Umbrele nopții
Pierzi luna cât numeri stelele,
Stele poți vedea la nesfârșit
Dar, luna, e doar una lângă ele,
E valoarea fără preț de negăsit.
Într-un univers atât de mare
Luna, a găsit Pământul,
L-a îndrăgit atât de tare
Fără a-i vedea sfârșitul!
Sateliți câți mai cădeau,
Importanță chiar n-avea,
Când în fața lunii apăreau
Pământu' nu-i mai vedea...
24.11.24
Category: Thoughts
All author's poems: Ababii Faina
Date of posting: 24 ноября 2024
Added in favorites: 1
Views: 506
Poems in the same category
Trilogia durerii
O lacrimă fierbinte curge pe obraz,
Un foc mistuitor arde în piept,
Durerea se naște, un strigăt neîncetat,
Un ecou al sufletului rănit.
Suferința se adâncește, o rană sângerândă,
Gânduri negre ca noaptea, o furtună în minte,
Inima se zbate, prinsă în capcană,
O lume cenușie, fără speranță.
Dar din adâncuri, o licărire apare,
O forță neașteptată, o dorință de a lupta,
Lumina speranței străpunge întunericul,
Durerea se transformă în înțelepciune.
Timpul vindecă rănile, cicatricile rămân,
O amintire a suferinței depășite,
Trilogia durerii, o poveste a vieții,
O călătorie spre lumină și libertate.
fulguiri//5
zgomotul de război
perturbă
seninătatea unui vis de iarnă.
împăratul de la miazăzi
salută pe-omologul său
de la miazănoapte.
din sfintel cărți
ale bocitoarelor,
corul
intonează imnul
tăcerii.
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
E frig și e trist în odaie
E frig și e pustiu în odaie ..
E atât de pustiu , că și gândul tace ,
Ies umbre din colțuri și mă împresoară
Și-n mrejele lor vor să mă îmbrace .
E frig și e pustiu în odaie
Și sufletul e bolnav de tăcere .
E teama din mine ce plânge
Sau poate nu-i decât o părere.?...
E frig și e pustiu în odaie
Doar candela pâlpâie stins
Umbra luminii mă arde ,
Aud ceasul ce-și bate secunda ...
E frig și e pustiu în odaie
Lumina ce intră pe geam e difuză
Draperia ,barieră în calea luminii
Face tăcerea mai grea , mai confuză !...
E frig și e pustiu în odaie ...
Tablourile privesc mute...
Și o undă de șoc mă cuprinde :
Vin amintirile ,dau năvală, sunt multe...
E frig și e pustiu în odaie
Mă dor ochii așteptând o schimbare ;
Să schimb pustiul din casă
Cu lumina zilei ce mâine va răsare.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
Trilogia durerii
O lacrimă fierbinte curge pe obraz,
Un foc mistuitor arde în piept,
Durerea se naște, un strigăt neîncetat,
Un ecou al sufletului rănit.
Suferința se adâncește, o rană sângerândă,
Gânduri negre ca noaptea, o furtună în minte,
Inima se zbate, prinsă în capcană,
O lume cenușie, fără speranță.
Dar din adâncuri, o licărire apare,
O forță neașteptată, o dorință de a lupta,
Lumina speranței străpunge întunericul,
Durerea se transformă în înțelepciune.
Timpul vindecă rănile, cicatricile rămân,
O amintire a suferinței depășite,
Trilogia durerii, o poveste a vieții,
O călătorie spre lumină și libertate.
fulguiri//5
zgomotul de război
perturbă
seninătatea unui vis de iarnă.
împăratul de la miazăzi
salută pe-omologul său
de la miazănoapte.
din sfintel cărți
ale bocitoarelor,
corul
intonează imnul
tăcerii.
Scrisoare către mine însumi
Și te caut pe tine cel ce-ai fost,
Te caut in poze, in amintiri
Te caut in munți și-n mare
Pe străzi plimbate și-n vise uitate
In copaci tăiați din care-au ramas doar cioate
Te caut in cer, in soare si-n stele
In parfumuri si-n haine demodate
In lacrimi șiroaie, seci și amare
In gândul bizar ce mi-e pe suflet tumoare,
Te caut in anii de demult, plini de culoare.
