Category: The patriotic poems
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 17 октября 2024
Added in favorites: 2
Views: 276
Poems in the same category
Basarabie, dă-mi mâna!
Basarabie, dã-mi mâna,
Vino, dar, cu-ai tãi copii,
Cãci a noastrã ţarã vede
Cât de mult doreşti sã vii!
Basarabie, duşmanii
Recunoascã-şi datoria:
Sã te lase-odatã-n pace
Şi-ţi înapoieze glia!
Numai inima ta ştie
Cât avu a îndura;
Dar întreaga Românie
E acum de partea ta!
Basarabie, vecinã,
Plai, de dincolo de Prut,
Plângã cine e de vinã
Şi te vinde c-un sãrut!
Ştiu, de fapt, cã eşti sãtulã
De tãtari şi de cazaci
Şi-nţeleg atât de bine
Semnele ce mi le faci!...
Acvilã, ţinând un sceptru
Şi-un mãslin în gheara sa,
Privind, când spre România,
Când înspre Transnistria.
Pajurã multicolorã
Şoim, cu pavãzã şi scut!
Cei ce te-au avut drept "sorã",
Ce onoare au avut!
Monument, spre care-ntruna,
Urlã lupi şi lei mugesc
Dar, pe-al cãrui vârf se-nalţã,
Falnic, steagul românesc!
Basarabie-mbrãcatã-n
In subţire şi porfir,
Scump condei, pe care-l poartã
Dimitrie Cantemir!
Dor cu dor, din nou se-adunã
Şi fac punte peste Prut,
Sã fim iarãşi împreunã,
Cum eram la început!...
Timişoara - 16 Decembrie 1989
Nici când să nu uităm români vreodată,
Această zi ce este foarte importantă.
Şaisprezece Decembrie optzeci şi nouă,
Când tot românul şi-a dorit o viaţă nouă.
La Timişoara în această călduroasă zi,
În Centru acolo tare se va auzi.
Cum gloanţele au început să zboară,
Şi oamenii deodată încep să moară.
La Piaţa Operei, timişorenii ei s-au strâns,
Acolo mulţi ei au venit pe jos cântând.
„Deșteaptă-te, române!”, acum ori nici odată,
Să nu mai fim a comunismului otreapă.
Şi în Calea Lipovei şi la Giroc se află,
Timişorenii, ieşiţi cu toţii afar din casă.
Cu piepturile goale, înfruntă ei miliţia,
Chiar dacă aceştia descarcă în ei muniţia.
Şi peste tot în Timişoara atunci tu poţi zări,
Cum oameni fug pe străzi pentru a nu muri.
Nici când ei nu au crezut vreo dată,
Că în România, comunismul cu sânge o să cadă.
Şi primii morţi ce cad pe stradă îs luaţi,
La morgă mare său în cimitir sunt adunaţi.
Şi alţi îs prinşi, bătuţi şi în grabă arestaţi.
De miliţieni şi securiştii ce în civili sunt îmbrăcaţi.
Şi în acea seară la Catedrală acolo sus pe trepte,
Împuşcaţi erau, bătrâni, bărbaţi, femei şi fete.
Mureau cu toţii ei atunci pentru dreptate,
Mureau cu toţii strigând:, Vrem libertate !”
O libertate ce în Timişoara a fost însângerată,
Cu jertfe multe ea a fost plătită de astă dată.
A fost plătită cu sânge de timişoreni şi de români,
Să fie atunci cu toţii în ţara lor ei liberi şi stăpâni.
Chiar dacă afară este cald, e iarnă şi este înserat,
La Catedrală în centru acolo toate clopotele bat.
Bat clopote, bat clopote în Timişoara toate,
Ce anunţă că în Timişoara toată este libertate.
Şi multe cântece atunci în Timişoara s-au cântat,
Şi oamenii cu toţii în centru au îngenunchiat.
Rugându-se pentru martirii care au murit,
Ce pentru libertate, la Timişoara s-au jertfit !
În Oraşul SEVERIN,
Şaptezeci şi şase ani s-au scurs,
De când bombele s-au pus.
