Astazi
Astazi o sa spun o poveste
Poveste nascuta in mine demult
Nu spun pentru tine, caci a mea este
Dar vorbind tare, din nou o ascult
Odata, candva, radeam mult mai des
Dar timpul ce sapa a sters bucuria
Vesnic revoltat de ce am ales
Ma gandesc uneori sa inchid ”pravalia”
Sa vand orice vis pe o suta de lei
Vise facute din iluzii importate
Astazi dau tot, daca vrei sa le iei
Acolo unde plec se numeste DEPARTE
Astazi, iti spun, ma simt impacat
Privirea sa o iau s-o inchid intr-o clipa
Strivesc cu un geamat un destin spulberat
Tu crezi ca e zbor daca ai o aripa ?
Astept un imbold ce ma face sa strig
Povestea ce spun iti pare usor trista ?
Pamantul din suflet cu lacrimi irig
Ieri, dar si ASTAZI, dar maine, exista...?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: CoDream
Data postării: 2 mai
Vizualizări: 121
Poezii din aceiaşi categorie
Atâta timp cât mă iubești de Andra în islandeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Svo lengi sem þú elskar mig
Ef himinninn fellur á þig, mun ég vernda þig,
Og það getur komið, elskan, og flóðið, slökktu ekki eldinn í hjarta mínu,
Jafnvel þótt það verði jarðskjálfti, heimsendir þú veist,
Svo lengi sem þú elskar mig mun ég elska þig.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp í augum þínum.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin rís með þér í rúminu.
Ef halastjarna lendir á okkur, þá er ég ekki hræddur
Að þú fáir örugglega eldflaug, við munum lifa af,
Jafnvel þótt það komi flóðbylgja, heimsendir þú veist,
Svo lengi sem þú elskar mig mun ég elska þig.
Og þegar þér finnst erfitt að sjá,
Ég er þarna til að upplýsa þig.
Og þegar þú trúir ekki lengur á sjálfan þig,
Ég er þarna til að hvetja þig.
Tam-taca-tum-bless, komdu hingað,
Rödd þín er fiðla í hjarta mínu,
Tam-taca-tum-pa, ég myndi raula þig,
Þú ert kór lífs míns.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp í augum þínum.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp með þér í rúminu.
Sentimentul
Sensibilă, ori poate o boală rară este, vânarea fericirii din instinct și din vorbe.
De multe ori ascunsă în carapacea grea câteodată sunt ca bomba grea cu un ceas.
O voce care-n vis șoptea mereu ceva sau poate doar speranța de a aștepta.
Multe nopți ascunse într-un ghețar uitat asemeni unui înger cu sufletul-înghețat
Speranța timpurie încă mai așteaptă să scrie un capitol de fericiri uitate.
Ca-ntr-un roman cu coperți prăfuitemă uit în rama vieții devreme jupuită.
Înțelegând distanta de a ști, de a nu ierta vocea răgușită printre pereți striga:
-Mi-e dor de o iubire cum nu a fost cândva din mii de gânduri scrise eu doar atât vreau!
Vocea răsună în ghețarul rece și învechit deși îmbătrânit ca un copil sufletul asculta.
Frica și teama au început sa strige: -Oprește-te, nu sparge ghețarul inimii iubirii stinse!
Cu corpul îmbătrânit și sufletul rebel cu mii și mii de șoapte șterse, speranțe și așteptări
Spiritul rămâne deși nu ne amintim că viața frumoasă, e divină și de iubire.
După aceste vorbe ghețarul tăcut și obosit chiar și în răceala nopții părea de neclintit
Înlăcrimat, învins de vocea îngerului nocturn lacrimile eterne păreau a nu se mai opri
Asta-i povestea sufletului bătrân de neclintit.
A fost destinul!
Ce mult am așteptat să vii
Spre mine să te țin de mână,
Să simt că doar mie-mi aparții
Și ești a mea frumoasă zână
La tine am privit și am sperat
Să pot cândva să te cunosc,
Și poate voi avea puțin noroc
Ca focul inimii să-mi potolesc
Visam că suntem împreună
Și tare fericiți noi mai eram,
Și cât de trist puteam să fiu
Când din visare mă trezeam
Și într-o zi curajul mi-a venit
Să te invit pe tine la plimbare,
Și minte țin ce clar mi-ai spus
Că tu nu ești o fată oarecare
Cu greu am înghițit ce-a spus
Și scuze imediat eu am cerut,
Am insistat doi pași să facem
M-a refuzat și asta m-a durut
O întrebare atunci mi-am pus
O fi având iubit și eu nu știu?
Și care e motivul de refuz?
Ce l-am aflat mult mai târziu
...............................
Au fost o perioadă împreună
Când ea primea în dar și luna,
Pân' a simțit că este înșelată
Și n-a mai suportat minciuna
.........................
