Profesorii mei cei dragi
Profesorii mei cei dragi,
Învățați ca niște magi!
Cei mai scumpi îmi sunteți
Prin ceea ce-mi spuneți!
Azi e prilej de sărbătoare
Pentru voi - zi de onoare,
Mereu fiind muncitoare
Cu efecte de valoare.
A noua, a cincea sau a șasea lună
E salutul ce ne-adună,
Primul ultim sunet de alună
Viitorul ni-l compună!
05.10.2021
Category: Diverse poems
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 17 октября 2024
Added in favorites: 1
Views: 263
Poems in the same category
Lună plină
Luna stă să nască,
Și urlă la lup,
Moașa-i pământească,
Însă n-are trup.
Soarele-i poznașul,
Ce-a produs pricina,
Se ascunde lașul,
Ca să-i uite vina.
Roșie, pustie,
Stă tristă și plânge,
Parcă-i o stafie,
Înmuiată-n sânge.
Mâine în zori de zi,
Spune un oracol,
Ea va zămisli,
Un mare miracol.
Soare nu va fi,
Nici Lună completă,
Ci ne vom trezi,
C-un pui de cometă.
Moșule, Nicolae!
Moșule, te-aștept să vii la mine
Să urci tiptil, tiptil pe trepte,
Să spun eu o dorință către tine
Și dacă vrei să pui ceva în ghete
Vreau să-mi aduci mie cadou
Ceva de scris, poate-un stilou,
Să scriu rețete pentru suferință
Iar tu să vindeci, că ai putință
Iar la familie și-ai mei prieteni buni
Rog să le aduci în dar lor sănătate,
Că cine-i sănătos poate face minuni
Și fericire dărui din a lor bunătate
Mă rog la tine dragă, Moșule
Să treci pe la bolnavi, săraci, copii,
Fii milostiv și le ascultă ofurile
Alină-le durerea pe care tu o știi
Iar dacă nu vei trece pe la mine
Eu nu mă supăr și te-oi aștepta,
Și-mi pun toată speranța-n tine
Că anul care vine..voi fi pe lista ta!
Lentila bunăvoinței
(sau despre cum să nu îi judecăm pe semenii noștri)
Din păcate, întâlnim tot mai des persoane care nu știu altceva decât să-i judece pe alții.
Acest lucru se întâmplă pentru că aplică filtre prin care ne văd.
Da, filtre au existat întotdeauna, ca și la telefon când vrem să facem o poză ne lasă să selectăm lumină mai rece, mai caldă,
Dar telefonul sufletului lor este prea stricat să mai focuseze ceva,
Acționează precum lentila spartă a unei perechi de ochelari,
Printr-o astfel de lentilă se vor vedea doar fațetele pe care ne-am dori să-l focalizăm, însă niciuna nu va fi reală, întreagă sau normală,
Va fi o vedere repetitivă a unei părți redate dintr-un întreg,
Pe când, cu lentila cealaltă ce vedem?
Vedem obiectul exact așa cum este el, cu părțile lui bune și cu cele mai puțin bune.
Lentila spartă trebuie fie înlocuită, fie reparată.
Cum reparăm o lentilă spartă, moral vorbind?
Aplicând lipiciul înțelegerii reciproce.
Dacă vedem doar ce vrem, ne agățăm doar de anumite aspecte,
Lentila este pur și simplu defectă
Sau oare cum este posibil ca fix cu aceeași lentilă să privim restul obiectelor,
Să le vedem cum trebuie, doar unul dintre ele să afișeze acele reflecții repetitive, aiurea redate?
Prin ce ciob de lentilă am ales să-l privim?
Că dacă mutăm privirea, o idee mai la stânga sau mai la dreapta, îl vom vedea normal,
Efortul nu este chiar atât de mare,
Trebuie doar să vrem să privim cu lentila intactă,
Când vom alege să privim oamenii din perspectivă morală, în toată complexitatea lor, ținând cont de toate circumstanțele lor,
Atunci va fi bine, nu vor exista certuri, neînțelegeri, conflicte care nu își au rostul.
Ne plac situațiile tensionate, vrem să ne simțim bine supărându-i pe alții în mod constant?
Da ...vor mai dura alte sute de ani ca acea lentilă să focalizeze cum trebuie...
Rugăciune
Din înaltul cerului trimite-mi,Doamne,mâna Ta cea tare,
Ca sunt scufundată-n valuri și mă clatin rău pe mare.
Când îngenunchez Stăpâne și ca să ma rog as vrea,
Vin ispitele alături și-mi încurcă mintea mea.
Dar vino, Doamne, lângă mine când eu Te chem cu drag
Ajută-mă IIsuse să trec al greutății prag.
