Iceland
In Iceland am plecat neechipat
De tot frumosul ce mi s-a dat
Sufletu-mi cânta de bucurii
Mintea-mi se îngusta in teorii
Și în tot acest frumos frumos
Nu am crezut ca loc mai are
Și alt frumos!
Părea totul plin,
Oricum mult peste ce îmi e alin…
Si bizar, brusc și dintr-o data,
O Aurora înstelată
Un cer întreg ea a umplut,
Incet încet…
Firesc,
simplu
și divin…
Tot cerul îmi era acum mai plin.
Și luminând în jur,
Se lumina si ea pe ea,
Și tot mai tare strălucea.
E cunoscut de prin vechime
Ca mintea,
nu poate să cuprindă sufletul..
Și ea, pe atuncea nu prea vedea
Ce tot mai tare strălucește
Ea.
Cerul ei,
Sufletul ei,
și în jur
totul lumina.
Și nori negrii de furtună când veneau
Se așezau…
Ploua putin…
Și apoi plecau…
Tot în lumina de senin!
Strat după strat
De Viu colorat,
Verde, roșu, mov, galben și auriu
Totul se-nvaluia în
Zâmbet și râs zglobiu
În clipe infinite
De firesc.
Inima-mi cânta
Mintea mi se rupea
Momentul era perfect
Când în zăpadă a luminat
O Aurora lucitoare
Cu zâmbet de copil
Într-o fervoare
Un înger ce îngerași făceai
Ea-i Aurora-mi boreală,
o ființă ancestrală
Sub mirajului căreia mă înclin
Îi mulțumești ca te-a lăsat s-o vezi
Pe cerul plin de alb și verzi
Și plec în lume incurcat,
Dar mult mai bogat
Căci viitor lumesc nu e
Dar dar etern angelic ea rămâne
Pe ceru-mi mai înstelat
Și luminat.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 25 martie 2024
Vizualizări: 501
Poezii din aceiaşi categorie
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
For you my dear 4
Your voice is like a siren's melody,
You got me hypnotised,
And that's when i realised,
I was in a trance,
That only you can break if with me you dance.
🎤 ,,O clipă de sinceritate" în franceză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un moment de sincérité
Un moment de sincérité
au lieu d'au revoir
donnons un peu de beauté
cette dernière heure.
nous n'avons pas changé
c'est juste un avis
Ne prends pas un mot pour acquis
ou un geste insignifiant.
Non, nous n'avons pas changé
c'est juste une coïncidence
Nous le serions de toute façon
et peu importe ce dont nous parlons
nous ne sommes pas deux étrangers
Mon amour.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime.
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
nous n'avons pas changé
c'est juste un avis
Ne prends pas un mot pour acquis
ou un geste insignifiant.
Non, nous n'avons pas changé
c'est juste une coïncidence
Nous le serions de toute façon
et peu importe ce dont nous parlons
nous ne sommes pas deux étrangers
Mon amour.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime toujours
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime toujours
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
Stiu ca esti tot acolo, dupa draperiile mov,
Fumand un joint , rotit de sute de ori,
Podeaua se tot prabuseste, usa se tot deschide,
Cineva tot intra ca o umbra si tot vrea sa ne ucida.
Decorul scade in continuare, acele - prosoape
negre si violete, ca niste magnolii fantomatice.
Sătul de marile minciuni ale literaturii si ale istoriei,
Atest sufletul meu care intelege de ce iti feresti
de atingeri, piciorul drept. Fiecare are un secret
Lucy Luu, fiecare are o taina, o padure fermecata, un blestem,
Iar eu stiu secretul tau, sunt piatra stricata din varful unghiului,
Care vede tot, stie tot, simte tot. Vom pleca definitiv,
Lucy Luu, pana la capatul antebratelor noastre
In dimineata in care, de la jumatatea timpului,
vom fi chemati de o alta cetate , sa pazim marea.
Cel putin, asa am crezut.
