Turnurile de Fier
Mișcătoare peisaje,
Iar ilustrează înaintatele falnice forje,
Efect al dorinței, ale împotrivirii marcaje
De lângă râul rece trec,
Odată cu un veșnic tăcut cântec
Revizuit în ochii, să mă înec
Dar dintre turnurile de fier răsare,
Emanată aurie, dornică păsare
Timpurie perioadă când nu aștept,
Iris cenușiu al turnurilor, aș vrea drept,
Niciun cuvânt scris sau zis, luat ca fapt
Eră dublă pe privirii, în dulci tăceri apt.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Andrei Lehanceanu
Data postării: 21 octombrie
Vizualizări: 24
Poezii din aceiaşi categorie
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Iluzii în portugheză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Ilusões
Você tem a idade que quiser,
Você tem o cabelo cacheado que sempre admirou e que nunca fica crespo,
Você tem uma parede cheia de pinturas no seu quarto,
Você tem o modelo de telefone mais quente,
Você tem um melhor amigo, ele nunca vai te decepcionar, pelo menos não conscientemente,
Você tem o café da manhã mais delicioso (panquecas com Nutella),
Você tem o melhor pedômetro que pode ser baixado,
Você tem a bicicleta mais rápida, com ela você chega a Fălticeni em apenas 15 minutos,
Você tem o nariz mais reto, não precisa mais de rinoplastia,
Você tem os dentes mais retos, nenhum muito atrás ou muito longe,
Você sempre tem a apreciação mais certeira daqueles que estão ao seu redor (não existe mais mentira descarada, eles não vão te conhecer, seja porque não se importam, não precisam, ou porque você guarda tudo dentro de você e quer parecer a mulher forte, pare de se masculinizar pelo bem das pessoas que não se importam, sejam elas quem forem),
Você tem as intenções mais puras, não só isso, você também sabe como demonstrá-las,
Você tem as unhas de gel mais brilhantes,
Você tem mais tons de roxo em seu guarda-roupa,
Você tem a Playlist mais completa com os poemas de George Bacovia recitados, um após o outro,
Você tem quantos amigos gostaria de ter, são dois, os honestos, com quem você manterá contato para o resto da vida, o resto são apenas pessoas que querem algo de você, eles te usam, não sentem falta uma oportunidade quando eles te veem,
Você tem a melhor maneira de fazer batatas fritas, como o McDonald's perto de você,
Você tem o melhor estilo sempre que se veste,
Você tem harmonia o tempo todo, nada se desvia do que você queria originalmente, nem mesmo o menor desvio,
Você tem as pessoas mais compreensivas (mas tem que explicar tudo, por que o céu é azul?, por que você está respirando?), mas isso não acontece no nosso poema,
Você tem as melhores explicações, só você sabe como as deixou tão lindas, ninguém fica confuso, todo mundo te ama principalmente por isso,
Você tem os melhores bolos de aniversário da Noruega,
Você tem as melhores canetas, elas nunca quebram,
Você tem o melhor par de sapatos, inclusive para danças latino-americanas,
Você tem as idéias mais interessantes de decoração de quartos,
Você tem a melhor precisão ao cortar o cabelo de um amigo (você mal consegue se cortar),
Você tem as preferências mais engraçadas quando se trata de música,
Você tem ouvido musical, mas não sabe como usá-lo,
Você tem os gostos mais extravagantes quando se trata de esmaltes, apenas as cores neon lhe agradam,
Você tem os padrões mais bonitos, nunca se aproxima deles porque são lindos,
Você tem os melhores espelhos, através deles você pode ver tudo, cada mosca que entrou,
Você tem mais mérito a qualquer hora, em qualquer lugar,
Você tem a melhor capacidade de compreender os acontecimentos, de qualquer natureza que sejam,
