Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: CoDream
Data postării: 9 mai
Vizualizări: 205
Poezii din aceiaşi categorie
Poem
Ti-am inchis usa asteptarii
Si iata-ma...asteptandu-te
Vii mai greu ca niciodata
Atunci cand stii ca te vreau acasa.
Dor
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Și de ochii mei albaștri
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Când ochii mei verzi vedeau cât suferi după alții
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că te-ai schimbat, o simți
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Nu încerca să mai explici
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că n-ai putut să dormi deloc
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Karma nu ține cont de noroc
Mi-ai scris că iți e dor de mine
M-ai și sunat dar n-am răspuns
Știam că minți, că nu îți e bine
Mereu spuneai că nu-s de ajuns
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
CB
Al suflet jint
Te-am iubit de nu mai pot,
După atât amar de timp
Si-mi este foarte tare frig
Că după tine, usa sa o închid, nu pot
Te-am iubit de nu mai pot
Ca mai apoi, sa vrei mai mult
"Iubita mea, ti-as da de-al lumii tot,
Dar Dumnezeu, eu nu-s, sunt un biet om"
Blestemat sa te iubesc
Sau binecuvantat ca te-am avut?
Niciodată nu am sa deslusesc
Acest sumbru mister profund.
Nu știu cine a încurcat lucrurile mai mult,
Însă știu cine a iubit mai profund
Căci din suferință, se naște dragostea,
Un lucru foarte scump, ce nu costă nimic.....
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Poem
Ti-am inchis usa asteptarii
Si iata-ma...asteptandu-te
Vii mai greu ca niciodata
Atunci cand stii ca te vreau acasa.
Dor
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Și de ochii mei albaștri
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Când ochii mei verzi vedeau cât suferi după alții
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că te-ai schimbat, o simți
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Nu încerca să mai explici
Mi-ai scris că iți e dor de mine
Că n-ai putut să dormi deloc
Dar eu știam că minți, că nu îți e bine
Karma nu ține cont de noroc
Mi-ai scris că iți e dor de mine
M-ai și sunat dar n-am răspuns
Știam că minți, că nu îți e bine
Mereu spuneai că nu-s de ajuns
Iubire pe Hârtie
Al meu drag bujor,
Șiruri de gânduri îmbinate-n dulce dor,
Dirijate forme și simboluri pe hârtie,
Ale tale de drept ofer, numai ție.
Pe obrajii mei se aștern petale de regret, Etern în inimă ascund bătăliile sub dansul blând de balet.
Numesc acum fiecare stea pe cer, gând căzător ție,
Tot văl al nopții, ocean de cerneală, plină fâșie,
Rece partitură nocturnă, spre al meu dor, avarie,
Unde fără stele, noaptea trece pe vecie.
Tandrețea razelor nocturne, pe hârtie cunoscute
Iubirii ce aproape țin, numai printre ceruri apărute,
N-aș abandona, nici după dispariție de stele,
Etern aș sta, prin întunecate tablouri, grele.
Tot te-aș ruga pentru o scurtă privire,
O clipă, sufletului să-ți prezinte înscrisă făurire
Trudă cunoscută numai îngerilor pentru a știi
Unică, dar necomparată față de ochii tăi cenușii,
Laudă veșnică, demnă de sacrificiul celor vii.
Ție, scumpă muză,
Unice gânduri în cerneală îți dedic,
Cuvinte și lini din lună rază,
Ălei tale inimi, numai dor și apreciere ridic.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Plec
Azi plec.
Am insistat și m-am luptat
Cu mori de vânt,
Dar ce păcat...m-ai ignorat...
Așa că, plec...
M-am hotărât, nu are rost
să mai încerc.
Mai fac un pas, iar mă opresc.
Aș vrea să plec...
Dar ochii tăi mă țintuiesc.
Tu îmi zâmbești,
Eu mă topesc .
Jocul acesta nebunesc
Ma tine-n loc, mă-nvârt în cerc
Și uite-așa, mai stau și azi,
Încă nu plec...
CB
Al suflet jint
Te-am iubit de nu mai pot,
După atât amar de timp
Si-mi este foarte tare frig
Că după tine, usa sa o închid, nu pot
Te-am iubit de nu mai pot
Ca mai apoi, sa vrei mai mult
"Iubita mea, ti-as da de-al lumii tot,
Dar Dumnezeu, eu nu-s, sunt un biet om"
Blestemat sa te iubesc
Sau binecuvantat ca te-am avut?
