Profesorii mei cei dragi
Profesorii mei cei dragi,
Învățați ca niște magi!
Cei mai scumpi îmi sunteți
Prin ceea ce-mi spuneți!
Azi e prilej de sărbătoare
Pentru voi - zi de onoare,
Mereu fiind muncitoare
Cu efecte de valoare.
A noua, a cincea sau a șasea lună
E salutul ce ne-adună,
Primul ultim sunet de alună
Viitorul ni-l compună!
05.10.2021
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Ababii Faina
Data postării: 17 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 203
Poezii din aceiaşi categorie
Acolo pe Golgota el nu o să mai urce.
Acum Iisus ,coboară de pe cruce,
Acolo pe Golgota ,el nu o să mai urce.
Iar diavolul ,ea lumea îl vrea în hău,
Fiindcă îl iubesc, acum pe Dumnezeu.
Acum Iisus ,coboară printre noi,
Că suntem necăjiţi, plini de nevoi.
Şi nu mai vrem, să stăm pe la răscruce,
Şi să îl vedem ,acolo pe Iisus pe cruce.
Şi nu mai vrem, să îl plângem iar,
Căci răstignit ,EL fost-au în zadar.
Că a mai fost, odată schingiuit,
Pe cruce ,acolo a fost ţintit.
Şi pe Iisus ,păcatele să îl izbăvească,
Ca Dumnezeu, mereu să ne iubească.
Nici când, Iisus acolo sus să nu mai urce,
Să fie schingiuit şi ridicat acolo sus pe cruce !
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
Ce să-ţi dau române
Ce să-ţi dau române,
Pentru al tău chin,
Pentru veşnica durere,
Şi amar destin.
Ce să-ţi dau creştine,
Spune-mi ce doreşti?
Viaţa ta e tristă,
Dar tu, Mă iubeşti.
Doamne pentru a mea durere,
Nu vreau vindecare,
Şi din marea Ta putere,
Dă-mi doar alinare.
Dă-mi un fluier să doinesc,
Când durerea mă frământă,
Şi când traiul mi-e greoi,
Şi duşmanii mă-nspăimântă.
Dă-mi poetul să îmi cânte,
Cerul, neamul şi natura,
Toate cele câte sunte,
Să îmi potolească ura.
Dă-mi pământul cu verdeaţă,
Codrul să mă răcorească,
Să nu-mi pese de-a mea viaţă
Doar copilul să-mi trăiască.
Dă-mi putere să mă rog,
Să nu cad în nepăsare,
Şi cu Tine fac zălog,
Că nu-mi trebuie vindecare.
Doina, codrul şi poetul,
Rugăciunea către Tine,
Mulţumescu Ţie Doamne,
Toate astea îmi fac bine.
Doamne,iartă-mă
Iartă-mă Doamne, căci nu știu ce fac
În fiecare zi mă trădez,te trădez fără să vreau
Dar tot o fac.
Iartă-mă Doamne, căci știi că mă va durea.
Iartă-mă Doamne, pe mine cel păcătos
Căci mi-e frică de întunericul dens
Mi-e frică de junghiul cel spătos
Iartă-mă Doamne, te rog dă-mi un sens.
Iartă-mă Doamne, căci sunt vinovat
Tot ce știu e numai păcate să fac
Cer iertare pentru tot ce-am stricat
Iartă-mă Doamne, scoate-mă din acest infinit liliac.
Un masaj de relaxare
Masajul de relaxare,
E bun pentru fiecare.
Si se face cu talent,
Pentru fiecare client.
Cliaentul se aseaza pe masa,
Sta in jos cu a sa fata.
Si in liniste asteapta,
Ca masajul sa inceapa.
Se incepe de la spate,
Cu un masaj de calitate.
Si se continua indata,
Cu masaj la mana toata.
Se face la gat apoi,
Pana ce muschii sunt moi.
Se continua la picioare,
Cu masaj de relaxare.
Si apoi se intoarce atent,
Pacientul cu talent.
Cu fata in sus se aseaza,
Si apoi iarasi se maseaza.
De la talpi masajul incepe,
Si apoi se face in trepte.
Tibia incet ea se maseaza,
Apoi genunchiul urmeaza.
Dupa ce piciorul il gata,
El abdomenul urmeaza.
Ca si el trebuie masat,
Foarte bine relaxat.
Ambii sani apoi urmeaza,
Cu talent ei se maseaza.
La final gatul urmeaza,
Cu atentie se maseaza.
Se maseaza delicat,
Scalpul , la femeie sau barbat.
Se face asta la terminare,
Ca ii masaj de relaxare.
O veche noapte
Pe tâmpla mea apune-un soare stins,
Pierdut sub vraja ochilor tăi duși,
Iar dorul, ca un cavaler învins,
Își scutură armura de cenuși.
Sub pleoape ți se mistuie un vis,
Ca fumul alb din vetrele străvechi,
Și-n carnea serii, blând și indecis,
Coboară-un înger, cu pașii în perechi.
Mi-e noaptea căpătâi de asfințit,
Mi-e gândul frânt ca apele-n izvoare,
Și-n tine, fără rost, m-am rătăcit,
Ca-ntr-un blestem de stele căzătoare.