În oraşul SEVERIN,
Ce a fost lovit din plin.
Era în Aprilie de Paşti,
Când severinenii dragi.
Învierea o aşteptau,
Ei nimic nu prevesteau.
Că în seara de cinşpe aprilie,
Răul atunci avea să vie.
Cerul tot să luminat,
Când oraşul e înştiinţat.
Că în curând o să urmeze,
Oraşul să îl bombardeze.
Biletele îs aruncate
Din avioane îs lansate.
Lumea le luau, le citeau,
Şi atunci ei nu credeau.
Severin oraş frumos,
Tu de PAŞTI vei fii tot jos.
Şi apoi în miez de noapte,
Avioanele vin toate.
Şi într-o oră jumătate,
Au lansat bombele toate.
Prima bombă în gară au pus-o,
Calea ferată au distrus-o.
Uzina de apă toată,
Ea a doua îi bombardată.
Nici Uzina de Vagoane,
N-a scăpat de avioane.
Bombardată ea a fost,
S-a aprins şi a luat foc.
Ca să distrugă curentul,
A lovit bombardamentul.
În Uzina aceia mare,
De curent producătoare.
Şi de odată în miez de noapte,
Străzile sunt luminate.
De focuri şi schije multe,
De la zonele distruse.
Tot oraşul au bombardat,
Multe case au dărâmat.
Oameni mulţi aveau să moară,
În acea noapte amară.
Centrul tot este distrus,
De bombele ce-au căzut.
Oraşul e ca un iad,
Peste tot casele ard.
Oameni morţi zăreşti pe stradă,
Totu îi ca într-un film de groază.
Multe case îs bombardate,
Altele sunt ruinate.
Lumea era bulversată,
Dar şi tare speriată.
Ei cu toţii aşteptau,
Atacuri că se reiau.
Dar la prânz a doua zi,
Nici n-ai vrea tu ca să şti.
Cum a fost el bombardat,
Severin al meu oraş.
Bombardat de avioane,
Ce sunt anglo - americane.
Cu bombe incendiare,
De care nu ai scăpare.
Şi istoria ne spune,
Că nu au mai fost zile bune.
Oraşul a fost bombardat,
Totul a fost ruinat.
Din istorie se ştie,
Că au fost de teroare zile.
De la Paşti şi până în Iunie,
În oraş nu îs zile bune.
Că istoria aşa s-a scris,
Se află într-un manuscris.
Severin oraş frumos,
În noaptea de Paşti e jos!
Primul bombardament pe timp de noapte a avut loc în Oraşul SEVERIN, în noaptea de PAŞTE la ora 23,00 la data de 15 Aprilie 1944. Oraşul a fost bombardat de escadrilă de avioane anglo - americană.
Bun e vinul ghiurghiuliu de Maria Tănase în finlandeză
Bun e vinul ghiurghiuliu,
Cules toamna pe târziu,
Mai pe brumă, mai pe-omăt,
Mult mai beu şi nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be,
Dar eu nu mă pot ţine,
Bun îi vinul, bine-mi place,
Nu ştiu viei ce i-oi face.
Vinişor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară,
Vinişor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun e vinul şi gustos,
Când îl bei cu om frumos.
Dar de-l bei cu om urât,
Se opreşte vinu-n gât.
Vaalea punaviini on hyvää
Vaalea punaviini on hyvää,
Korjattu myöhään syksyllä,
Enemmän pakkasta, enemmän miehestä,
Juon paljon enemmän enkä juo humalassa.
Vannoin, etten juo enää koskaan
Mutta en kestä itseäni
Hyvä viini, hyvä, pidän siitä,
En tiedä mitä he tekevät hänelle.
Harvinainen omenaviini
Hän kiipeää päähänsä ilman tikkaita,
Vihreiden telien vinesor
Tee miehestä näkymätön.
Viini on hyvää ja maukasta,
Kun juot sen komean miehen kanssa.
Mutta jos juot sen ruman miehen kanssa,
Viini pysähtyy kurkkuun.
