Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Bogdan
Data postării: 20 martie
Vizualizări: 104
Poezii din aceiaşi categorie
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Azi de ziua ta
Azi de ziua ta,
Iubirea ți-o aștern pe foaie,
Pentru că, iubirea ta mama,
Nici în vise nu-i mai mare!
Roșie ca trandafirul,
Puternică ca vârtejul,
Veșnică-i puterea ei,
Răsarită dintr-un tei,
De dragoste de mamă!
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Măicuţei
Am pornit în lumea mare,
Să caut cea mai frumoasă floare
Pentru tine.
Am mers mult, am colindat
Pământul în lung şi-n lat
Mai multe zile.
Speram să găsesc în sfârşit
Floarea de care-am pomenit
Dar nu dam de ea...
Mergeam, căutam, întrebam,
Orele le număram,
Timpul tot curgea...
Am ajuns într-o ţară
De-o frumuseţe rară,
Credeam s-o găsesc în fine.
Obosită şi dezamăgită eram
Nici o floare nu găseam
Mai frumoasă ca tine!
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ca azurul îi ai mamă.
Părul tău frumos şi negru,
Chipul tău de pus în ramă.
Mâinile tale firave,
Inima blândă şi bună.
Sufletul tău bună mamă,
El e bun de pus la rană.
Ştiu mamă că ai plecat,
Sus la ceruri ai zburat.
Îngerii au venit de sus,
Şi te-au dus la Domnu Sfânt.
De când ai plecat la ceruri,
Zi de zi eu te visez.
Şi mă rog la tine Doamne,
Sărutând multe icoane.
Candela vieții
Pe chipul ei aștri sau stins.
În părul ei ninsori au nins.
Iar ochii ei și-acum păstrează,
Sclipirea care radiază.
În sufletu-i sunt adunate,
tristeți și bucurii de-o viață.
Iar mâinile mici și ridate,
ne mângâie în fiecare dimineață.
Azi ninge nu știu a câta oară...
Din cer în părul ei fulgii coboară.
Sunt binecuvântări cerești,
Ea este icoana vieții pământești.
Trec anii necruțători peste tine,
puterile ți se știrbesc ușor.
Aștepți cu dor copilul ce nu vine
iar sufletu-ți e mistuit de dor.
Vocea caldă și blajină
iarăși icoanelor se închină.
În ruga ta către Dumnezeu
ceri binele copilului tău.
Pictat rămâne chipu-i sfânt
acolo, printre îngeri ești o minune.
Aici, prin viața pe pământ
icoana pentru închinăciune.
Pe chipul ei mereu vor arde
noi aștrii luminoși și vii.
Ea este călăuza pentru mai departe
pentru al omenirii neam, pentru copii.
Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.
Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.
Cât mama ne mai este în viața,
pleacă urechea la a ei povață.
🎤 Ma sună mama
Ma sună mama sa mă întrebe cum merg treburile la mine...,
Ce-am mâncat ,cum ma simt si dacă-și bine ....
Ridicându-mi ochii spre perete și mereu zambindu-i fals ...
Îi spun că totul e bine , ca-i perfect, că-i ideal ...
În suflet un copil îmi urla , plânge ...și strigă ... disperat .... Întoarce-ma mama în copilărie ,acolo unde nici o grijă n-am.... Ia-ma mama pe brațe... sa te sărut cu dor ... Stringe-ma ușor în ... Poate mi-va fi mai ușor....Dar nu spun nimic din astea... Îi zâmbesc la nesfirt
As strigă in gura mare
Mamă eu am obosit....
Azi de ziua ta
Azi de ziua ta,
Iubirea ți-o aștern pe foaie,
Pentru că, iubirea ta mama,
Nici în vise nu-i mai mare!
Roșie ca trandafirul,
Puternică ca vârtejul,
Veșnică-i puterea ei,
Răsarită dintr-un tei,
De dragoste de mamă!
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Măicuţei
Am pornit în lumea mare,
Să caut cea mai frumoasă floare
Pentru tine.
Am mers mult, am colindat
Pământul în lung şi-n lat
Mai multe zile.
Speram să găsesc în sfârşit
Floarea de care-am pomenit
Dar nu dam de ea...