Dar zorii vin, cu ochiul lor de jar,
Și-n tremurul luminii se destramă,
Pe limbă simt al nopții gust amar,
Și te cuprind în brațe ca pe-o mamă.
Chemările ne scutură în sân,
Fiori dintr-o mai veche noapte,
Și atuncea, ca un pom bătrân,
M-aplec să-ți dărui fructe coapte.
Acolo pe Golgota el nu o să mai urce.
Acum Iisus ,coboară de pe cruce,
Acolo pe Golgota ,el nu o să mai urce.
Iar diavolul ,ea lumea îl vrea în hău,
Fiindcă îl iubesc, acum pe Dumnezeu.
Acum Iisus ,coboară printre noi,
Că suntem necăjiţi, plini de nevoi.
Şi nu mai vrem, să stăm pe la răscruce,
Şi să îl vedem ,acolo pe Iisus pe cruce.
Şi nu mai vrem, să îl plângem iar,
Căci răstignit ,EL fost-au în zadar.
Că a mai fost, odată schingiuit,
Pe cruce ,acolo a fost ţintit.
Şi pe Iisus ,păcatele să îl izbăvească,
Ca Dumnezeu, mereu să ne iubească.
Nici când, Iisus acolo sus să nu mai urce,
Să fie schingiuit şi ridicat acolo sus pe cruce !
Cercul netrasat
O umbră nu știe
cine o proiectează.
Nici eu
nu știu
unde încep:
în privirea ta,
sau în gândul
pe care încă nu l-ai avut?
Ce să-ţi dau române
Ce să-ţi dau române,
Pentru al tău chin,
Pentru veşnica durere,
Şi amar destin.
Ce să-ţi dau creştine,
Spune-mi ce doreşti?
Viaţa ta e tristă,
Dar tu, Mă iubeşti.
Doamne pentru a mea durere,
Nu vreau vindecare,
Şi din marea Ta putere,
Dă-mi doar alinare.
Dă-mi un fluier să doinesc,
Când durerea mă frământă,
Şi când traiul mi-e greoi,
Şi duşmanii mă-nspăimântă.
Dă-mi poetul să îmi cânte,
Cerul, neamul şi natura,
Toate cele câte sunte,
Să îmi potolească ura.
Dă-mi pământul cu verdeaţă,
Codrul să mă răcorească,
Să nu-mi pese de-a mea viaţă
Doar copilul să-mi trăiască.
Dă-mi putere să mă rog,
Să nu cad în nepăsare,
Şi cu Tine fac zălog,
Că nu-mi trebuie vindecare.
Doina, codrul şi poetul,
Rugăciunea către Tine,
Mulţumescu Ţie Doamne,
Toate astea îmi fac bine.
Doamne,iartă-mă
Iartă-mă Doamne, căci nu știu ce fac
În fiecare zi mă trădez,te trădez fără să vreau
Dar tot o fac.
Iartă-mă Doamne, căci știi că mă va durea.
Iartă-mă Doamne, pe mine cel păcătos
Căci mi-e frică de întunericul dens
Mi-e frică de junghiul cel spătos
Iartă-mă Doamne, te rog dă-mi un sens.
Iartă-mă Doamne, căci sunt vinovat
Tot ce știu e numai păcate să fac
Cer iertare pentru tot ce-am stricat
Iartă-mă Doamne, scoate-mă din acest infinit liliac.
Un masaj de relaxare
Masajul de relaxare,
E bun pentru fiecare.
Si se face cu talent,
Pentru fiecare client.
Cliaentul se aseaza pe masa,
Sta in jos cu a sa fata.
Si in liniste asteapta,
Ca masajul sa inceapa.
Se incepe de la spate,
Cu un masaj de calitate.
Si se continua indata,
Cu masaj la mana toata.
Se face la gat apoi,
Pana ce muschii sunt moi.
Se continua la picioare,
Cu masaj de relaxare.
Si apoi se intoarce atent,
Pacientul cu talent.
Cu fata in sus se aseaza,
Si apoi iarasi se maseaza.
De la talpi masajul incepe,
Si apoi se face in trepte.
Tibia incet ea se maseaza,
Apoi genunchiul urmeaza.
Dupa ce piciorul il gata,
El abdomenul urmeaza.
Ca si el trebuie masat,
Foarte bine relaxat.
Ambii sani apoi urmeaza,
Cu talent ei se maseaza.
La final gatul urmeaza,
Cu atentie se maseaza.
Se maseaza delicat,
Scalpul , la femeie sau barbat.
Se face asta la terminare,
Ca ii masaj de relaxare.
O veche noapte
Pe tâmpla mea apune-un soare stins,
Pierdut sub vraja ochilor tăi duși,
Iar dorul, ca un cavaler învins,
Își scutură armura de cenuși.
Sub pleoape ți se mistuie un vis,
Ca fumul alb din vetrele străvechi,
Și-n carnea serii, blând și indecis,
Coboară-un înger, cu pașii în perechi.
