Profesorii mei cei dragi
Profesorii mei cei dragi,
Învățați ca niște magi!
Cei mai scumpi îmi sunteți
Prin ceea ce-mi spuneți!
Azi e prilej de sărbătoare
Pentru voi - zi de onoare,
Mereu fiind muncitoare
Cu efecte de valoare.
A noua, a cincea sau a șasea lună
E salutul ce ne-adună,
Primul ultim sunet de alună
Viitorul ni-l compună!
05.10.2021
Category: Diverse poems
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 17 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 262
Poems in the same category
O stea
Trăiesc cu lumina-n prăsele,
În cer am dureri de măsele,
Mă-njunghie în inimă un gând,
Trăiesc pe pământ ca-n mormânt.
Mormântul mi-l scurmă o fiară,
Mă roade omida de dud,
De la lacrima ta de aseară,
Părul îmi este tot ud.
Eşuez pe un banc de guvizi,
La căpătâi sirene-mi descântă,
Pe trup doi peştişori timizi,
Balada înecului îmi cântă.
De creştet valuri se sparg,
Spuma e ornată pe trup,
Undeva departe în larg,
Se aud urlete fioroase de lup.
Din ochi mei vii de albaştri,
Azurul încet se cromează,
Sub cerul ciorchine de aştri,
Privirea-mi siluete vânează.
Mă îneacă lumina divină,
Luceşte putregaiul din oase,
Sunt pentru gângănii tulpină,
Moartea pe mama descoase.
Mă caută cu poteri din iad,
În zori am fost topit de nămeţi,
Acum între stele eu ard,
Şi sclipesc pentru bieţii poeţi.
Frumusețe visată
Aș vrea să fiu și eu frumoasă,
Cu chipul lumii îmbrățișat,
Dar nu sunt decât o umbră josă,
Un vis neîmplinit și prăfuit, uitat.
Mă privesc în oglindă și tremur,
Căci fața mea nu poartă nici un zâmbet,
Doar ochii goi, plini de umbră,
Și-n inimă doar doruri, un eșec.
Aș vrea să fiu ca ele, râzând,
Cu pielea strălucind ca un cristal,
Dar eu sunt doar o lacrimă plângând,
O umbră pierdută, un simplu fatal.
Mă văd frumoasă în vise, dar nu în lume,
În realitate sunt doar un chip fără culoare,
Mă înăbușă tăcerea, mă risipesc în lume,
Și nu găsesc în mine vreo rază de soare.
Căci frumusețea nu va veni,
Chiar dacă aș plânge un veac întreg,
Rămân doar eu, și nimeni nu mă va iubi,
Cu sufletul frânt și fără vreun legământ.
Aș vrea să fiu și eu frumoasă,
Dar chipul meu s-a pierdut în ceață,
Iar tot ce îmi rămâne e doar o glumă proastă,
Un vis de frumusețe, acum o rază ce se sparge în noapte.
Și în final, când nimic nu mai contează,
Căci am pierdut și ultima speranță,
Mă las purtată de vântul ce mă vrea,
O umbră fără formă, uitată în tăcere, fără viață.
Afirmații
Dacă dis de dimineață,
Afirmi lucruri cum ar fi:
Eu sunt bine cuvântat,
Sunt energic, motivat,
Sunt puternic, sănătos,
Sânt om bun, sunt om frumos,
Sânt în pace, fericit,
Creator și iubitor,
Bun și recunoscător
Protejat și susținut,
Cu-ncredere în Dumnezeu,
Și în mine.. echilibrat,
Calm prezent și relaxat,
Înțelept, smerit, căci eu...
Sunt miracol asta-s eu,
Capabil și genial,
Toate mi sunt un mare dar,
Sunt doar aste câteva...
Cei bine a le repeta,
Să mărim vibrația,
Cu acele lucruri bune,
Care de acum, să ne-ndrume.
Lumea dorului
Visul înălțător,
Lumea dorului strălucește.
Rimele dansează ușor,
Sensul se dezvăluie discret.
Epitetele măiestre îmbracă,
Versurile cu tandrețe și har.
În lumea dorului, sufletul se trezește,
Cuvinte pline de iubire și dar.
Culorile se contopesc grațios,
Pe pânza poeziei ce prinde viață.
Lumea dorului e o melodie dulce,
Cu note ce ne aduc fericirea.
În fiecare vers, un univers întreg,
Se deschide către eternitate.
Lumea dorului ne poartă pe aripi de vis,
În căutarea noastră de libertate.
Acolo unde rimele se împletesc sublim,
Sensul se ascunde printre cuvinte.
Lumea dorului e o comoară prețioasă,
Ce luminează inimile noastre sfinte.
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Qui aime bien châtie bien
Детский стон, эхом по дому,
Не плачь и не крик, молчаливое эхо.
Они и не знали что может быть по другому,
и к счастью дорога закрыта железною вехой.
