Poems in the same category
Trăiește numai ezita
iubește, numai aștepta
n-ai zece vieții și știi deja,
nu ezita să îi vorbești
spune-i omului că îl dorești.
o viață ai și nu o trăiești
stai mereu și te gândești..
la cum ar fi să faci ceva
de ce nu începi și vei vedea?
copiii cimitirelor
Plâng și se consumă, înduplecate,
Existențele își duc uscate
Gândurile în altă parte,
Lacrimi scurse-n răni adânci, aparte.
Viața plânge, plânge și Moartea,
Dumnezeu își blestemă soarta,
Cu toții plâng și se jupoaie,
Le curg lacrimi de sânge șiroaie.
Dar ei râd, cauza suferinței,
Fără nume, fii umilinței,
Copiii uitați prin cimitire,
Fără cruce, fără amintire.
Se învârt în jurul Tatălui,
Doar El lumină le-a mai fost,
De-ar știi copii viața omului
N-ar mai cere un rost.
Și-L trag de barbă cu mâini plăpânde
Întrebând cu glasuri morbide:
"Tată! De ce plângi când ne vezi râzând?
Nu asta toți oamenii or fi vrând?"
Dar Dumnezeu nu le răspunde,
El din cimitire le aude
Trosnetele oaselor uscate
În pământ afundate si uitate.
Se simte de parcă l-aș avea în față,
Un prunc uitat, înmuiat în sânge închegat,
Suflete nevinovate, spânzurate de-un fir de ață,
Dansând pe cruci de adieri purtate.
Aș vrea să fug cât mai departe
Să uit a oaselor trosnete ecou
Sub genunchi și plame, trupuri îndurerate,
Prunci uitați sub un cavou.
Dar Dumnezeu mă trage înapoi la El
Să plângem amândoi, înălțând o lumânare
Pentru cei ce sunt mai sfinți ca El,
Pentru râsul sufletelor care nu mor....
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Strigoi
Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.
Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.
Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.
Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.
Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.
Tragedii
Cerul inalt, ce picura murdar,
Imi ridica un adanc semn de intrebare
Sa ma ridic si eu, inspre altar?
Ca sa ridic in mana un pahar
O cupa, cu-amaraciunea vinei, tematoare.
Negrul se scurge incet, spre colturile zarii,
Si mai apoi, ne vantura lumina;
Ca Brancoveanu, nemiscator in fata lunii,
Sangele-i curge peste noi, stapanii...
Copilul ne surade trist: a cui e vina?
Unde imi esti tu, dulce nectar?
Inima-mi bate greu, ca un tocsin de plumb,
Răsunând în suflet numai un gol adânc.
Ochii mi se scaldă numai în amar,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Pribegesc prin lume în vals de noapte,
Pe muzica sumbră cu note din morminte,
Dar de unde te iau, găsesc doar calvar…
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
De mult am crezut că-mi ești o taină,
Ce zilele, viața, ochii, sufletul îmi luminează,
Dar în beznă, frig și schingiuite zac,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Privesc din lojă, în camera mortuară,
Cum emoțiile inexistente încep să apară.
Nu mă mai căutați, acum sunt singur, așadar,
Aici îmi erai tu... dulcele al meu nectar…
Trăiește numai ezita
iubește, numai aștepta
n-ai zece vieții și știi deja,
nu ezita să îi vorbești
spune-i omului că îl dorești.
o viață ai și nu o trăiești
stai mereu și te gândești..
la cum ar fi să faci ceva
de ce nu începi și vei vedea?
copiii cimitirelor
Plâng și se consumă, înduplecate,
Existențele își duc uscate
Gândurile în altă parte,
Lacrimi scurse-n răni adânci, aparte.
Viața plânge, plânge și Moartea,
Dumnezeu își blestemă soarta,
Cu toții plâng și se jupoaie,
Le curg lacrimi de sânge șiroaie.
Dar ei râd, cauza suferinței,
Fără nume, fii umilinței,
Copiii uitați prin cimitire,
Fără cruce, fără amintire.
Se învârt în jurul Tatălui,
Doar El lumină le-a mai fost,
De-ar știi copii viața omului
N-ar mai cere un rost.
Și-L trag de barbă cu mâini plăpânde
Întrebând cu glasuri morbide:
"Tată! De ce plângi când ne vezi râzând?
Nu asta toți oamenii or fi vrând?"
Dar Dumnezeu nu le răspunde,
El din cimitire le aude
Trosnetele oaselor uscate
În pământ afundate si uitate.