1 Decembrie
Vântul călător prin lume
Cântă astăzi pentru noi
Despre tot ce-i românesc
Flutură necontenit pe culme
Tricolorul strămoșesc
Mai la sud, eternul fluviu
Curge-n laude firești
Curge-n salve de omagii
Pentru toți eroii noștri
Ostași ai țării românești
Eroi pribegi ai neamului dibace
S-au osândit la veșnicie
Ce au zidit un singur crez:
E roșu, galben și albastru
E steagul nostru românesc
Marius Ene, Polonia, 30.11.2024
La Ceauşescu şi la Leana la mormânt.
Pe mulţi români din România,
Ia apucat, acuma iarăş nostalgia .
De două ori, pe an acolo ei se duc,
La Ceauşescu şi la Leana la mormânt.
Cu flori şi cu coroane acolo ei se duc,
Şi candela, le –o aprind la al lor mormânt.
Dar au uitat cât el şi Leana au fost în viaţă,
Cu toţii îi înjurau şi le rugau de moarte.
Noi nu putem ,ca să uităm ce a fost odată,
Cu toţii am avut de mult, o viaţă prea frumoasă.
Aveam servici, aveam şi case şi mâncare,
Aveam şi şcoli şi teatre şi spitale.
Aveam serviciu în industrie şi acolo pe ogoare,
Mergeam cu toţii, la munte şi la mare.
Că în România, a fost o perioadă în care,
Românii ,nu au dus ei lipsă de mâncare.
Dar începând, cu anul optzeci şi doi se ştie,
Atunci românul, a ajuns parcă era stafie.
Pentru că în România, a venit o criză mare,
Şi în magazine, românul nu mai găsea mâncare.
Încet, încet, românul tot a fost înfometat,
Se lua căldura, curentul şi asta ia înspăimântat.
Lucrau cu toţii, de dimineaţă până în seară,
Să dea producţie ,mare pentru ţară.
Şi atunci românii ,au înţeles cu toţii de afară,
El Ceauşescu, trebuie în grabă să dispară.
Şi Comunismul ,să dispară din a noastră ţară,
La noi democraţia, trebuie să apară.
Şi în anul optzeci şi nouă să întâmplat,
Pe Ceauşescu ,românii toţi s-au răzbunat.
Şi în Decembrie, atunci la Timişoara,
Ea revoluţia, a început şi apoi în toată ţara.
În disperarea lui ,de a scăpa atunci de moarte,
El Ceauşescu şi cu Leana, au crezut că fug departe.
Dar ei atunci, au fost trădaţi de propria lor gardă,
Care nici ei ,nu mai doreau atunci să îi vadă.
Şi la Târgovişte ,la marea unitatea militară,
Pe Ceauşescu şi pe Leana, soldaţii o predară.
Să fie judecaţi urgent şi condamnaţi la moarte,
De un complet de judecată ,ce au hotărât a lor pedeapsă.
Şi în ziua aceia călduroasă şi sfântă de Crăciun,
Atunci când el, tot omul nostru e ceva mai bun.
Cu toţii au hotărât, în unanimitate să îl omoare.
Pe Ceauşescu şi pe Leana, să scape ţara de teroare.
El dictatorul ,Nicolae Ceauşescu şi cu Leana lui soţie,
Prin împuşcare ,în curte ei aveau atunci să fie.
Executaţi de un pluton, la zid în ziua aceia mare,
Când de Crăciun ,în toată lumea este mare sărbătoare.
La el acum în fiecare an ,se adună lumea la mormânt,
Sunt acei nostalgici, care vin acolo şi îl plâng.
Uitând că au stat în frig, fără lumină şi chiar fără mâncare,
Cu toţii vin acolo la mormânt ,să aprindă o sfântă lumânare !
Other poems by the author
Bunica
Bunica mea,
Frumoasă precum o stea
Seara cand ma adormea,
Povești îmi citea!
Seara dormeam
Frumos visam,
Cât mă legănam
De tot ce-apucam.