и мать и отец, молчали вздымая руки,
Уничтожая детские годы.
Причиняя детишкам, адские муки,
Лишая их детства, любви и свободы.
Они уже давно не теряют слёзы,
и уже давно не просят пощады.
их поглотили детские грёзы,
Скоро погаснут их боли лампады.
O stea
Trăiesc cu lumina-n prăsele,
În cer am dureri de măsele,
Mă-njunghie în inimă un gând,
Trăiesc pe pământ ca-n mormânt.
Mormântul mi-l scurmă o fiară,
Mă roade omida de dud,
De la lacrima ta de aseară,
Părul îmi este tot ud.
Eşuez pe un banc de guvizi,
La căpătâi sirene-mi descântă,
Pe trup doi peştişori timizi,
Balada înecului îmi cântă.
De creştet valuri se sparg,
Spuma e ornată pe trup,
Undeva departe în larg,
Se aud urlete fioroase de lup.
Din ochi mei vii de albaştri,
Azurul încet se cromează,
Sub cerul ciorchine de aştri,
Privirea-mi siluete vânează.
Mă îneacă lumina divină,
Luceşte putregaiul din oase,
Sunt pentru gângănii tulpină,
Moartea pe mama descoase.
Mă caută cu poteri din iad,
În zori am fost topit de nămeţi,
Acum între stele eu ard,
Şi sclipesc pentru bieţii poeţi.
Frumusețe visată
Aș vrea să fiu și eu frumoasă,
Cu chipul lumii îmbrățișat,
Dar nu sunt decât o umbră josă,
Un vis neîmplinit și prăfuit, uitat.
Mă privesc în oglindă și tremur,
Căci fața mea nu poartă nici un zâmbet,
Doar ochii goi, plini de umbră,
Și-n inimă doar doruri, un eșec.
Aș vrea să fiu ca ele, râzând,
Cu pielea strălucind ca un cristal,
Dar eu sunt doar o lacrimă plângând,
O umbră pierdută, un simplu fatal.
Mă văd frumoasă în vise, dar nu în lume,
În realitate sunt doar un chip fără culoare,
Mă înăbușă tăcerea, mă risipesc în lume,
Și nu găsesc în mine vreo rază de soare.
Căci frumusețea nu va veni,
Chiar dacă aș plânge un veac întreg,
Rămân doar eu, și nimeni nu mă va iubi,
Cu sufletul frânt și fără vreun legământ.
Aș vrea să fiu și eu frumoasă,
Dar chipul meu s-a pierdut în ceață,
Iar tot ce îmi rămâne e doar o glumă proastă,
Un vis de frumusețe, acum o rază ce se sparge în noapte.
Și în final, când nimic nu mai contează,
Căci am pierdut și ultima speranță,
Mă las purtată de vântul ce mă vrea,
O umbră fără formă, uitată în tăcere, fără viață.
Afirmații
Dacă dis de dimineață,
Afirmi lucruri cum ar fi:
Eu sunt bine cuvântat,
Sunt energic, motivat,
Sunt puternic, sănătos,
Sânt om bun, sunt om frumos,
Sânt în pace, fericit,
Creator și iubitor,
Bun și recunoscător
Protejat și susținut,
Cu-ncredere în Dumnezeu,
Și în mine.. echilibrat,
Calm prezent și relaxat,
Înțelept, smerit, căci eu...
Sunt miracol asta-s eu,
Capabil și genial,
Toate mi sunt un mare dar,
Sunt doar aste câteva...
Cei bine a le repeta,
Să mărim vibrația,
Cu acele lucruri bune,
Care de acum, să ne-ndrume.
Lumea dorului
Visul înălțător,
Lumea dorului strălucește.
Rimele dansează ușor,
Sensul se dezvăluie discret.
Epitetele măiestre îmbracă,
Versurile cu tandrețe și har.
În lumea dorului, sufletul se trezește,
Cuvinte pline de iubire și dar.
Culorile se contopesc grațios,
Pe pânza poeziei ce prinde viață.
Lumea dorului e o melodie dulce,
Cu note ce ne aduc fericirea.
În fiecare vers, un univers întreg,
Se deschide către eternitate.
Lumea dorului ne poartă pe aripi de vis,
În căutarea noastră de libertate.
Acolo unde rimele se împletesc sublim,
Sensul se ascunde printre cuvinte.
Lumea dorului e o comoară prețioasă,
Ce luminează inimile noastre sfinte.
Renunț
Uite-mă din nou aici golind pahar după pahar
De la atâta dezamăgire am rămas cu gust amar
În iubire toate încercările mele au fost în zadar.
De ceva vreme am în cap un singur gând murdar
Să renunț la toate și din lumea asta să dispar
Fără ea și cel mai frumos vis este un coșmar.
Ce rost mai are să tot încerc la nesfârșit?