Niciodată nu am sa deslusesc
Acest sumbru mister profund.
Nu știu cine a încurcat lucrurile mai mult,
Însă știu cine a iubit mai profund
Căci din suferință, se naște dragostea,
Un lucru foarte scump, ce nu costă nimic.....
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
Alte poezii ale autorului
Astazi
Astazi o sa spun o poveste
Poveste nascuta in mine demult
Nu spun pentru tine, caci a mea este
Dar vorbind tare, din nou o ascult
Odata, candva, radeam mult mai des
Dar timpul ce sapa a sters bucuria
Vesnic revoltat de ce am ales
Ma gandesc uneori sa inchid ”pravalia”
Sa vand orice vis pe o suta de lei
Vise facute din iluzii importate
Astazi dau tot, daca vrei sa le iei
Acolo unde plec se numeste DEPARTE
Astazi, iti spun, ma simt impacat
Privirea sa o iau s-o inchid intr-o clipa
Strivesc cu un geamat un destin spulberat
Tu crezi ca e zbor daca ai o aripa ?
Astept un imbold ce ma face sa strig
Povestea ce spun iti pare usor trista ?
Pamantul din suflet cu lacrimi irig
Ieri, dar si ASTAZI, dar maine, exista...?
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !
Caut
Eu nu mai caut nimic, de cand
Mi-ai spus ca totul este-n van
Erai frumoasa si razand,
Priveai prin mine an de an...
Uimit si trist te banuiam
Ca minti, stiind ca sap mai tare
Infrigurat eu cautam
Sa dau un sens spuselor tale...
Eu nu mai caut, acum, nimic
Uitat in dor si nepasare
Tot cautand minunea mea
M-am transformat in cautare...
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
Astazi
Astazi o sa spun o poveste
Poveste nascuta in mine demult
Nu spun pentru tine, caci a mea este
Dar vorbind tare, din nou o ascult
Odata, candva, radeam mult mai des
Dar timpul ce sapa a sters bucuria
Vesnic revoltat de ce am ales
Ma gandesc uneori sa inchid ”pravalia”
Sa vand orice vis pe o suta de lei
Vise facute din iluzii importate
Astazi dau tot, daca vrei sa le iei
Acolo unde plec se numeste DEPARTE
Astazi, iti spun, ma simt impacat
Privirea sa o iau s-o inchid intr-o clipa
Strivesc cu un geamat un destin spulberat
Tu crezi ca e zbor daca ai o aripa ?
Astept un imbold ce ma face sa strig
Povestea ce spun iti pare usor trista ?
Pamantul din suflet cu lacrimi irig
Ieri, dar si ASTAZI, dar maine, exista...?
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !
Caut
Eu nu mai caut nimic, de cand
Mi-ai spus ca totul este-n van
Erai frumoasa si razand,
Priveai prin mine an de an...
Uimit si trist te banuiam
Ca minti, stiind ca sap mai tare
Infrigurat eu cautam
Sa dau un sens spuselor tale...
Eu nu mai caut, acum, nimic
Uitat in dor si nepasare
Tot cautand minunea mea
M-am transformat in cautare...
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
Astazi
Astazi o sa spun o poveste
Poveste nascuta in mine demult
Nu spun pentru tine, caci a mea este
Dar vorbind tare, din nou o ascult
Odata, candva, radeam mult mai des
Dar timpul ce sapa a sters bucuria
Vesnic revoltat de ce am ales
Ma gandesc uneori sa inchid ”pravalia”
Sa vand orice vis pe o suta de lei
Vise facute din iluzii importate
Astazi dau tot, daca vrei sa le iei
Acolo unde plec se numeste DEPARTE
Astazi, iti spun, ma simt impacat
Privirea sa o iau s-o inchid intr-o clipa
Strivesc cu un geamat un destin spulberat
Tu crezi ca e zbor daca ai o aripa ?
Astept un imbold ce ma face sa strig
Povestea ce spun iti pare usor trista ?
Pamantul din suflet cu lacrimi irig
Ieri, dar si ASTAZI, dar maine, exista...?
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !