2  

TIIMPUL FUGE !

  Tot  mai vreau să spun ,că pot

Timpul  să-l opresc în loc  ,

Poate  face un popas

Undeva  pe alt  făgaș .

Cred ,că și el e stresat

De atât de mult  umblat .

Timpul  fuge se strecoară ,

De  l-ași  prinde ,l-asi  lega

M-ași  certa mereu  cu el :

Pleacă timp  din calea mea !

Tu ai veșniciia !...


Category: Thoughts

All author's poems: T.A.D. poezii.online TIIMPUL  FUGE !

Date of posting: 26 January 2025

Timp de citire: ~1 min.

Views: 943

Log in and comment!

Other poems by the author

M-am destrămat...

Am plecat în doi la drum

A fost greu, a fost ușor ?

Nu pot să spun...

A veam un crez și o dorință 

Să ne clădim o viață nouă.

Am văzut că tot se leagă,

De toate aveam; ființa-mi dragă,

Vedeam că sunt, un om fericit...

Toate au mers cu mulțumire

S-au împletit  munca cu iubirea,

Am cunoscut ce-i fericirea...

Tot ce-am clădit avea un preț,

Ne trebuia doi, trei copii

Să ne ducă mai departe

Numele...și munca noastră.

Câte vise, căte planuri, ne-am făcut 

Eram mândri, c-o să fim părinții

Viitorilor flăcăi...

Nu știu când au trecut, cele nouă luni...

Prin ce-am trecut?

Am ajuns la casa de nebumi...

 

More ...

Bătrânețea vine....

Ce se întâmplă cu noi, nici nu mai contează,

Facem ceva valuri, să ne anunțăm prezența,

Unii, încă cred că sunt aparte, cuneva

Nu se izolează, nu acceptă tăcerea, se actualizează.

 

Sunt încă lucruri frumoase și pentru noi,

În iureșul vieții, le-am lăsat deoparte:

Nu am sădit o floare, nu am plantat un pom,

Nu am încercat să trec amintirile într-0 carte .

 

Ziua nu ar mai fi tristă și pustie,

Gândurile se lasă trecute pe hârtie,

Și dacă, muza încearcă să mă ajute,

Nici nu văd când pe frunte apar alte cute.

 

Bătrânețea, se desparte de etalări la mare,

Devine casnică, bunică și chiar străbunică,

Și dragostea ei pentru nepoți e unică.

Bătrânețea, nu se poate pensiona, așa pare.

 

Bătrâneței îi stă bine la locul ei,

Fardată fără măsură e caraghioasă

Nu poartă plete că nu-i adolescentă

Toate făcute cu măsură, chiar poate fi frumoasă. 

,                                     

 

More ...

ATÂT TE-AM AȘTEPTAT

La ceas târziu ,când 

Focul în vatră geme ,

Și dorul meu din suflet 

Plecat  e să te cheme,

Trimit în depărtare inima-mi  solie

Pe vânt ,pe  nor ,pe raza cea zblobie.

La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag 

Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag 

Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea

Nu-mi pasă că-în cale 

Îmi stă munții și marea.

Mi-e teamă că am să plec la drum 

Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,

De vii citește-mi gândurile mai întâi

Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat 

Copile drag , ce mult te-am așteptat.

 

 

 

                                                                         

More ...

EU SUNT

        

         -EU SUNT-

Sunt  un foc,un foc  mocnit

De speranțe și iubire

Sunt nisipul fin mărunt 

Călcat în picioare

Mângâiat de valul mării 

Pe drumul înserării.

               

More ...

O LACRIMĂ

     Sunt  lacrma ce doare

     Când plâng de neputință

     Răpus de nepăsare,

     Ucis de umilință...

More ...

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    More ...

    Poems in the same category

    ,,Coloana''

    Niște modele fierbinți într-o lume murdară,

    Îți golești buzunarul sau lași un suflet gol 

    E alegerea ta în acest univers

    Ce reprezinți tu fără bani fiind un om ?

    La o parte speranța și acei vampiri

    Care vor continua să sugă și după moarte 

    Iar când te vei înălța ca o coloană spre cer

    La o lume uitată vei lua și tu parte.

    Iar dacă strălucești pe pământ și deasupra

    Să știi că ești un actor mai bun decât iubirea 

    Căci dragostea te duce la sex

    Iar lumina ta doar fericire.

     

    More ...

    Mă iubesc

    Știu,pentru oameni nu însemna ceva,

    Dar eu mă iubesc,

    Mă iubesc pentru culorile gândurilor mele,

    Pentru melodia sufletului,

    Pentru ochii mei ca două stele,

    Pentru frumusețea cu care văd marea,și omul,

    Pentru ceea ce mă fac cuvintele mele,

    Pentru viața ce pulseaza in mine..

    Atât de imperfecta,și totuși,frumoasa,

    Poate nu la chip,poate nu la trup,

    Ce la imaginea aceea ce tine de inimă.

    (Monica)

    More ...

    disensiuni/2

    înțepătoare

    parfumuri de salvie

    domolesc pornirile....

    de un violet aprins e

    orizontul;

    ÷

    bat clopotele

    bisericii de pe dealul Cetății,

    Radule,

    bat clopotele,

    sa-alunge norii negrii

    îmbibați de frustrări,

    neatinși de

    loialitate

    More ...