Mi-e noaptea căpătâi de asfințit,
Mi-e gândul frânt ca apele-n izvoare,
Și-n tine, fără rost, m-am rătăcit,
Ca-ntr-un blestem de stele căzătoare.
Dar zorii vin, cu ochiul lor de jar,
Și-n tremurul luminii se destramă,
Pe limbă simt al nopții gust amar,
Și te cuprind în brațe ca pe-o mamă.
Chemările ne scutură în sân,
Fiori dintr-o mai veche noapte,
Și atuncea, ca un pom bătrân,
M-aplec să-ți dărui fructe coapte.
Alte poezii ale autorului
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Treptele fericirii
Încrederea, are nevoie de dovezi
Pe care-n orice colț să le vezi,
Prin cuvintele rostite
Ce devin fapte împlinite.
Scuzele, au nevoie de o schimbare
Nu de cuvinte deșarte-n răsfățare,
Au nevoie de adevărul
Ce-ncălzește gerul.
Iubirea, are nevoie de acțiune
Și... pași mărunți cu-nțelepciune,
Prin care să-i șoptești încet
Un sentiment, mai discret.
07.09.24
Gândul
Într-o simplă zi de iarnă,
Totul se răstoarnă,
Amintirile călătoresc
Apoi te găsesc .
A vedea-i posibil
Totu este admisibil
A spera e-un vis
Ce încă nu-i decis!
...
31.01.24
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
Mereu împreună
Timpul oricum prea repede trecea
Chiar dacă se mai oprea
Noi doi, am fost și vom fi
Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.
Tu ești soarele ce mă-ncălzește,
Luna sub care visez,
Timpul ce se mai oprește
Fără să-mi imaginez.
O mie și una de stele din noapte
Îmi comunică prin șoapte
Fiind aprinse pentru a-ți arăta
Calea spre inima mea.
Un simplu fenomen am distins:
Înainte de tine... nimic n-avea sens
Dar, acum, fără ca să mai gândesc
Împreună cu tine, simt ca trăiesc.
Doar evitând vorba lumii,
Urmându-mi vocea inimii,
Spre tine călătoresc
Ca să-ți spun că TE IUBESC!
20.08.24
Arome amestecate-n somnul adormit
Mărul otrăvit, dar gustos a fost,
A reușit și-a trezit, somnul adormit
Manifestându-și al sau dulce rost
Prin sărata-i patimă ce-a tot rănit.
Oriunde nu ar fi, tot nu este aici,
Perfecta vorbă-n care am tot privit
M-ar fi lăsat doar cu prietenul arici
Ce-n orice colț m-a sprijinit.
N-o să-i uit gustul nicicând,
Fiind cel mai special simțit
Oferindu-l timpu-ți sacrificând
În jocu-ncare m-ai hoțit...
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Treptele fericirii
Încrederea, are nevoie de dovezi
Pe care-n orice colț să le vezi,
Prin cuvintele rostite
Ce devin fapte împlinite.
Scuzele, au nevoie de o schimbare
Nu de cuvinte deșarte-n răsfățare,
Au nevoie de adevărul
Ce-ncălzește gerul.
Iubirea, are nevoie de acțiune
Și... pași mărunți cu-nțelepciune,
Prin care să-i șoptești încet
Un sentiment, mai discret.
07.09.24
Gândul
Într-o simplă zi de iarnă,
Totul se răstoarnă,
Amintirile călătoresc
Apoi te găsesc .
A vedea-i posibil
Totu este admisibil
A spera e-un vis
Ce încă nu-i decis!
...
31.01.24
Manuscrisul Toamnei
Apare doar ca umbra-n soare,
Doar atunci când e nevoia.
Victoria-n unica-ți valoare
Ce-n carte se tot reînoia...
Toamna arată frumusețea
De-a lăsa și de-a pleca,
De-a uita toată tristețea
Simțul cărei ne apleca.
Poate poezia ne creează,
Poate poezia ne distruge,
Dar oricum, totul militează -
Se-ntocmesc căi indifuge.
Arată totul la alegere,
Dar nu-i totul cu folos,
Aș da versu-n înțelegere
Pentru cei mai valoros.
Stelele-s doar în paradis
Visându-le d-aici, de jos,
Dar viața-i un manuscris -
Fiind cel mai prețios.
Viața-i ca și-o frunză,
Când mai vine toamna
Te legi de-o pânză
Să nu-ți cazi capcana...
Mereu împreună
Timpul oricum prea repede trecea
Chiar dacă se mai oprea
Noi doi, am fost și vom fi
Găsiți în infinitul ce nu se va sfârși.
Tu ești soarele ce mă-ncălzește,
Luna sub care visez,
Timpul ce se mai oprește
Fără să-mi imaginez.
O mie și una de stele din noapte
Îmi comunică prin șoapte
Fiind aprinse pentru a-ți arăta
Calea spre inima mea.
Un simplu fenomen am distins:
Înainte de tine... nimic n-avea sens
Dar, acum, fără ca să mai gândesc
Împreună cu tine, simt ca trăiesc.
Doar evitând vorba lumii,
Urmându-mi vocea inimii,
Spre tine călătoresc
Ca să-ți spun că TE IUBESC!
20.08.24