Se simte de parcă l-aș avea în față,
Un prunc uitat, înmuiat în sânge închegat,
Suflete nevinovate, spânzurate de-un fir de ață,
Dansând pe cruci de adieri purtate.
Aș vrea să fug cât mai departe
Să uit a oaselor trosnete ecou
Sub genunchi și plame, trupuri îndurerate,
Prunci uitați sub un cavou.
Dar Dumnezeu mă trage înapoi la El
Să plângem amândoi, înălțând o lumânare
Pentru cei ce sunt mai sfinți ca El,
Pentru râsul sufletelor care nu mor....
Gând funebru
O zi de luni, cu soare negru,
Pare că-mi zâmbește dinadins,
Un pui de flacără nestins
In amintirea unui gând funebru.
O zi de luni cu negru soare,
Pare că-mi zâmbește mai aprins
Și încet prin lume s-a întins
O zi de luni, cu negru soare.
O zi de luni, cu soare negru,
Zi întunecată și blestem,
Peste suflet rece din infern,
In amintire.. gând funebru.
O zi de luni cu soare negru,
O monotona așteptare
Spre vecile fără scăpare,
Gând funebru.
De Adam Ioana Andreea Lenuța
Strigoi
Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.
Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.
Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.
Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.
Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.
Tragedii
Cerul inalt, ce picura murdar,
Imi ridica un adanc semn de intrebare
Sa ma ridic si eu, inspre altar?
Ca sa ridic in mana un pahar
O cupa, cu-amaraciunea vinei, tematoare.
Negrul se scurge incet, spre colturile zarii,
Si mai apoi, ne vantura lumina;
Ca Brancoveanu, nemiscator in fata lunii,
Sangele-i curge peste noi, stapanii...
Copilul ne surade trist: a cui e vina?
Unde imi esti tu, dulce nectar?
Inima-mi bate greu, ca un tocsin de plumb,
Răsunând în suflet numai un gol adânc.
Ochii mi se scaldă numai în amar,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Pribegesc prin lume în vals de noapte,
Pe muzica sumbră cu note din morminte,
Dar de unde te iau, găsesc doar calvar…
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
De mult am crezut că-mi ești o taină,
Ce zilele, viața, ochii, sufletul îmi luminează,
Dar în beznă, frig și schingiuite zac,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Privesc din lojă, în camera mortuară,
Cum emoțiile inexistente încep să apară.
Nu mă mai căutați, acum sunt singur, așadar,
Aici îmi erai tu... dulcele al meu nectar…
Other poems by the author
CELE DOUĂ SURORI -continuare- prt.2
-Tot așa ai rămas cum te știu!
-Numai de câte ori ai încercat tu să mă lămurești să-mi așez viața pe alt făgaș .
Am apreciat mereu efortul tău ,te-am simțit mereu aproape .Tu ai rămas pentru mine
casa părintească ,locul de baștină și știu bine că atunci când dorul mă va chema,te voi
găsi prezentă .
-Sunt gata să-ți ascult toate rătăcirile și,cum zici tu de multe ori ,toate păcatele.
-Apropo,Aristița,știi că uneori mă apasă .Și nu știu ce să fac?A-și vrea să-mi tri-
ez faptele bune de cele rele...
-Și la ce concluzie ai ajuns?
-Nu prea am fapte bune!...
-De când te frământă pe tine astfel de întrebări?Te cunosc ca o persoană dură ,
voluntară,care nu are nevoie de sfaturi,chiar dacă sunt date cu bunăvoință și cu dragoste .
Surioara mea dragă îmi pari foarte schimbată.!
-Am timp să-ți povestesc despre tot și toate.Spuneai că te-ai întânlit cu Mircea ?
-Da ,Mircea ,coleg ge liceu.Îmi spunea că este căsătorit , are familie și doi copii
frumoși.Abia acum a reușit să -mi spună că pe atunci îi pustiisem inima cu răceala cu care i-am
răspuns la încercarea lui de -a fi împreună.Eu făcusem pasiune pentru Vali ,iar el era topit pentru
Adriana .Uite așa se învârte roata ,așa este în viață .Așa se face că eu tot am așteptat că Vali se
va întoarce la mine cândva...
-Și eu am rămas cu un mare gol în suflet ,am fost bolnavă de dragoste pentru Fane .
M-am dizolvat si iar m-am adunat .Până acum a fost singura mea iubire .Mi se pare atât mult de atunci .