    Ceasul de Har

    Din catedra de peste nori

    Dumnezeu privește prin catalog

    Așteaptă elevii, ei tot întârzie

    În lumea mare pertrec ei azi

     

    Ei cer note mari și bunătate

    Dar fac absențe și răutate

    Nu vor să asculte de bunul profesor

    Ascultă doar de pornirile inimilor.

     

    El privește ceasul său de har

    Se închide curând poarta mântuiri

    Puțin mai amână judecata dreaptă

    Pentru toți fii nelegiuirii.

     

    -Am suferit destul să văd

    Degradarea creației mele scumpe

    Virusul neascultări creează prăpăd

    Milioane de suflete pierdute în nepăsare.

     

    -Eu v-am iubit pe toți la fel

    De ce ați ales voi altfel ?

    Am risipit atâta har pe voi

    Și nu ați devenit oameni noi.

     

    -Acum însă, voi veți da socoteală

    Pentru fiecare nedreptate de odinioară

    Veți primi răsplata întreagă

    Risipit ați și ultimul gram de milă

    Toată viața mi-ați respins bunătatea divină

    Și Ma-ți tratat încă și cu silă.

    More ...

    Uitare de sine

    Lumină din lumină se naște peste floare,

    Ușor și dintr-o vină se naște supărare.

    Dar frica te omoară:-dușmanul cel dintâi-

    De ți-a intrat în vene , iți pune căpătâi.

    Și-atunci începe răul, când dubiile apar,

    Se scurge toată viata, ca vinul din pahar,

    Și-ai vrea să-ncerci norocul, dar teamă ți-e că nu-i,

    Rămâi pe loc în umbră, ca haina într-un cui.

     

    Și cui să-i ceri părerea când toată lumea minte?

    Te pierzi printre probleme și uiți de cele sfinte.

    Și-ncepi să dai afară tot ce-ai ținut în tine,

    Căci înecat în frică, faci rău și zici că-i bine.

     

    Conștiința încărcată , începe să te strige,

    Și inima se zbate, ca-nfiptă în cârlige.

    Știind că nu e bine, văzând că tot greșești,

    Te-arunci între suspine și-ai vrea să te oprești.

    Dar corpul iți e mort și mintea îți este-n ceață,

    Simți flăcări de sminteală în inima de gheată,

    Tu, cel ce ieri zâmbeai, cuprins de imprudență,

    Azi copleșit de vorbe, te-afunzi în decadență.

     

    Și unde erai ieri, azi greu vei reveni,

    Căci guri ce lasă urme oriunde vei zări.

    Și-o inimă distrusă degeaba e cusută,

    Că ața doar o strânge, dar ea rămâne ruptă.

    More ...

    Sfârșitul unei vrăbiuțe

    Tu, vrăbiuță, de ce mai stai,  

    Acum că anotimpul se răcește?  

    Nu-ți e frică să te pierzi,  

    Și sufletul tău să-ți înghețe?

     

    Ba mi-e frică, simt că mor,  

    Nu-mi mai pot vedea un viitor,  

    Simt cum inima încet îmi moare,  

    Iar frigul vrea să mă doboare.

     

    Și atunci de ce mai stai?  

    Pleacă spre continente calde,  

    Unde inima îți poate bate,  

    Fără aceste sentimente reci.

     

    Nu vreau, chiar de-ar trebui,  

    Inima mea ruptă mi-o poți învinui,  

    Ea nu-mi permite să-mi las casa baltă,  

    Ar fi prea sfâșiată de-ar trebui să se despartă.

     

    Și preferi să mori acum înfrigurată,  

    În a iernii răceală cruntă?  

    De ce vrei să te pierzi pe tine?  

    Nu te gândești că poate nu-i bine?

     

    Chiar de-i bine, chiar de nu-i,  

    Eu nu voi spune asta nimănui,  

    Chiar de-mi va fi voința smulsă,  

    Gheare de gheață inima să-mi străpungă.

     

    Acum te rog, lasă-mă în pace,  

    Pleacă și găsește-ți o altă cale, 

    Eu rămân aici, în agonia mea perfidă,  

    Și nimeni nu va putea să mă oprească.

     

    Bine, voi pleca, micuță pasăre,  

    Lăsându-te în această nepăsare,  

    Te vei pierde singură pentr-o prostie,  

    Și nimeni nu va putea să te salveze.

     

    În frig, înghețată și slăbită,  

    Vrăbiuța cade-n zăpadă rănită,  

    Cu ochii închiși și-o inimă frântă,  

    Singurătatea-i cruntă i-a luat sfârșit.

     

    Nimeni nu-i aude strigătul îndurerat,

    Durerea ei se pierde-n neant,  

    O vrăbiuță, acum uitată de toți,  

    Moare sub cerul rece și înfrânt.

     

    Doar natura-i plânge moartea,  

    Aruncând fulgi grei peste ea,  

    Acoperind-o cu un strat de nea,  

    Să-i ascundă toată durerea.

     

    Suflet al meu, vrăbiuță înghețată,  

    Simți cum frigul și durerea te omoară,  

    Sacrificiul tău e o iubire neuitată,  

    Împărtășind cu toți această năpastă.

    More ...

    Support Poezii Online

    Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

    Thank you for helping poetry live on. 🤍