Timpul a vindecat și îndemnat
Ca noi unul spre altul să venim,
Și pot să spun c-a fost destinul
În care am crezut și...ne iubim!
Ține-mă
Oh suflet drag... ,
Cât timp mai este nevoie să te aștept ?
Să fi cu mine , să mă înțelegi
Să mă iubești ....
Să vi cu mine în marea mea de haos
Să ne vegheze luceferii nopții
În de mult uitate vorbe și emoții
Care te fac să trăiești,
Să respiri,
Să zâmbești,
Cu aripile întinse spre orinzontul larg
Împreună să fiim...
Să vedem o lume noua a fericirii
În care tot ce contează este trăirea
Pe vârf de munte,
Pe nispul marii,
La apus,
La răsărit,
În brațe să mă tii
Și bucatele de suflet să adunam
Pentru a-l face rai mereu .
CINE EȘTI?
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu de mult.
Dar ce porti în suflet
Ce ascunzi în tine?
Nu pot citi în ochii tăi.
Pari a fi om bun.
Atunci de ce mă tem
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu demult.
Dar ce porți în gând ,
Și ce ascunzi în suflet
Nu pot citi în ochii tăi
Pari a fi om bun
Atunci de ce mă tem?
/
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
Atâta timp cât mă iubești de Andra în islandeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Svo lengi sem þú elskar mig
Ef himinninn fellur á þig, mun ég vernda þig,
Og það getur komið, elskan, og flóðið, slökktu ekki eldinn í hjarta mínu,
Jafnvel þótt það verði jarðskjálfti, heimsendir þú veist,
Svo lengi sem þú elskar mig mun ég elska þig.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp í augum þínum.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin rís með þér í rúminu.
Ef halastjarna lendir á okkur, þá er ég ekki hræddur
Að þú fáir örugglega eldflaug, við munum lifa af,
Jafnvel þótt það komi flóðbylgja, heimsendir þú veist,
Svo lengi sem þú elskar mig mun ég elska þig.
Og þegar þér finnst erfitt að sjá,
Ég er þarna til að upplýsa þig.
Og þegar þú trúir ekki lengur á sjálfan þig,
Ég er þarna til að hvetja þig.
Tam-taca-tum-bless, komdu hingað,
Rödd þín er fiðla í hjarta mínu,
Tam-taca-tum-pa, ég myndi raula þig,
Þú ert kór lífs míns.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp í augum þínum.
Sitjandi við hliðina á þér,
Sitjandi við hliðina á þér,
Með þér eru næturnar fallegri,
Sólin kemur upp með þér í rúminu.
Sentimentul
Sensibilă, ori poate o boală rară este, vânarea fericirii din instinct și din vorbe.
De multe ori ascunsă în carapacea grea câteodată sunt ca bomba grea cu un ceas.
O voce care-n vis șoptea mereu ceva sau poate doar speranța de a aștepta.
Multe nopți ascunse într-un ghețar uitat asemeni unui înger cu sufletul-înghețat
Speranța timpurie încă mai așteaptă să scrie un capitol de fericiri uitate.
Ca-ntr-un roman cu coperți prăfuitemă uit în rama vieții devreme jupuită.
Înțelegând distanta de a ști, de a nu ierta vocea răgușită printre pereți striga:
-Mi-e dor de o iubire cum nu a fost cândva din mii de gânduri scrise eu doar atât vreau!
Vocea răsună în ghețarul rece și învechit deși îmbătrânit ca un copil sufletul asculta.
Frica și teama au început sa strige: -Oprește-te, nu sparge ghețarul inimii iubirii stinse!
Cu corpul îmbătrânit și sufletul rebel cu mii și mii de șoapte șterse, speranțe și așteptări
Spiritul rămâne deși nu ne amintim că viața frumoasă, e divină și de iubire.
După aceste vorbe ghețarul tăcut și obosit chiar și în răceala nopții părea de neclintit
Înlăcrimat, învins de vocea îngerului nocturn lacrimile eterne păreau a nu se mai opri
Asta-i povestea sufletului bătrân de neclintit.
A fost destinul!
Ce mult am așteptat să vii
Spre mine să te țin de mână,
Să simt că doar mie-mi aparții
Și ești a mea frumoasă zână
La tine am privit și am sperat
Să pot cândva să te cunosc,
Și poate voi avea puțin noroc
Ca focul inimii să-mi potolesc
Visam că suntem împreună
Și tare fericiți noi mai eram,
Și cât de trist puteam să fiu
Când din visare mă trezeam
Și într-o zi curajul mi-a venit
Să te invit pe tine la plimbare,
Și minte țin ce clar mi-ai spus
Că tu nu ești o fată oarecare
Cu greu am înghițit ce-a spus
Și scuze imediat eu am cerut,
Am insistat doi pași să facem
M-a refuzat și asta m-a durut
O întrebare atunci mi-am pus
O fi având iubit și eu nu știu?
Și care e motivul de refuz?