Ființa mea e slabă, dar întărește-o Tu cum știi,
Prin valurile lumii-acestea cu mine, Doamne, Tu sa fii...
Păstor de vise
Pastor de vise
pe pășuni întinse
unde iarba cu rouă
trezește la viața nouă.
Păstor de speranță
ce spre cer se înalță
cu suflet curat
unde Domnul desculț a intrat
Păstor de mioare
cu blănițe albe și strălucitoare
ce-ți sunt alinare
când dorul te doare.
Păstor de pe munte
ai de a spune multe
prin doinele neamului
cu cântul Flautului.
Păstor, păstoraș,
viața de oraș
prea mult sa schimbat
oamenii de doine au uitat .
Păstor de lumină
genunchii mi se înclină
pentru putere și răbdare
să păstrezi unită turmă de mioare
Păstor de frumos,
chipu-ți luminos
azi ne dă căldura
credința și învățătură
Tu Păstor de vieți
cu dragoste ne înveți
pașii să-ți urmăm mereu
doar așa salvați suntem de greu.
Lună plină
Luna stă să nască,
Și urlă la lup,
Moașa-i pământească,
Însă n-are trup.
Soarele-i poznașul,
Ce-a produs pricina,
Se ascunde lașul,
Ca să-i uite vina.
Roșie, pustie,
Stă tristă și plânge,
Parcă-i o stafie,
Înmuiată-n sânge.
Mâine în zori de zi,
Spune un oracol,
Ea va zămisli,
Un mare miracol.
Soare nu va fi,
Nici Lună completă,
Ci ne vom trezi,
C-un pui de cometă.
Moșule, Nicolae!
Moșule, te-aștept să vii la mine
Să urci tiptil, tiptil pe trepte,
Să spun eu o dorință către tine
Și dacă vrei să pui ceva în ghete
Vreau să-mi aduci mie cadou
Ceva de scris, poate-un stilou,
Să scriu rețete pentru suferință
Iar tu să vindeci, că ai putință
Iar la familie și-ai mei prieteni buni
Rog să le aduci în dar lor sănătate,
Că cine-i sănătos poate face minuni
Și fericire dărui din a lor bunătate
Mă rog la tine dragă, Moșule
Să treci pe la bolnavi, săraci, copii,
Fii milostiv și le ascultă ofurile
Alină-le durerea pe care tu o știi
Iar dacă nu vei trece pe la mine
Eu nu mă supăr și te-oi aștepta,
Și-mi pun toată speranța-n tine
Că anul care vine..voi fi pe lista ta!
Lentila bunăvoinței
(sau despre cum să nu îi judecăm pe semenii noștri)
Din păcate, întâlnim tot mai des persoane care nu știu altceva decât să-i judece pe alții.
Acest lucru se întâmplă pentru că aplică filtre prin care ne văd.
Da, filtre au existat întotdeauna, ca și la telefon când vrem să facem o poză ne lasă să selectăm lumină mai rece, mai caldă,
Dar telefonul sufletului lor este prea stricat să mai focuseze ceva,
Acționează precum lentila spartă a unei perechi de ochelari,
Printr-o astfel de lentilă se vor vedea doar fațetele pe care ne-am dori să-l focalizăm, însă niciuna nu va fi reală, întreagă sau normală,
Va fi o vedere repetitivă a unei părți redate dintr-un întreg,
Pe când, cu lentila cealaltă ce vedem?
Vedem obiectul exact așa cum este el, cu părțile lui bune și cu cele mai puțin bune.
Lentila spartă trebuie fie înlocuită, fie reparată.
Cum reparăm o lentilă spartă, moral vorbind?
Aplicând lipiciul înțelegerii reciproce.
Dacă vedem doar ce vrem, ne agățăm doar de anumite aspecte,
Lentila este pur și simplu defectă
Sau oare cum este posibil ca fix cu aceeași lentilă să privim restul obiectelor,
Să le vedem cum trebuie, doar unul dintre ele să afișeze acele reflecții repetitive, aiurea redate?
Prin ce ciob de lentilă am ales să-l privim?
Că dacă mutăm privirea, o idee mai la stânga sau mai la dreapta, îl vom vedea normal,
Efortul nu este chiar atât de mare,
Trebuie doar să vrem să privim cu lentila intactă,
Când vom alege să privim oamenii din perspectivă morală, în toată complexitatea lor, ținând cont de toate circumstanțele lor,
Atunci va fi bine, nu vor exista certuri, neînțelegeri, conflicte care nu își au rostul.
Ne plac situațiile tensionate, vrem să ne simțim bine supărându-i pe alții în mod constant?
Da ...vor mai dura alte sute de ani ca acea lentilă să focalizeze cum trebuie...
Rugăciune
Din înaltul cerului trimite-mi,Doamne,mâna Ta cea tare,
Ca sunt scufundată-n valuri și mă clatin rău pe mare.
Când îngenunchez Stăpâne și ca să ma rog as vrea,
Vin ispitele alături și-mi încurcă mintea mea.
Dar vino, Doamne, lângă mine când eu Te chem cu drag
Ajută-mă IIsuse să trec al greutății prag.
Ființa mea e slabă, dar întărește-o Tu cum știi,
Prin valurile lumii-acestea cu mine, Doamne, Tu sa fii...
Păstor de vise
Pastor de vise
pe pășuni întinse
unde iarba cu rouă
trezește la viața nouă.
Păstor de speranță
ce spre cer se înalță
cu suflet curat
unde Domnul desculț a intrat
Păstor de mioare
cu blănițe albe și strălucitoare
ce-ți sunt alinare
când dorul te doare.
Păstor de pe munte
ai de a spune multe
prin doinele neamului
cu cântul Flautului.
Păstor, păstoraș,
viața de oraș
prea mult sa schimbat
oamenii de doine au uitat .
Păstor de lumină
genunchii mi se înclină
pentru putere și răbdare
să păstrezi unită turmă de mioare
Păstor de frumos,
chipu-ți luminos
azi ne dă căldura
credința și învățătură
Tu Păstor de vieți
cu dragoste ne înveți
pașii să-ți urmăm mereu
doar așa salvați suntem de greu.
Other poems by the author
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Întâi septembrie
Azi e o zi mare,
E o sărbătoare,
Întâi septembrie în prag
Ne întâmpină cu drag.
Profesorii și învățătorii
Ori de câte ori sunt fericiții
Sosind din nou la școală,
Ținându-ne morală...
Reunirea cu colegii,
Trăsnete de artificii,
Ajutor la orice temă,
Ne tot pune în dilemă.
01.09.2021
Imposibil
Chiar nu știu ce am făcut
Ca sa arat eu supărată
Parca nu-s îmfumurată
Dar asa a fost crezut
Întrebare cam ciudată
Dar, de ce să mă mai supăr?
Doar asa este fondată
Încrederea în adevăr.
Supărarea din nimic
Pe ce-i mai amabil
Într-un zâmbet remarcabil
E opusul astronomic.
Anume cu tine
Asta-i total imposibil
Totu-i accesibil
Atunci când chiar crezi ca-i bine.
Nici nu merita sa fac
Supărare pusa-n arc
Pe persoana cea iubită
Ce ma face fericită.
26.07.24
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!
Tăticul meu
Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.
Îmi da el o păpădie
Dacă-i spun o poezie,
Îmi dă el o jucărie
Dacă-i cant o melodie.
Mereu m-a protejat,
De tot m-a aparat,
Dar... acum el a plecat,
Totu-n urmă a lăsat.
21.03.2018
Nu pleca
Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,
Nu din factori ce nu se observă,
Drumu-n viitor e atât de palid,
Nimic prosper nu mai conservă.
Am încercat pe toate să le fac,
Dar de la tine doar cuvinte am văzut...
Spui că pot să trec cu tine peste lac,
Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.
De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,
Cred că m-aș lua peste picior doar...
Cum am ajuns la așa un conținut,
În care sfârșitul e simțit atât de amar?
Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.
Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,
Scuze că n-am renunțat mai de demult.
Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...
Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,
E firesc unul să piardă și să plângă fără sens
Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...
De ce doar mai eu cred totul în contrasens?
Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit
Farmecul naturii încet încet dispare
Devreme ce acum totu-n jur a ruginit
Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...
14.11.24
Copilăria mea
Scumpă copilărie
Dragă, argintie,
Mereu cu bucurie
În cămașa aurie.
Pe dealuri alergând,
Floricele culegând,
Coronițe împletind
Și pe cap purtând...
O copilărie fericită,
E viață împlinită!
Fără mamă, tată,
E viață zbuciumată!
Copilăria-i o povață,
Ce mă-ndrumă-n viață!
Cu bujori în obrăjori,
Cu lacrimi în ochișori.
Copilăria e ca o floricică
Ce-nflorăste ca o mămică,
Dulce, dragă și duioasă
Ca bunica de frumoasă!
Copilăria-i prețioasă,
De Dumnezeu aleasă!
Cu bomboane, ciocolată,
Cu o mamă și un tată.
Ce scurtă-i copilăria!
Plecând cu bucuria!
Ce-n suflet o aveam,
Cu drag o purtam...