Autor: O.T.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Die Geschichte von Ze und Lebe in einer traurigen Welt (iii) // Ze&Lebe; Nachwirkungen
Față de precedenta secvență, câteva luni au trecut
Lebe a căpătat înfățișarea și caracterul personajului mut
Majoritatea timpului pe Ze tratându-l ca pe un necunoscut
Nici măcar o vorbă, nici măcar un salut.
Din fericire, Ze a început să realizeze
Sursa durerii, ba chiar a inceput să o studieze
Si să o trateze.
Si încet-încet răsad de fericire să-și planteze
În adâncul sufletului.
Ze înțelege astfel legile trecutului:
Tot ce a trecut, tot ce ai avut și tot ce ai crezut
Acum se află într-un al tărâm, unul pierdut
Si dispărut
Într-un tărâm poate displăcut, insă absolut.
Regretele au fost, sunt și vor fii permanente
Însă niciodata nu vor fii omnipotente
Așa că Ze își adună milioanele de fragmente
Din fostele sentimente
Aducându-și aminte de câteva momente
Si de câteva stări de spirit ce acum sunt absente.
Prin minte îi trec gânduri violente
Necăjirile îi sunt abundente
Însă cu ajutorul ale orchestrei 20 de instrumente,
Ale pachetului 20 de medicamente
Ze face față acestor raționamente.
În trecut, Ze pentru Lebe murea
Cu moartea cunoștință să facă putea
Si de un fir de ață de asupra abisului se ținea
Însă adevărul este ca Lebe pe Ze îl deținea.
Lui Ze foarte tare nu îi păsa
Pentru că în totalitate nu înțelegea
Însă la urma urmei, toată greutatea
A devenit evidentă odata cu distrugerea
Si realizarea.
În trecut, Ze era ignorant,
Insă acum asupra viitorul său este total gerant.
-steinkampf
Venin
Buzele lui mortale
Cu caramel și venin
Sunt ca două petale
Alcătuite din satin.
Atingerile lui arzătoare
Mi-au lăsat foc pe piele
Mi-ar face o favoare
Dacă am face numai rele.
Dinții ca de vampir,
Ochii roși ca sângele
Nu e un simplu musafir
În inima mea e regele.
A apărut din vrejul cu fasole
Acest chip de zeu grec
Cu genetici spaniole
Emană putere și farmec.
For you my dear 4
Your voice is like a siren's melody,
You got me hypnotised,
And that's when i realised,
I was in a trance,
That only you can break if with me you dance.
🎤 ,,O clipă de sinceritate" în franceză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un moment de sincérité
Un moment de sincérité
au lieu d'au revoir
donnons un peu de beauté
cette dernière heure.
nous n'avons pas changé
c'est juste un avis
Ne prends pas un mot pour acquis
ou un geste insignifiant.
Non, nous n'avons pas changé
c'est juste une coïncidence
Nous le serions de toute façon
et peu importe ce dont nous parlons
nous ne sommes pas deux étrangers
Mon amour.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime.
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
nous n'avons pas changé
c'est juste un avis
Ne prends pas un mot pour acquis
ou un geste insignifiant.
Non, nous n'avons pas changé
c'est juste une coïncidence
Nous le serions de toute façon
et peu importe ce dont nous parlons
nous ne sommes pas deux étrangers
Mon amour.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime toujours
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
Un moment de sincérité
ce serait un geste sublime
nous avons le courage de l'admettre
qu'on s'aime toujours
Un moment de sincérité
ils se souviendraient de nous
de nos belles années
nous rappellerait dans cette dernière heure
Un moment de sincérité
au lieu de dire au revoir.
Scrisori catre Lucy Luu ( pentru Iulia)
Stiu ca esti tot acolo, dupa draperiile mov,
Fumand un joint , rotit de sute de ori,
Podeaua se tot prabuseste, usa se tot deschide,
Cineva tot intra ca o umbra si tot vrea sa ne ucida.
Decorul scade in continuare, acele - prosoape
negre si violete, ca niste magnolii fantomatice.