Nu m-a înțeles sau nu și-a dorit să știe ce mult însemna el pentru mine.De atunci .multă vreme ,caut ,
caut mereu vedeam în orice băiat un posibil îndrăgostit de mine...
-În final ai găsit ce căutai?
-Nu Aristița ,de aici vine și golul din sufletul meu .Eu nu știu ce-i fericirea ,nu am pe
lângă un suflet apropiat ,cu care să comunic ,să mă destăinui, chiar să plâng atunci îmi este greu!...
M-am amăgit că adunând bani ,pot urca pe scara socială și că o viață îndestulată îmi va aduce împăcarea .
Dar golul din sufletul meu, crește din zi în zi !...
-Mi se pare că esti cam aspră cu tine .Încă mai ai timp să schimbi multe în viața ta !...
Doar abia ai împlinit treizeci de ani ,nu? Ștefania oprește mașina ,își pune mâinile la ochi și plânge în hohote...
Aristița rămâne nemișcată un timp .Asta nu-i Ștefania pe care o cunosc eu ,îți zice ea.
-Te am lăsat să te descarci .Ai adunat multă suferință ,dar toate au o rezolvare .
Hai să vedem cu ce începem! Cu duioșia unei mame,Aristița o cuprinde în brațe o mângâie ca pe un copil și o
scoate din mașină să respire aerul curat , să-și adune puterile și să pornească mai departe.
-Cum pot eu surioara mea rebelă ,să te desprind de trecutul tău, să te speli de păcate ,
să te purifici și să-ți găsești liniștea drumul drept, fie și mai tărziu?
După cum știu am nevoie de mult curaj și dorința de o lua de la capăt spune cu vocea răgușită de plâns Ștefania.
Abia acum cele două surori se îmbrățișează cu adevărat ,regăsindu-se una pe alta .Aristița reprezenta pentru
Ștefania ,trecutul ei curat, aspirația către împlinire prin învățătură ,o viață ordonată și respectul celor din jur .
Deși roiesc în jurul meu bărbați am o situație materială bună ,nu asta mi-am dorit Acum vreau un partener, o familie,
copii în primul rând .Știi ,aristița ce am devenit eu?Un obiect de trebuință ,odată uzat cui mai trebuești? Chipul Aristiție
se umbrește ,o idee pusese stăpânire pe mintea ei .
-Știi Aristița ,mă simt ca în fața unei judecăți și nici nu vreau să mă apăr .De ce am ales eu calea
asta care acum mă dezgustă?Îmi amintesc uneori în liniștea mea zbucimată de atmosfera de fericire din familia noastră
înainte de moartea mamei Ce tainică împăcare în zilele de sărbătoare, când ne adunam toți în jurul mesei!...Ce aură de fericire
pe chipul mamei când așeza în dreptul fiecărui farfuriile încărcate făcute de mâinile ei harnice,care știau să muncească der și
alinte .Părinții noștri se înțelegeau atât de bine ,fără certuri ,fără descărcări nervoase, fără voci ridicate ,stridente .La noi în
casă domnea armonia ,spiritul datoriei, și al muncii O viață ordonată ,curată , de invidiat .Poate dacă nu murea mama ,soarta
mea era alta. Spun -poate -pentru că ea avea darul de a ne face să înțelegem că mai presus de bani și de bunăstare , este
calitatea omului , curățenia lui sufletească .Spun asta deoarece tu ai fost mai mult alături de mama , și se văd rezultatele
educației pe care ți-a dat-o . Însă eu vreau să mă justific, așa simt .Tocmai când aveam cea mai mare nevoie de ea ,mama s-a
prăpădit .Deși tu ai făcut totul sâ-i ții locul ,încă de la început am simțit că sunt liberă și că pot face tot ce doresc .
Mi-am făcut prieteni pe cine nu trebuia .Nu știam atunci că având libertate trebuie să știi și cum s-o folosești .Apoi tata s-a
recăsătorit , avra alte preocupări , iar tu ,din prea multă dragoste m-ai acceptat așa cum sunt .Încet ,germenii au încolțit,
ajutată și de anturajul pe care îl frecventam .