Eram o prințesă
Atat de frumoasă,
Coduceam un regat
Lângă prințul răsfățat!
Cel puțin asta-mi doream
De eram cu visu-n ram
Dar, așa vis a rămas
În cercul la compas...
Bunica mi l-a dat
Cât m-a răsfățat...
20.07.21
Aștept...
O comunicare mult mai strâns legată
Prin care, încetul cu încetul să începem
A ne cunoaște mult mai bine viața variată,
Fiind bucuroși de tot ce-acuma mai avem.
Să nu mai cădem prin piedicile astea ascunse,
De mână să ne ținem mergând noi mai departe.
Indiferent dacă luminile ar fi stinse sau aprinse
Să nu ne pierdem în nefolositoarele banale certe.
Să nu mai mergem despărțiri sau depărtați,
Să nu mai facem asta niciodată, niciodată!
Să fim mereu cei mai din cei mai apropiați
Văzându-ne alături în fiece clipă petrecută.
Să nu mai așteptăm nimic noi în zadar,
Dar să facem ceea ce visăm noi peste noapte.
Să nu mai avem acea reținere noi iar,
Dar să fim într-a noastră susținere pe cinste.
Să ajungem peste zeci de ani de zile
Împreună ca să mai trăim, și-n dragoste,
Să ne iubim ca la-nceput de astă cale
Construind a noastră proprie poveste...
17.10.24
Treptele fericirii
Încrederea, are nevoie de dovezi
Pe care-n orice colț să le vezi,
Prin cuvintele rostite
Ce devin fapte împlinite.
Scuzele, au nevoie de o schimbare
Nu de cuvinte deșarte-n răsfățare,
Au nevoie de adevărul
Ce-ncălzește gerul.
Iubirea, are nevoie de acțiune
Și... pași mărunți cu-nțelepciune,
Prin care să-i șoptești încet
Un sentiment, mai discret.
07.09.24
Ecou în amintiri
Iată o frază-n tablou
Ce mult m-a copleșit:
O carte recitită din nou
Conține același sfârșit!
Captivantă-i amintirea
În subiectul relevant
Însă finalul e-n durerea
Permanent de neschimbat.
În secunda lume a cărții
Gândești că n-o-s te pierzi,
Dar, în opusa parte a hărții
Te rătăcești fără-s mai vezi.
03.12.24
Nașterea lui Hristos
Ce frumos pictat e cerul
La nașterea lui Hristos,
În noaptea din Bethlehem-ul
Cu drum lung, dar prețios.
După ce s-ar fi aflat
Profeția-n Nazaret,
Cei trei magi au și plecat
La-nchinarea Non-Regret.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Steaua Sfânt-a răsărit
La secunda cea dintâi,
Cu credință a-ncălzit
Pruncul dulce-l mângâi.
Steaua de la Bethlehem,
Pașii clar ții tot ghida,
Îți șopti ce-i mai suprem-
Liber gându-ți lucida.
S-a născut un Prea-Înalt,
Divin Suflet Minunat,
În ieslea de de-demult
Devotat fiind luminat.
Divin Suflet Minunat,
Devotat fiind luminat.
Devotat și Minunat
Divin Suflet Luminat.
Alchimia visului
Zero-i număr potrivit,
Când nulitatea s-a ivit,
La miez de noapte n-a dormit,
Nici cu mine n-a vorbit.
Un, doi, trei și-au pornit,
Dar târziu s-au tot trezit,
Pe cer stelele-au sclipit,
Și luna i-a tot privit.
Patru stele sclipitoare,
Străluceau tot cu splendoare...
Cinci păsări ne-au cântat ,
Ce frumos au răsunat!
Șase-i ora la moment,
Cu timp în rafinament ,
Iar la geam când am privit,
Soarele a răsărit.
Șapte, opt și mai departe,
Nimeni nu poate răzbate.
Timp frumos, dar s-a oprit
Cum și visul s-a sfârșit.
Între lună și-ntre stele,
Stau visele mele,
În dans cosmic ele zboară,
Nicăieri nu mai coboară.
06.05.24