Sătul de marile minciuni ale literaturii si ale istoriei,
Atest sufletul meu care intelege de ce iti feresti
de atingeri, piciorul drept. Fiecare are un secret
Lucy Luu, fiecare are o taina, o padure fermecata, un blestem,
Iar eu stiu secretul tau, sunt piatra stricata din varful unghiului,
Care vede tot, stie tot, simte tot. Vom pleca definitiv,
Lucy Luu, pana la capatul antebratelor noastre
In dimineata in care, de la jumatatea timpului,
vom fi chemati de o alta cetate , sa pazim marea.
Cel putin, asa am crezut.
Autor: O.T.
Tentație divină
M-a împins în perete
A început să mă dezbrace
Mi-a dezvăluit secrete
Cum mă va satisface
M-am uitat mirată
La abdomenul lui perfect
Eram așa desconcentrată
Încât îl priveam fără respect
Pentru a-l supăra i-am zis
”Ce faci, Adonis?
Crezi că mă seduci
Dacă te dezbraci?”
Mi-a zâmbit cu nerușinare
Asupra mea știa ce efect are
În ochii lui am văzut dominare
Cunoșteam de ce-i în stare
S-a apropiat și la ureche mi-a șoptit
”Da! Și chiar o fac....”
Atât de rău m-a ispitit
Încât am trecut la atac.
Alte poezii ale autorului
respirație
Respir aerul vieți blânde
precum aburul creiat de frig
unde curg mângâieri solide
ca o speranță fără să oblig
Deschid privirea-n profunzine
cu speranță pentru-o nouă zi
când tulburele are limpezime
precum frunzișul din brazi
Caut realitatea s-o pun-n poem
ce va străluci de bine
ridicând la rangul de suprem
mângâieri cu mâini fine
Constantin STanciu
Două vieți. Sfârșit feeric.
Lună nu-i și noaptea-i chioară,
Soare nu-i și ziua-i seară,
Pe zile veșnic-ntuneric
Două vieți. Sfârșit feeric.
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Și viața are tot ce vrei!
E zi de vară, iarba-i verde.
O singură viață. N-ai ce pierde!
Într-o zi senină cu apus,
De vechi fețe în viitor dus,
Petreceam viața de-un sihastru
Și nu știam. Pe cer albastru!
Atunci ambii priveam în zare.
Fericit așa că acu doare
Te i-au de mâina prima oară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
În virtualitatea seninului
Trăind ispite pentru viitor,
Pierdut în dulceața măslinului
Uitase-m că EU pe MINE-s autor.
Scriam atunci străine poezii,
Uitând cu tot de ale sale hârtii
Și iată-s de unu singur afară.
Soare nu-i, și ziua-i seară.
Răsărit. E cald afară,
Citești balada-mi prima oară
Te copleșești. Îi miazăzi.
O recitești și iar revii.
Apus. Afară se răcește.
Nimenea balada-mi n-o citește.
E frig. Așa de stratosferic!
Pe zile veșnic-ntuneric.
Noapte. Iarna. Frig și ger.
Trag cald de-o speranță din cer...
Tăcerea are volum. Și-i tare!
Îngheț. Eu îngheț! Mă doare…
Nepăsarea are fața de Prometeu,
Ridicat în picioare-răsuflu greu.
Răsună un gând exoteric:
Două vieți. Sfârșit feeric.
Și scrisu-mi învie parcă din morți,
Balada cuprinde luminatele nopți,
Nu am nevoie de soare, de luna,
Flacăra vieții lumina-mi asuma.
Hipernării sfârșit! Scris de condei!
Tind spre valori mai nalte,
Decât al mulțimii de fără de carte:
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Odreslele vieții de soare-n zi
Cresc, luminând întunecatul.
Lumea cu alți ochi începe a încălzi
Și crește-n zare întruchipatul.
Când ai vis și ești gata să arzi,
Când nu ai nici leacă timp palavrei,
Delpinești rândul de ifosarzi
Și viața are tot ce vrei!
Ființa, chear și virtuală, de sihastru
Naște-n mine lumini noi.
Cunoștințele ca cer albastru
Se văd cu greu de după nori.
Și-i soare tare-n miazăzi,
Și am lipit la loc destule șferde,
Și dacă-n iarnă țineam ca oi muri,
E zi de vară, iarba-i verde.