Ce l-am aflat mult mai târziu
...............................
Au fost o perioadă împreună
Când ea primea în dar și luna,
Pân' a simțit că este înșelată
Și n-a mai suportat minciuna
.........................
Timpul a vindecat și îndemnat
Ca noi unul spre altul să venim,
Și pot să spun c-a fost destinul
În care am crezut și...ne iubim!
Ține-mă
Oh suflet drag... ,
Cât timp mai este nevoie să te aștept ?
Să fi cu mine , să mă înțelegi
Să mă iubești ....
Să vi cu mine în marea mea de haos
Să ne vegheze luceferii nopții
În de mult uitate vorbe și emoții
Care te fac să trăiești,
Să respiri,
Să zâmbești,
Cu aripile întinse spre orinzontul larg
Împreună să fiim...
Să vedem o lume noua a fericirii
În care tot ce contează este trăirea
Pe vârf de munte,
Pe nispul marii,
La apus,
La răsărit,
În brațe să mă tii
Și bucatele de suflet să adunam
Pentru a-l face rai mereu .
CINE EȘTI?
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu de mult.
Dar ce porti în suflet
Ce ascunzi în tine?
Nu pot citi în ochii tăi.
Pari a fi om bun.
Atunci de ce mă tem
Cine ești tu?
Nu te cunosc
Deși te știu demult.
Dar ce porți în gând ,
Și ce ascunzi în suflet
Nu pot citi în ochii tăi
Pari a fi om bun
Atunci de ce mă tem?
/
Copila
O luna și o stea
Te mai gândești la ea?
La fata ce te iubea
Ea ți ar fi adus și o stea
Ea încă te are n gând
Nu te va uita nicicând
Ea ți a îndrăgit privirea
Și ți a vrut doar fericirea
Copila cu suflet curat
Te a iubit neîncetat
A plâns zi și noapte
Când tu erai departe
A suferit în tăcere
Privea apusul cu durere
Își spunea mereu în gând
Ne vom revedea curând
Astăzi de o întrebi ce vrea
Nici nu mai știe de ea
Vrea liniște și un apus de soare
Asa uita ce o doare
Alte poezii ale autorului
Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
Caut
Eu nu mai caut nimic, de cand
Mi-ai spus ca totul este-n van
Erai frumoasa si razand,
Priveai prin mine an de an...
Uimit si trist te banuiam
Ca minti, stiind ca sap mai tare
Infrigurat eu cautam
Sa dau un sens spuselor tale...
Eu nu mai caut, acum, nimic
Uitat in dor si nepasare
Tot cautand minunea mea
M-am transformat in cautare...
Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !
Imbecil
Cu fata brazdata de clipa ce vine
Parcurg efemer timpul strivind sentimente
Agatat disonant de vise meschine
Ascult tot ce spui fara s-aud, realmente...
Privesc imbecil pavajul crapat
Cautand in nervuri raspunsurile clare
Ma vad alergand, din mine scapat
Inabusit de intrebari seci, absolut hilare
Ma-ntorc inainte si pasesc inapoi
Modeland poteci din ruine straine
Mai port cateodata in suflet strigoi
Si eu nu mai stiu aproape nimic despre mine...
Caut
Eu nu mai caut nimic, de cand
Mi-ai spus ca totul este-n van
Erai frumoasa si razand,
Priveai prin mine an de an...
Uimit si trist te banuiam
Ca minti, stiind ca sap mai tare
Infrigurat eu cautam
Sa dau un sens spuselor tale...
Eu nu mai caut, acum, nimic
Uitat in dor si nepasare
Tot cautand minunea mea
M-am transformat in cautare...
Mintea mea
Astazi sunt cu mintea cam departe
Speriat de ce ascund sub presul ei
Am incercat sa vad daca se poate
Din simplu muritor s-ajung la zei...
Ma urmareste insistent, in soapta
Ranjind haotic cand ma prabusesc
Imi da cate un strop de frumusete
Stiind din start ca n-am sa reusesc...
Departe sunt de mine si de toate
Precum un far uitat pe tarm pustiu
Privesc clepsidra ce timpul il retine
Si nu mai stiu, sunt zori sau e tarziu ?...
Un pic
Ascuns mereu dupa suspin
Am incercat sa fiu un acrobat
Tinand in maini un trandafir cu spini
Din care spinul doar imi era dat...
Disimuland mereu un adevar grotesc
Pe care uneori il neg cu-ardoare
Am invatat asa de mult sa ma feresc
Incat o fac si de iluzii sclipitoare...
Traiesc pe langa propriul eu
Si-am invatat ca e ciudat, sinistru
Un Dumnezeu ce-a devenit ateu
Sunt doar minutul timpului ministru...
Nu caut nimic, nu vreau nimic
Am cautat si-am vrut candva
De-ar fi candva, poate-as mai vrea ceva...
Dar mor incet un pic cate un pic !