământ,
Pe care, lasate, sunt doar urmele de picioare,
Iar fara de schimbare, se asterne,
Intunericul de splendoare.
Vazand omul aceasta, ce ar putea sa faca?
Poate, intrand cu totul in marea involburata,
Sa-si regaseasca satul demult uitat de lume,
Caruntii de demult in brate sa-i adune.
Ce holde, ce mai struguri, in vii se asezau odinioară,
Crescute erau, străluciau, in soare,
Sclipind parca un rosu mat,
Oglindind intr-o viaţa de oameni la sat.
Iubirea de mosie, frumoasa se gateste,
In amintirea vietii la drum ea trece,
Probabil, s-a dus, dusa pre carari semete,
Construita in ghimpii unor alte creste.
Apoi, gasind raspuns la viaţa de boier,
S-a pierdut si sat si omul de ieri.
Odinioară vara, gasea caldura vietii,
Cand oamenii impreuna cutreierau pometii.
Acum involburata, toata,
Se intinde marea peste,
Gasesti, chiar si pestii inmarmuritii de veste.
Printre nori apare, din cand in cand o Doamna,
Spunandu-ne in soapta, ca s-a lasat cu seara.
Ce vant si ce furtuna,
Parca vezi si corbii tinundu-se de mana
Dar totuşi, in liniste,
Pastrand din amintire,
Se intinde omul la altii pe campie.
Veniti iar de vedeti, ce de pământ se intinde,
Cunoaşteţi adâncul, regasitii adierea vânturilor,
Nu stati umbriti de-o maracina a gândurilor.
Cautati in Tara voastră toate,
Caci se gasesc mai multe ca in strainatate.
Țeapa dreptății
Vino vodă Țepeș Vlade,
Să vezi ce a mai rămas sub soare,
De când tu ai dispărut,
Cu noi, toți au făcut ce-au vrut.
Am ajuns codașii lumii,
Ne culcăm flămânzi pruncii,
Că averea noastă s-a vândut,
La cei ce capul ți l-au vrut.
Dar cu toate astea-i lăudăm,
Râdem și-i aplaudăm,
Că vezi doamne ne ajută,
Noi le dăm, ei ne scuipă.
Nu le-ar strica și câte o țeapă,
Inima în ei de frică să fiarbă,
Că noi am uitat ce tu ne-ai spus,
Nu există decât înainte sau sus.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în islandeză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Létt rauðvín er gott
Létt rauðvín er gott,
Uppskera síðla hausts,
Meira um frostið, meira um manninn,
Ég drekk miklu meira og verð ekki full.
Ég sór að ég myndi aldrei drekka aftur
En ég get ekki haldið mér
Gott vín, gott mér líkar við það,
Ég veit ekki hvað þeir munu gera við hann.
Sjaldgæft eplavín
Hann klifrar upp í höfuðið án stiga,
Vinesor af grænum bogíum
Gerðu manninn ósýnilegan.
Vínið er gott og bragðgott,
Þegar þú drekkur það með myndarlegum manni.
En ef þú drekkur það með ljótum manni,
Vínið stoppar í hálsinum.
Românii luptă la Mărăşti
Pe cîmpie la Mărăşti,
acolo românii zăreşti,
Pregătiţi cu arma în mînă,
nemţilor să se opună.
Şi într-o Joi de dimineaţă,
pe o vreme călduroasă,
Averescu a ordonat,
românii ies la atac.
La atac cînd au pornit,
baionete au pregătit,
În izmene şi desculţi,
la germani ei s-au opus.
Moldova ca să o ocupe
şi pe noi să ne subjuge,
Ostaşi mulţi au mai pierit
şi românii au biruit.
La Mărăşti lupte s-au dat
şi mult sînge s-a vărsat,
Corp la corp s-au înfruntat,
cu germanul cel dotat.
După lupte seculare,
am avut victorie mare,
Mulţi soldaţi aveau să moară,
pentru glie, pentru ţară.
Pentru cei ce viaţă au dat,
la Mărăşti s-a ridicat,
Un mausoleu din piatră,
de eroi să amintească.
Că în primul război mondial,
au murit pe acel altar,
Mulţi români adevăraţi,
pentru glie, pentru fraţi.
Alte poezii ale autorului
Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Tăticul meu
Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.
Îmi da el o păpădie
Dacă-i spun o poezie,
Îmi dă el o jucărie
Dacă-i cant o melodie.
Mereu m-a protejat,
De tot m-a aparat,
Dar... acum el a plecat,
Totu-n urmă a lăsat.
21.03.2018
Nu pleca
Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,
Nu din factori ce nu se observă,
Drumu-n viitor e atât de palid,
Nimic prosper nu mai conservă.
Am încercat pe toate să le fac,
Dar de la tine doar cuvinte am văzut...
Spui că pot să trec cu tine peste lac,
Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.
De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,
Cred că m-aș lua peste picior doar...
Cum am ajuns la așa un conținut,
În care sfârșitul e simțit atât de amar?
Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.
Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,
Scuze că n-am renunțat mai de demult.
Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...
Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,
E firesc unul să piardă și să plângă fără sens
Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...
De ce doar mai eu cred totul în contrasens?
Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit
Farmecul naturii încet încet dispare
Devreme ce acum totu-n jur a ruginit
Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...
14.11.24
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Acum sau mai târziu
Ai căzut de șapte ori-
Ridică-te la a opta încercare,
Nu renunța în zori
De-ați cunoaște esența mare.
E greu atunci când n-ai cuvinte,
Când n-ai puterea de-a răspunde
Trăind primele-ți momente,
Fiind cele-și mai profunde.
Între Da și Nu nu știi ce să alegi
Ca să răspunzi ceea ce simți
Fără ca din nou ceva să negi
La întâmplarea neștiută - să eviți.
Încă nu-i târziu! De ce ții frâna?
Drumul ce nu-l vezi e liber,
Așteptă-n al său vis doar mâna
Ce-i acoperă cumplitul ger...
28.11.24
Limba română
Limba română,
Veșnic sa rămână,
O mare moștenire
În astă ominire.
Limba română,
Veșnic sa rămână
Una prețioasă,
De toți aleasă.
Limba română,
E limbă strămoșească
Din străbuni lăsată
În mâna cerească!
Compusă pe 25.08.2021
Poate...
Poate nu-s perfecțiune-ntruchipată,
Dar nici prin limitrofi nu mă găsești,
Mereu voi fi limita necondiționată
Ce n-are capăt în care-s te oprești.
În orice colț n-aș mai căta,
În orice colț n-aș mai privi,
Poate acolo m-ai aștepta
Sperând că te-aș găsi.
Chiar dacă te-am văzut acum o clipă,
Chiar de știu sau nu când te-oi vedea
Gândurile stau și-mi tot furnică -
Poate acuș... din nou te-aș revedea...
Poate avem aceleași visuri
Ș-așteptăm să se împlinească,
Le-am privi după abisuri
Când privim peste fereastră.
Poate atunci ne-am întâlni,
Ne-am întâlni încă o dată,
Sentimentul iar l-am defini
Cu acea frază temperată...
13.09.24
Tăticul meu
Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.
Îmi da el o păpădie
Dacă-i spun o poezie,
Îmi dă el o jucărie
Dacă-i cant o melodie.
Mereu m-a protejat,
De tot m-a aparat,
Dar... acum el a plecat,
Totu-n urmă a lăsat.
21.03.2018
Nu pleca
Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,
Nu din factori ce nu se observă,
Drumu-n viitor e atât de palid,
Nimic prosper nu mai conservă.
Am încercat pe toate să le fac,
Dar de la tine doar cuvinte am văzut...
Spui că pot să trec cu tine peste lac,
Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.
De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,
Cred că m-aș lua peste picior doar...
Cum am ajuns la așa un conținut,
În care sfârșitul e simțit atât de amar?
Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.
Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,
Scuze că n-am renunțat mai de demult.
Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...
Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,
E firesc unul să piardă și să plângă fără sens
Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...
De ce doar mai eu cred totul în contrasens?
Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit
Farmecul naturii încet încet dispare
Devreme ce acum totu-n jur a ruginit
Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...
14.11.24
Prima mea învățătoare
Prima mea învățătoare,
Mereu iubitoare,
Mereu duioasă,
Peste tot voioasă.
Prima mea învățătoare,
Cu inima mântuitoare
A lăsat într-o urare
Cunoștințe de valoare.
Un lucru bun, frumos
E util și valoros,
Sufletul ei blând
Nu-l uiți nicicând.
Mereu m-ai îngrijit
Când m-ai răsfățat,
Cât de mult m-ai iubit
Mereu mi-ai arătat.
Tu căldură răspândești
Prin podoabe strămoșești,
Tu ne-nveți a dărui
Și cu drag a ne iubi.
Compusă pe 28.04.2023
Acum sau mai târziu
Ai căzut de șapte ori-
Ridică-te la a opta încercare,
Nu renunța în zori
De-ați cunoaște esența mare.
E greu atunci când n-ai cuvinte,
Când n-ai puterea de-a răspunde
Trăind primele-ți momente,
Fiind cele-și mai profunde.
Între Da și Nu nu știi ce să alegi
Ca să răspunzi ceea ce simți
Fără ca din nou ceva să negi
La întâmplarea neștiută - să eviți.
Încă nu-i târziu! De ce ții frâna?
Drumul ce nu-l vezi e liber,
Așteptă-n al său vis doar mâna
Ce-i acoperă cumplitul ger...
28.11.24
Limba română
Limba română,
Veșnic sa rămână,
O mare moștenire
În astă ominire.
Limba română,
Veșnic sa rămână
Una prețioasă,
De toți aleasă.
Limba română,
E limbă strămoșească
Din străbuni lăsată
În mâna cerească!
Compusă pe 25.08.2021