-Ștefania ,cuprinsă de un val de emoții,rămâne tăcută .Aristița o strânge în brațe și îi șterge lacrimile
sărate de pe obraz Ea se liniștește treptat ,gustă puțină apă și se urcă cuminte la volanul mașinii.Amândouă păstrează
o vreme tăcerea.Mașina rulează cu vitează pe auotostradă .Urmează o liniște aparentă ,însă fiecare dintre ele trăiește
sentimente neclare ,contradictorii,iar frământările Ștefaniei se reflectă ,asupra Aristiției.
va urma
-
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
CU MINE CU TINE
Cu tine cu mine ,cu noi
Pământul s-a lansat pe orbită
Și toate sunt bune și clare
Când noi și cu voi
Dorim să fie bine în lume ,
Nu vrem moarte ,nu vrem război.
Dar răsare ici colo,ca pirul
Războiul distruge orașe ,oamenii mor
Pe cei trimiși ca să moară
Nimeni nu-i întreabă de vor.
UN GRĂUNTE DE NOROC
Au trecut ursitele
În ziua nașterii mele
Au trecut ca nălucile,
Și au uitat să arunce
Atunci când am țipat prima oară;
Un grăunte de noroc
Sau o săgeată de foc...
Le-aș chema la judecată
Balanța lumii-i stricată.
Ce ar trebui să vă dau vouă
Și voi să-mi dați mie
Un grăunte de noroc
Și la prima zi a nașteri
Să mă întorc.
Prințesa -ROMÂNIA -
Steagul nostru flutură în vânt ,
El reprezintă o țară ,o nație ,un pământ .
Imnul țării ,e vocea care strigă
Că românul de azi ,e dacul de mai ieri ,
Care a bătut dușmanul venit de nicăieri .
Azi țara mea bogată rămâne fără zestre ,
Dar e frumoasă ,ca fata din poveste ,
Pe fetele frumoase ,le pețesc prinți și împărați !...
Părinți ai țării mele nu dați PRINȚESA
Unor lacomii...unor pirați...
CELE DOUĂ SURORI -continuare- prt.2
-Tot așa ai rămas cum te știu!
-Numai de câte ori ai încercat tu să mă lămurești să-mi așez viața pe alt făgaș .
Am apreciat mereu efortul tău ,te-am simțit mereu aproape .Tu ai rămas pentru mine
casa părintească ,locul de baștină și știu bine că atunci când dorul mă va chema,te voi
găsi prezentă .
-Sunt gata să-ți ascult toate rătăcirile și,cum zici tu de multe ori ,toate păcatele.
-Apropo,Aristița,știi că uneori mă apasă .Și nu știu ce să fac?A-și vrea să-mi tri-
ez faptele bune de cele rele...
-Și la ce concluzie ai ajuns?
-Nu prea am fapte bune!...
-De când te frământă pe tine astfel de întrebări?Te cunosc ca o persoană dură ,
voluntară,care nu are nevoie de sfaturi,chiar dacă sunt date cu bunăvoință și cu dragoste .
Surioara mea dragă îmi pari foarte schimbată.!
-Am timp să-ți povestesc despre tot și toate.Spuneai că te-ai întânlit cu Mircea ?
-Da ,Mircea ,coleg ge liceu.Îmi spunea că este căsătorit , are familie și doi copii
frumoși.Abia acum a reușit să -mi spună că pe atunci îi pustiisem inima cu răceala cu care i-am
răspuns la încercarea lui de -a fi împreună.Eu făcusem pasiune pentru Vali ,iar el era topit pentru
Adriana .Uite așa se învârte roata ,așa este în viață .Așa se face că eu tot am așteptat că Vali se
va întoarce la mine cândva...
-Și eu am rămas cu un mare gol în suflet ,am fost bolnavă de dragoste pentru Fane .
M-am dizolvat si iar m-am adunat .Până acum a fost singura mea iubire .Mi se pare atât mult de atunci .
Nu m-a înțeles sau nu și-a dorit să știe ce mult însemna el pentru mine.De atunci .multă vreme ,caut ,
caut mereu vedeam în orice băiat un posibil îndrăgostit de mine...
-În final ai găsit ce căutai?
-Nu Aristița ,de aici vine și golul din sufletul meu .Eu nu știu ce-i fericirea ,nu am pe
lângă un suflet apropiat ,cu care să comunic ,să mă destăinui, chiar să plâng atunci îmi este greu!...
M-am amăgit că adunând bani ,pot urca pe scara socială și că o viață îndestulată îmi va aduce împăcarea .
Dar golul din sufletul meu, crește din zi în zi !...
-Mi se pare că esti cam aspră cu tine .Încă mai ai timp să schimbi multe în viața ta !...