Você tem a voz mais agradável,
Você tem o toque mais suave,
Você tem os perfumes mais perfumados, você é uma fada da primavera,
Você tem o sorriso mais brilhante, atrai todos os olhares, mesmo não gostando de atenção,
Você tem o melhor cortador de grama, corte qualquer linha no mesmo comprimento,
Você aprecia melhor as coisas, principalmente a quantidade, quando um amigo chega e você quer tomar limonada, certifique-se de que ambos tenham a mesma quantidade de suco no copo,
Você tem a melhor maneira de entender os problemas das pessoas, pegue a lógica e o que é logicamente alcançável, não é o que todo mundo quer que aconteça, seja sincero, você também queria muitas borboletas lindas nessa vida, mas elas não voaram em sua direção, apenas coisas que você pulou para pegar e só se machucou,
Você tem a melhor capacidade de olhar o coração das pessoas, de curar feridas, você é até psicólogo desse ponto de vista,
Você tem a mais bela decência em comportamento e conduta,
Você tem os melhores e mais corretos argumentos,
Você tem as preferências mais estranhas quando se trata das estações de televisão que assiste,
Você tem as lembranças mais tristes, mas conseguiu multiplicar o que à primeira vista parecia pouco, para transformar essas dicas em algo construtivo,
Você teve os colegas de banco mais fofos,
ele sempre te dava os exercícios que você não sabia fazer,
Você tem as palavras mais tocantes do vocabulário,
Você tem as melhores pinças, cortadores de unhas,
Você tem as mais belas aspirações dentro de si, não só você seria o beneficiário,
Você tem os pensamentos mais generosos,
Você tem a voz de consciência mais moralizante e melodiosa,
Você tem força/sabedoria para desistir quando vê que não tem motivo para continuar,
Você tem a possibilidade de fazer as pessoas se sentirem bem só com a sua presença, quando você está com elas, elas não têm mais cabelos brancos, ficam mais felizes, nem parecem mais ter rugas,
Você tentou de todas as maneiras se tornar uma versão melhor de si mesmo, objetivo alcançado, pode relaxar, a voz da consciência foi dura com você, pois só queria o seu bem, é como a voz de um pai que não te obriga, só ele diz que seria melhor porque pensa em você e ainda se preocupa.
Zbor infinit
În scăldat de apus,
Alene, în iarbă m-am pus.
Spre un vis m-am transpus,
Spre soare m-am înălțat.
La lumină mă uit,
De mine iar să uit.
O rază să dezghețe
Brumă sufletească,
Gânduri să se risipească,
Căldură să-și amintească
În vântul ce adie
O nouă melodie
Cu surâs de comedie,
Dar o altă energie.
Căci o clipă am zâmbit,
O secundă am orbit,
Un alt gând gândit,
Iar aripi am întins
Pentru un zbor infinit.
Taciturn
E doar aşa... un vânt uşor,
Înfrigurat, ce-mi bate-n cuget,
Păreri sunt frunzele ce dor,
Căzându-mi... răsfirate-n sufet.
Nu-i nici o urmă presărată în noroi,
Trecând, prin cea mai neagră zi din viață,
Nici mama nu-i aici, ca să mă tragă înapoi,
Din haul care stă ascuns sub gheață.
Atâtea gânduri goale, în sfârşit s-au stins,
Mototolite, fumegând în scrumieră,
Acum le simt, cum iarăşi m-au cuprins,
Arzând mocnite, din cartuşieră.
Arcașii grabnic i-am trimis în turn,
La poartă, grenadierii stau de veghe,
De ce e oare tocmai astăzi, cerul taciturn,
Şi aripile îngerilor, au culori de zeghe?
Deriva căderii
Suflet drag ,
Simt cumva frica ?
Tremuri în neliniște?
Oare iar te gândești ,
Ce are sa fie mâine?
Suflul îl priponești
În jgheaburi costale
Când nesigur te simți.
Spre visul tău
Lin te drepți
Și tot in deriva te crezi.
Hai cu mine,
Chiar te rog,
Hai sa vezi un visător!