Și te caut in ochii candva tineri ai mamei
Pe care-ai adus lacrimi sărate.
Mi se sfarmă-n maini mucegaită ultima rădăcină
Măcinat de vină
Te caut, pe tine cel ce-ai fost cândva fericire in jurul oamenilor.
Te caut chiar aici...in mine, n-ai murit
Doar te-ai pierdut...
E frig și e trist în odaie
E frig și e pustiu în odaie ..
E atât de pustiu , că și gândul tace ,
Ies umbre din colțuri și mă împresoară
Și-n mrejele lor vor să mă îmbrace .
E frig și e pustiu în odaie
Și sufletul e bolnav de tăcere .
E teama din mine ce plânge
Sau poate nu-i decât o părere.?...
E frig și e pustiu în odaie
Doar candela pâlpâie stins
Umbra luminii mă arde ,
Aud ceasul ce-și bate secunda ...
E frig și e pustiu în odaie
Lumina ce intră pe geam e difuză
Draperia ,barieră în calea luminii
Face tăcerea mai grea , mai confuză !...
E frig și e pustiu în odaie ...
Tablourile privesc mute...
Și o undă de șoc mă cuprinde :
Vin amintirile ,dau năvală, sunt multe...
E frig și e pustiu în odaie
Mă dor ochii așteptând o schimbare ;
Să schimb pustiul din casă
Cu lumina zilei ce mâine va răsare.
metamorfozele unui gând/9
e greu să te ridici
dintr-un șir de caderi necontrolate.
mândria și deznădejdea atârnă greu.
porcii mănâncă roșcove,
îmbuibații ascultă satisfăcuți știrile
la televizor.
zăpada scârțâie,
balamaua-i ruginită,
ochii împăienjeniți
țin in cumpănă
curajul și dorința de redresare.
asemenea lui Petru,
întinde mâna și cere ajutorul!
Other poems by the author
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
Strigătul Inimii
...
Să nu-ndrăznești să uiți vreodată
Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,
Bătaia de la a mea inimă este gradată
Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu!
Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,
Nu contează ce se află-n jurul tău,
Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,
Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău!
...
...
Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.
16.10.24
Dacă aș fi...
Dacă aș fi ca soarele
Ți-aș fi alături mereu,
Ți-aș lumina cărările
Mergând ca un leu.
Dacă aș fi ca aerul
Te-aș însoți mereu,
Te-aș feri de gerul
Ce trece-n șemineu .
Dacă aș fi ca o idee
Te-aș înconjura mereu,
Te-aș conduce pe alee
Găsind un nou antreu.
Dacă aș fi ca
...
06.10.24
Dimineața
Dimineața a venit
Și soarele a răsărit,
Cu penița desenată
Iarba este-nrourată.
De gânduri m-am agățat
Privind cerul înnorat...
Păsările cântau,
Mereu se tentatu...
La ce sa mai gândesc
Cât norii urmăresc?
Timpul trece-n fulgerul
Ce-l oprește flangerul...
Dar, n-o face mereu,
O secundă-n clișeu,
Apoi pornit din nou rapid
Se pierde ca lumina-n vid...
...
25.07.2021
Strigătul Inimii
...
Să nu-ndrăznești să uiți vreodată
Că-n orice colț al lumii n-ai fi tu,
Bătaia de la a mea inimă este gradată
Cu infinita iubire, ce mi-o dai doar tu!
Eu mereu voi fi alături de tine, mereu,
Nu contează ce se află-n jurul tău,
Eu mereu calea-ți voi lumina, mereu,
Chiar dacă te vei afla-ntr-un hău!
...
...
Iubindu-te mereu prin dulcile-mi cuvinte-n fapte.
16.10.24
Dacă aș fi...
Dacă aș fi ca soarele
Ți-aș fi alături mereu,
Ți-aș lumina cărările
Mergând ca un leu.
Dacă aș fi ca aerul
Te-aș însoți mereu,
Te-aș feri de gerul
Ce trece-n șemineu .
Dacă aș fi ca o idee
Te-aș înconjura mereu,
Te-aș conduce pe alee
Găsind un nou antreu.
Dacă aș fi ca
...
06.10.24