Copilăria-i lucru de sfânt
Ce-l găsești doar pe Pământ!
Pe ploaie alergând,
De tristețe plângând...
Totuși florile copilăriei
Sunt amintirile veseliei,
Simțindu-le odinioară,
Ca fiind ultima oară.
La tăticu alergam,
El în brațe mă lua,
Pe obraji mă săruta -
Ce copilărie dulce aveam!!!
16.10.2019
Întâi septembrie
Azi e o zi mare,
E o sărbătoare,
Întâi septembrie în prag
Ne întâmpină cu drag.
Profesorii și învățătorii
Ori de câte ori sunt fericiții
Sosind din nou la școală,
Ținându-ne morală...
Reunirea cu colegii,
Trăsnete de artificii,
Ajutor la orice temă,
Ne tot pune în dilemă.
01.09.2021
Imposibil
Chiar nu știu ce am făcut
Ca sa arat eu supărată
Parca nu-s îmfumurată
Dar asa a fost crezut
Întrebare cam ciudată
Dar, de ce să mă mai supăr?
Doar asa este fondată
Încrederea în adevăr.
Supărarea din nimic
Pe ce-i mai amabil
Într-un zâmbet remarcabil
E opusul astronomic.
Anume cu tine
Asta-i total imposibil
Totu-i accesibil
Atunci când chiar crezi ca-i bine.
Nici nu merita sa fac
Supărare pusa-n arc
Pe persoana cea iubită
Ce ma face fericită.
26.07.24
Iată stau la prag
Aho, aho dragi gospodari,
Iată c-am ajuns ș-aici,
Cu urări din alea tari
Pentru mari și pentru mici!
Înc-un An a mai trecut,
Cu bine la-ți și sfârșit!
Altul Nou s-a început
Peste prag eu v-am pășit.
Belșug mare v-am adus
Când ma-ți întâlnit:
Fără să-mi mai fi propus
V-am urat un ,,Bun Venit"!
Și acum vă mai doresc;
Sănătate nesfârșită,
Fericire vă mai cresc
Peste tot fie găsită.
Să vă fie luminat,
Mereu gata de ajutor
Sufletul cel fermecat
În moment neștiutor.
La bani să nu visați
Să-i luați pe meritate,
Chiar de vă-mpiedicați
Mereu de nedreptate.
Stimă și respect s-aveți,
Reciproc să le-mpărțim
În Domnul să mai credeți
Și dorințele-mplinim.
S-ajungeți și prin alți ani
Cu frumoase amintiri,
Fiind și mai suverani
În dulcele povestiri!
Clopoței și clopoțele
Sună-n depărtări,
Iată c-au adus și ele
Diferite iar noi zări...
Zări de lacrimi fericite
Ce cu drag vor alunga,
Apele-ți nedumerite
Pe care le vor lega.
Zâmbetul să nu-ți dispară,
Ai grijă de el,
Viața-ntreagă ți-o prepară
Niciodată nu mă-nșel.
Datoria eu mi-o fac,
Destin bun eu ți-am descris,
Acum plec încet tic-tac,
Tu ai grijă ce-ai decis!
Tăticul meu
Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.
Îmi da el o păpădie
Dacă-i spun o poezie,
Îmi dă el o jucărie
Dacă-i cant o melodie.
Mereu m-a protejat,
De tot m-a aparat,
Dar... acum el a plecat,
Totu-n urmă a lăsat.
21.03.2018
Nu pleca
Stai! Nu pleca! Nu așa rapid,
Nu din factori ce nu se observă,
Drumu-n viitor e atât de palid,
Nimic prosper nu mai conservă.
Am încercat pe toate să le fac,
Dar de la tine doar cuvinte am văzut...
Spui că pot să trec cu tine peste lac,
Dar efectul final tot e cufundarea-n lut.
De m-aș întâlni cu vechea eu, din trecut,
Cred că m-aș lua peste picior doar...
Cum am ajuns la așa un conținut,
În care sfârșitul e simțit atât de amar?
Te-am iubit prea mult. Mult prea mult.
Scuze c-am făcut așa o netrebnicie,
Scuze că n-am renunțat mai de demult.
Dar care scuze, tot e doar fățărnicie...
Drăguț a fost într-un final, totul doar un joc,
E firesc unul să piardă și să plângă fără sens
Iar altul să câștige doar mândria la cojoc...
De ce doar mai eu cred totul în contrasens?
Totul e ceva obișnuit, doar toamna a sosit
Farmecul naturii încet încet dispare
Devreme ce acum totu-n jur a ruginit
Iar noi ne pierdem ca frunzele fără de zare...
14.11.24