Cu cât mai mult iubim o fată,
Cu atât mai nițel îi plăcem ei.
Eu am iubit, nu doar odată
Și vorbele clasicului-s la temei,
Și ca-n vis aș repeta-o iarăși,
Dar un gând deja mă prea dizmierde:
Iubirea pură e de sine însăși
O singură viață. N-ai ce pierde!
O singură viață. N-ai ce pierde!
E zi de vară, iarba-i verde
Și viața are tot ce vrei!
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Două vieți. Sfârșit feeric.
Pe zile veșnic-ntuneric
Soare nu-i și ziua-i seară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
8 Martie
Am scris deja in multe feluri
Diverse poezii,
Dar vreau sa iti arat si alte moduri,
Sa definesc iar a iubi.
Nu am sa-ti dau vreo floare
Ca n-am gasit niciuna,
Sa aiba o valoare,
Mai mare ca iubirea.
Asa ca iti astern
Pe-o coala de hartie,
Din nou un vers modern
Si plin de veselie.
Caci primavara ne-a batut
Din nou subtil in poarta,
Si un cadou ea ne-a facut
8 Martie te-asteapta.
1 2 3 1
Aș scrie despre noi,
Noi la început doi, acum trei, de fapt unul
Unul despre noi și noi doi despre unul,
Un strop în spațiu, un punct în timp,
Un praf de stele amestecat în...trei... în unul.
Și când suntem trei noi suntem unul,
Suntem întregul Univers arzând în noi,
În stelele ce poartă în ele praf,
Din doi, în trei, în unul.
Și ard și luminează bolta,
Cu neutronică iubire,
Noi vom fi cândva de sus,
Povesti de doi, de trei, de unul.
Și vom veghea sclipind în doi,
La ani lumină de iubire,
Undeva in spațiu timp,
Cum 1 este 2 în 3 doar 1.
Gerul
Peste țară a domnit
Gerul rece și cumplit
Ne-nghițit căsuțele
Mia-nghețat mânuțele.
A pictat și flori de gheață
Chiar acum de dimineață
Soarele ni l-a furat
Și cu nori l- a astupat.
Fulgi de vată ne-a adus
Chiar acum pe la apus
Gerul crud și morocănos
Este chiar caraghios.
Săniuș a pregătit
Și copiilor a șoptit
Hai ieșiți acum afară
Nu vă mai uitați la oră.
Soarele
Soarele răsare,
Am văzut o pasăre,
Simt nevoia de o avansare,
Sentimentele mele sunt ușoare,
Inima mea e ca o apa curgătoare.
respirație
Respir aerul vieți blânde
precum aburul creiat de frig
unde curg mângâieri solide
ca o speranță fără să oblig
Deschid privirea-n profunzine
cu speranță pentru-o nouă zi
când tulburele are limpezime
precum frunzișul din brazi
Caut realitatea s-o pun-n poem
ce va străluci de bine
ridicând la rangul de suprem
mângâieri cu mâini fine
Constantin STanciu
Două vieți. Sfârșit feeric.
Lună nu-i și noaptea-i chioară,
Soare nu-i și ziua-i seară,
Pe zile veșnic-ntuneric
Două vieți. Sfârșit feeric.
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Și viața are tot ce vrei!
E zi de vară, iarba-i verde.
O singură viață. N-ai ce pierde!
Într-o zi senină cu apus,
De vechi fețe în viitor dus,
Petreceam viața de-un sihastru
Și nu știam. Pe cer albastru!
Atunci ambii priveam în zare.
Fericit așa că acu doare
Te i-au de mâina prima oară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
În virtualitatea seninului
Trăind ispite pentru viitor,
Pierdut în dulceața măslinului
Uitase-m că EU pe MINE-s autor.
Scriam atunci străine poezii,
Uitând cu tot de ale sale hârtii
Și iată-s de unu singur afară.
Soare nu-i, și ziua-i seară.
Răsărit. E cald afară,
Citești balada-mi prima oară
Te copleșești. Îi miazăzi.
O recitești și iar revii.
Apus. Afară se răcește.