Dacă de ea niciodată n-am să mai fiu iubit
Ce sens are să aștept dacă nu fac nimic
O iubesc, nu vreau să-i fiu doar un amic
Dacă nu pot să fiu cu ea mai bine renunț
În fața justiției supreme mă autodenunț
Merit să sufăr pentru tot răul ce i l-am făcut
Qui aime bien châtie bien
Детский стон, эхом по дому,
Не плачь и не крик, молчаливое эхо.
Они и не знали что может быть по другому,
и к счастью дорога закрыта железною вехой.
и мать и отец, молчали вздымая руки,
Уничтожая детские годы.
Причиняя детишкам, адские муки,
Лишая их детства, любви и свободы.
Они уже давно не теряют слёзы,
и уже давно не просят пощады.
их поглотили детские грёзы,
Скоро погаснут их боли лампады.
Other poems by the author
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
În umbra Cometei
A doua oară când văd luna
Stând culcată lângă geam,
Dar e alta-mi spune-ntruna
Lacrima ce-o tot pierdeam....
Prima mea țintire-n astă toamnă,
Spre luciul fermecat în diafragmă
Era la poza noastră, mai deseamă,
Când o priveam tot mai cu teamă.
La secunda încercare în a o privi
Striga cu îndurerare și se liniști,
Și-amintea încet, estetic a grivi
Ca-n desenul ce nicicând nu-l ști.
O cometă mai târziu ar fi căzut
Văzând doar un singur meteor,
Izbindu-se de tot lucrul făcut
Luând-l iar peste-al său picior...
Într-o clipită totul s-a stricat,
Fiind total de ne-nteles,
De parcă, nimic n-ar fi existat,
Asta a fost menit de-ales.
Meteorul a plecat făr' ca să termine
Fenomenul conceput făr' de planuire
În stare totu-n jur să exerermine
Rezolvând cu o simplă învinuire...
Inima-n infinitul de bucăți s-a rupt
În timpu-n care tot scruta iubirea
Pe luna-n care trebuia din nou să lupt
Pentru a găsi rătăcita-mi fericirea...
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Doar pe Tine Te Iubesc
Atât cât mai zâmbesc
Doar pe tine te iubesc,
Lângă tine-aș înflori
Și mereu te-aș tot iubi.
Inima, tare-mi mai bate,
Gândul, la tine străbate,
O clipă-n urmă ne-am văzut
Dar, dorul, n-a mai dispărut .
Timpul, de-aș putea opri,
Doar pe tine te-aș privi,
Ți-aș mai spune un te iubesc
Peste infinitul cel firesc.
21.09.24
În umbra Cometei
A doua oară când văd luna
Stând culcată lângă geam,
Dar e alta-mi spune-ntruna
Lacrima ce-o tot pierdeam....
Prima mea țintire-n astă toamnă,
Spre luciul fermecat în diafragmă
Era la poza noastră, mai deseamă,
Când o priveam tot mai cu teamă.
La secunda încercare în a o privi
Striga cu îndurerare și se liniști,
Și-amintea încet, estetic a grivi
Ca-n desenul ce nicicând nu-l ști.
O cometă mai târziu ar fi căzut
Văzând doar un singur meteor,
Izbindu-se de tot lucrul făcut
Luând-l iar peste-al său picior...
Într-o clipită totul s-a stricat,
Fiind total de ne-nteles,
De parcă, nimic n-ar fi existat,
Asta a fost menit de-ales.
Meteorul a plecat făr' ca să termine
Fenomenul conceput făr' de planuire
În stare totu-n jur să exerermine
Rezolvând cu o simplă învinuire...
Inima-n infinitul de bucăți s-a rupt
În timpu-n care tot scruta iubirea
Pe luna-n care trebuia din nou să lupt
Pentru a găsi rătăcita-mi fericirea...
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Aș vrea...
AșAș vrea să sar distanţa
În doi pași până la tine,
Să nu fii doar speranța
Ce ar sta după cortine.
Aș vrea-n secunda următoare
Să fim din nou alături,
La fel ca și-n clipa lucitoare
Pășind prin noile niveluri.
Aș vrea să te revăd,
O secundă, ar fi de ajuns,
O secundă să te văd
Fiind dorul meu dispus.
Aș vrea timpul să-l opresc
Când stau eu langă tine,
Să tot stau și să privesc
Prin peisaje alcaline.
Aș vrea să fiu eu lângă tine,
Astăzi, mâine, întotdeauna,
Privind zorile senine
Lângă inima ta întruna.
Aș vrea să ne iubim mereu,
Eu asta voi și face,
Te voi iubi ca pe-un nucleu
La fel de eficace.
Aș vrea să reușim
Să trecem peste toate,
Gândul să ni-l însușim
Cu pură demnitate.
Aș vrea de mână să ne ținem
Privind drumul înainte,
Fericiți să ne tot menținem
Prin frumoasele cuvinte.
09.10.24
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24