Doar abia ai împlinit treizeci de ani ,nu? Ștefania oprește mașina ,își pune mâinile la ochi și plânge în hohote...
Aristița rămâne nemișcată un timp .Asta nu-i Ștefania pe care o cunosc eu ,îți zice ea.
-Te am lăsat să te descarci .Ai adunat multă suferință ,dar toate au o rezolvare .
Hai să vedem cu ce începem! Cu duioșia unei mame,Aristița o cuprinde în brațe o mângâie ca pe un copil și o
scoate din mașină să respire aerul curat , să-și adune puterile și să pornească mai departe.
-Cum pot eu surioara mea rebelă ,să te desprind de trecutul tău, să te speli de păcate ,
să te purifici și să-ți găsești liniștea drumul drept, fie și mai tărziu?
După cum știu am nevoie de mult curaj și dorința de o lua de la capăt spune cu vocea răgușită de plâns Ștefania.
Abia acum cele două surori se îmbrățișează cu adevărat ,regăsindu-se una pe alta .Aristița reprezenta pentru
Ștefania ,trecutul ei curat, aspirația către împlinire prin învățătură ,o viață ordonată și respectul celor din jur .
Deși roiesc în jurul meu bărbați am o situație materială bună ,nu asta mi-am dorit Acum vreau un partener, o familie,
copii în primul rând .Știi ,aristița ce am devenit eu?Un obiect de trebuință ,odată uzat cui mai trebuești? Chipul Aristiție
se umbrește ,o idee pusese stăpânire pe mintea ei .
-Știi Aristița ,mă simt ca în fața unei judecăți și nici nu vreau să mă apăr .De ce am ales eu calea
asta care acum mă dezgustă?Îmi amintesc uneori în liniștea mea zbucimată de atmosfera de fericire din familia noastră
înainte de moartea mamei Ce tainică împăcare în zilele de sărbătoare, când ne adunam toți în jurul mesei!...Ce aură de fericire
pe chipul mamei când așeza în dreptul fiecărui farfuriile încărcate făcute de mâinile ei harnice,care știau să muncească der și
alinte .Părinții noștri se înțelegeau atât de bine ,fără certuri ,fără descărcări nervoase, fără voci ridicate ,stridente .La noi în
casă domnea armonia ,spiritul datoriei, și al muncii O viață ordonată ,curată , de invidiat .Poate dacă nu murea mama ,soarta
mea era alta. Spun -poate -pentru că ea avea darul de a ne face să înțelegem că mai presus de bani și de bunăstare , este
calitatea omului , curățenia lui sufletească .Spun asta deoarece tu ai fost mai mult alături de mama , și se văd rezultatele
educației pe care ți-a dat-o . Însă eu vreau să mă justific, așa simt .Tocmai când aveam cea mai mare nevoie de ea ,mama s-a
prăpădit .Deși tu ai făcut totul sâ-i ții locul ,încă de la început am simțit că sunt liberă și că pot face tot ce doresc .
Mi-am făcut prieteni pe cine nu trebuia .Nu știam atunci că având libertate trebuie să știi și cum s-o folosești .Apoi tata s-a
recăsătorit , avra alte preocupări , iar tu ,din prea multă dragoste m-ai acceptat așa cum sunt .Încet ,germenii au încolțit,
ajutată și de anturajul pe care îl frecventam .
-Ștefania ,cuprinsă de un val de emoții,rămâne tăcută .Aristița o strânge în brațe și îi șterge lacrimile
sărate de pe obraz Ea se liniștește treptat ,gustă puțină apă și se urcă cuminte la volanul mașinii.Amândouă păstrează
o vreme tăcerea.Mașina rulează cu vitează pe auotostradă .Urmează o liniște aparentă ,însă fiecare dintre ele trăiește
sentimente neclare ,contradictorii,iar frământările Ștefaniei se reflectă ,asupra Aristiției.
va urma
-
Cele două surori part.5
Gabi luase ceva bani de la cei cărora voia să vândă..Acum eram căutată și de unii și de alții.