Nimenea balada-mi n-o citește.
E frig. Așa de stratosferic!
Pe zile veșnic-ntuneric.
Noapte. Iarna. Frig și ger.
Trag cald de-o speranță din cer...
Tăcerea are volum. Și-i tare!
Îngheț. Eu îngheț! Mă doare…
Nepăsarea are fața de Prometeu,
Ridicat în picioare-răsuflu greu.
Răsună un gând exoteric:
Două vieți. Sfârșit feeric.
Și scrisu-mi învie parcă din morți,
Balada cuprinde luminatele nopți,
Nu am nevoie de soare, de luna,
Flacăra vieții lumina-mi asuma.
Hipernării sfârșit! Scris de condei!
Tind spre valori mai nalte,
Decât al mulțimii de fără de carte:
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Odreslele vieții de soare-n zi
Cresc, luminând întunecatul.
Lumea cu alți ochi începe a încălzi
Și crește-n zare întruchipatul.
Când ai vis și ești gata să arzi,
Când nu ai nici leacă timp palavrei,
Delpinești rândul de ifosarzi
Și viața are tot ce vrei!
Ființa, chear și virtuală, de sihastru
Naște-n mine lumini noi.
Cunoștințele ca cer albastru
Se văd cu greu de după nori.
Și-i soare tare-n miazăzi,
Și am lipit la loc destule șferde,
Și dacă-n iarnă țineam ca oi muri,
E zi de vară, iarba-i verde.
Cu cât mai mult iubim o fată,
Cu atât mai nițel îi plăcem ei.
Eu am iubit, nu doar odată
Și vorbele clasicului-s la temei,
Și ca-n vis aș repeta-o iarăși,
Dar un gând deja mă prea dizmierde:
Iubirea pură e de sine însăși
O singură viață. N-ai ce pierde!
O singură viață. N-ai ce pierde!
E zi de vară, iarba-i verde
Și viața are tot ce vrei!
Mare. Plajă. Vin-ș femei.
Două vieți. Sfârșit feeric.
Pe zile veșnic-ntuneric
Soare nu-i și ziua-i seară,
Lună nu-i și noaptea-i chioră.
8 Martie
Am scris deja in multe feluri
Diverse poezii,
Dar vreau sa iti arat si alte moduri,
Sa definesc iar a iubi.
Nu am sa-ti dau vreo floare
Ca n-am gasit niciuna,
Sa aiba o valoare,
Mai mare ca iubirea.
Asa ca iti astern
Pe-o coala de hartie,
Din nou un vers modern
Si plin de veselie.
Caci primavara ne-a batut
Din nou subtil in poarta,
Si un cadou ea ne-a facut
8 Martie te-asteapta.
1 2 3 1
Aș scrie despre noi,
Noi la început doi, acum trei, de fapt unul
Unul despre noi și noi doi despre unul,
Un strop în spațiu, un punct în timp,
Un praf de stele amestecat în...trei... în unul.
Și când suntem trei noi suntem unul,
Suntem întregul Univers arzând în noi,
În stelele ce poartă în ele praf,
Din doi, în trei, în unul.
Și ard și luminează bolta,
Cu neutronică iubire,
Noi vom fi cândva de sus,
Povesti de doi, de trei, de unul.
Și vom veghea sclipind în doi,
La ani lumină de iubire,
Undeva in spațiu timp,
Cum 1 este 2 în 3 doar 1.
Gerul
Peste țară a domnit
Gerul rece și cumplit
Ne-nghițit căsuțele
Mia-nghețat mânuțele.
A pictat și flori de gheață
Chiar acum de dimineață
Soarele ni l-a furat
Și cu nori l- a astupat.
Fulgi de vată ne-a adus
Chiar acum pe la apus
Gerul crud și morocănos
Este chiar caraghios.
Săniuș a pregătit
Și copiilor a șoptit
Hai ieșiți acum afară
Nu vă mai uitați la oră.
Soarele
Soarele răsare,
Am văzut o pasăre,
Simt nevoia de o avansare,
Sentimentele mele sunt ușoare,
Inima mea e ca o apa curgătoare.