Un alt sine
Ce viețuiește
În nelimitarea vieții
De neam străvechi
- Sublim-
De mana am sa te țin
Pana curaj obții
Zăbovim cât dorești
Odihna sa găsești
Din zumzet de ganduri
Iar când te întorci
Aminte sa ti aduci
De liniste si fericire
În fiecare clipa
Caci n am sa mai plec
De lângă tine
Și vei ști ca mereu
Ai sa ma gasesti
Privind spre stele.
Ce mi-e iubirea?
Atingeri-atingeri
ce-mi sunt ele
când ziua și noaptea nu se întâlnesc
ci doar se îmbrățișează
la ore, aproape fixe?
Unul peste altul
soarele și luna nu se întâlnesc
și nu se ating.
Ce le e atingerea,
atunci când se privesc?
Răspunsul așteaptă la început.
La început și la sfârșit
Între stele
apus și răsărit.
Alte poezii ale autorului
Iertare stelelor
Biată noapte prinsă în parcele
Am ajuns să cer iertare către stele
Încât dezamăgitor privesc la cadrul ceresc,
Eu pe vechia lună încerc să o îmbunez
Să-i spun cuvinte de călire
Timpul va trece fără a noastră unire
In al meu interior dau și boabe de albire
Secret deci, ce nu-l spun la nimeni
Păstrat ascuns în ramuri și bușteni
Etiră a unei povești înfiptă în veci
Cum eu visez la două stele reci
Iar lunii și stelelor nu le spun
Al meu jurământ pe unde îl pun
Liniștit î-l ascund printre gratiile albe
Aș da orice pentru ochii ei de nalbe
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Calls of hunger
Sounds of falling grinds of iron,
Calls by my core sadly agitation,
Patience and hunger I shall hold,
Cherry tea sweet as precious gold.
Because I'm starving for completion,
Thinking for my mind an eviction,
Snatched by shadows' grasp,
Beautiful banana cake to handclasp.
But empty both the core and mind,
Patiently for your precious astound,
Waiting for the sauvorous clash of lips,
Pair of hands flourish as eternal chips.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Trei degete
Trecătoare umbre ale nopții, unde dorul se destramă,
Ești departe, un vis ce nu se mai întoarce.
A trei degete lipsă să-ți cuprind întreaga viață.
M-aș rătăcii prin labirinturi de amintiri fără voce,
Incât vocea ta un ecou ce mă sfâșie-n tăcere.
Unde trei degete, un abis între noi, ca picături spre neant.
Buna ploaiea, unde cuvintele noastre acolo se pierd,
Iți simt absența, un gol ce nu se umple in vânt.
Trei degete au lipsit să te păstrez în absurd
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Smile of Ink
As the ink flows, her beautiful smile flowers grow,
Reminded in the monochrome colors, like history covers.
But uncharted I see the rows, how easily my heart vows,
Like Sisyphus and the boulders, the lone soul charters.
A pilgrimage to her core to take, thy beliefs to overtake.
Journey on mystery, discovering her mind gallery.
Patiently the wait I make, for her words as sweet as cake.
A cozy old bakery, alike our storytelling diery.
Our ambience of ink, a sweet old smile will link.
My view still conceal, this artwork a beautiful dual.
So let my ambition cordial, your true eyes of crystal.
The wish which I think, is our distance to shrink.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?
Empty room
Just an empty room
Nothing to see...
Painted lyrics on the walls, so new, such a gracefully across my memory.
Nothing to feel...
Makes me think of the six element hug, that holds me safe and warm.
Nothing to think about...
But I'm still there...In front of an empty room, thinking about inexistent things, inexistent things that I need to give away from my mind, to leave behind whatever is equal to zero for me...
But how am I still looking at an empty room?
I don't know, maybe it's just a stupid interpretation of my blocked mind
...Nothing to know...
Run...Just run...You can do it, right...?
...Things my heart used to know,
Things it yearns to remember...
Just in vain...
"From "Volumul Sub fosta lumină/Under the last light""