Cred că a mai făcut și alte prostii pentru că și-au făcut în grabă bagajele și au fugit cu tot grupul
în țară .După plecarea lor ,vine Nabi bucuros să mă scoată din ascunzătoare.Nabi îmi oferă
o cameră la hotelul lui și eu îl ajut la bar .Eram așa de bucuroasă de această veste ,încât l-am
sărutat .Bucuria mea l-a emoționat cu adevărat ,realmente era și el fericit .Eram singură printre
străini și mă simțeam mai în siguranță
După câteva zile mă caută Fatah și rămâne surprins când mă vede în bar,onorând comenzile
clienților ,bucuroasă și fericită.Mă tachinează -acum cât mai ceri pe oră?-întreabă el cu ochi blânzi
și voce caldă .Am înțeles că mă bucur de simpatia lui și acum am doi prieteni cu care îmi face plăcere
să vorbesc. Încercam să uit prin ce am trecut și eram fericită că am unde lucra .Pe tine te sunam tot
mai rar,știam că acesta nu-i locul meu,dar nici să mă întorc în țară nu doream .Apoi mi-ai comunicat că
tata a murit în accident .Eram supărată pe el de când se recăsătorise după moartea mamei Am avut
impresia că ne abandonase .Îl vedeam adesea prin oraș pe tatăl nostru cu fiul lui cel mic Acum nu mai am
nimic cu nimeni .M-a luat valul vieții și am uitat de ei .Mi se pare că toate acestea s-au întâmplat demult .
A fost o vreme când ,aveam ceva și cu tine .
- Eu cu ce ți-am greșit?
-Atunci când erai îndrăgostită de Vali .Te vedeam adesea plângând .Plănuisem atunci să mă răzbun pe el,
dar apoi am plecat ,și toate au rămas în urmă
-Povestea mea cu Vali s-a încheiat când am realizat că Adriana era aleasa lui!...
-Mai știu că Octav ținea mult la tine ,de ce nu ți-a plăcut de el? Câte bilete îți trimetea prin mine ,eram la curent
cu sentimentile lui pentru tine .
-Nu-i vorba de plăcut ,Ștefania ,și nici de faptul dacă e băiat bun sau rău ! Asta o realizezi cu mintea , însă
inima este cea care alege, ea ăți dă de știre când întânlești jumătatea .Nu fegeaba se sune că există
-săptămâna chioară - atunci nu-i vezi alesului tău defectele . Dragostea înflorește într-un sărut ,simți că trăiești
într-o îmbrățișare, te apucă dor de viață și te scoate din anonimat cuvintele de dragoste .Atunci și numai atunci ,
inimile celor doi bat la fel .
-Ce frumos îmi pare ce spui !
-Dragostea , iubirea,este cel mai minunat sentiment pe care îl trăiește un om . Iubirea nu ține cont de greutăți,
de lipsuri .O iubire e ca o zi de sărbătoare, ca un răsărit de soare,ca o mare de liniște,ca o ploaie binefăcătoare
pe un ogor pârjolit de soare .Eu am trăit ,am simțit toate acestea în preajma lui Vali .
-Deci ai cunoscut iubirea ? ai trăit-o cu intesitate !
-Da ,Ștefania ,și în nopți de nesomn ,zvârcolirii în așternut ,pernă udă de lacrimi ,gol ,un gol imens în suflet .
-Ai trecut prin tot ce spui?
CU MINE CU TINE
Cu tine cu mine ,cu noi
Pământul s-a lansat pe orbită
Și toate sunt bune și clare
Când noi și cu voi
Dorim să fie bine în lume ,
Nu vrem moarte ,nu vrem război.
Dar răsare ici colo,ca pirul
Războiul distruge orașe ,oamenii mor
Pe cei trimiși ca să moară
Nimeni nu-i întreabă de vor.
UN GRĂUNTE DE NOROC
Au trecut ursitele
În ziua nașterii mele
Au trecut ca nălucile,
Și au uitat să arunce
Atunci când am țipat prima oară;
Un grăunte de noroc
Sau o săgeată de foc...
Le-aș chema la judecată
Balanța lumii-i stricată.
Ce ar trebui să vă dau vouă
Și voi să-mi dați mie
Un grăunte de noroc
Și la prima zi a nașteri
Să mă întorc.
Prințesa -ROMÂNIA -
Steagul nostru flutură în vânt ,
El reprezintă o țară ,o nație ,un pământ .
Imnul țării ,e vocea care strigă
Că românul de azi ,e dacul de mai ieri ,
Care a bătut dușmanul venit de nicăieri .
Azi țara mea bogată rămâne fără zestre ,
Dar e frumoasă ,ca fata din poveste ,
Pe fetele frumoase ,le pețesc prinți și împărați !...
Părinți ai țării mele nu dați PRINȚESA
Unor lacomii...unor pirați...