Mergeam, căutam, întrebam,
Orele le număram,
Timpul tot curgea...
Am ajuns într-o ţară
De-o frumuseţe rară,
Credeam s-o găsesc în fine.
Obosită şi dezamăgită eram
Nici o floare nu găseam
Mai frumoasă ca tine!
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ochii tăi frumoşi albaştri,
Ca azurul îi ai mamă.
Părul tău frumos şi negru,
Chipul tău de pus în ramă.
Mâinile tale firave,
Inima blândă şi bună.
Sufletul tău bună mamă,
El e bun de pus la rană.
Ştiu mamă că ai plecat,
Sus la ceruri ai zburat.
Îngerii au venit de sus,
Şi te-au dus la Domnu Sfânt.
De când ai plecat la ceruri,
Zi de zi eu te visez.
Şi mă rog la tine Doamne,
Sărutând multe icoane.
Candela vieții
Pe chipul ei aștri sau stins.
În părul ei ninsori au nins.
Iar ochii ei și-acum păstrează,
Sclipirea care radiază.
În sufletu-i sunt adunate,
tristeți și bucurii de-o viață.
Iar mâinile mici și ridate,
ne mângâie în fiecare dimineață.
Azi ninge nu știu a câta oară...
Din cer în părul ei fulgii coboară.
Sunt binecuvântări cerești,
Ea este icoana vieții pământești.
Trec anii necruțători peste tine,
puterile ți se știrbesc ușor.
Aștepți cu dor copilul ce nu vine
iar sufletu-ți e mistuit de dor.
Vocea caldă și blajină
iarăși icoanelor se închină.
În ruga ta către Dumnezeu
ceri binele copilului tău.
Pictat rămâne chipu-i sfânt
acolo, printre îngeri ești o minune.
Aici, prin viața pe pământ
icoana pentru închinăciune.
Pe chipul ei mereu vor arde
noi aștrii luminoși și vii.
Ea este călăuza pentru mai departe
pentru al omenirii neam, pentru copii.
Ea este MAMA - candela mereu aprinsă.
Ea este rugăciunea către Dumnezeu trimisă.
Cât mama ne mai este în viața,
pleacă urechea la a ei povață.
Alte poezii ale autorului
O colega
Da-o naibii de zdreanta!
Imi vine sa o lovesc in fata.
Nu pot crede ca o fata
este asa enervanta.
Se comporta de zici ca-i bauta.
Ea singura se face urata.
Se comporta de zici ca-i proasta,
dar cred ca-i prefacuta.
Se comporta ca o maimuta
Website
Website ca si asta
Sfant in mintea mea.
Pot sa-mi pun gandirea mea
Fara sa vada clasa mea,
Sau cine stie ce altcineva.
Aici nimeni nu ma stie
Si asta-i o veselie
Test
Orișicine-i acolo sus,
în fiecare zi, la un test m-a pus.
De rareori sunt pregătit,
și de multe ori m-am îmbulzit
El, într-o singură zi,
teste poate da mii și mii.
„Fete, glume, oameni... diferiți,
câte-un test pe zi tu meriți”
Dar dacă astea o fi doar teste,
Cum va fi oare,
la examenul cel mare?
Imposibil
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca."
Acest copil oricat incearca,
Stie ca nu va fi niciodata
Ca si cel ce a scris odata,
Acele versuri, dar el tot incearca.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
Viața ar fi un vis
Vis
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis.
Dacă aș putea sa te duc în paradis,
și n-ai fii așa indecisă,
și ai veni cu mine în lumea luminoasă.
De fiecare dată când te văd,
un gând îmi vine în minte,
și-mi cânta ca multe instrumente.
Dacă ai face așa cum te-aș îndruma,
noi, am avea o viață de vis draga mea.
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis,
dacă te-as putea duce în paradisul nostru
în locul nostru sacru,
și dacă mi-ai spune că sunt singurul pe care iubești
și doar cu mine să trăiesti.
Viața ar fi un vis.
O colega
Da-o naibii de zdreanta!
Imi vine sa o lovesc in fata.
Nu pot crede ca o fata
este asa enervanta.
Se comporta de zici ca-i bauta.
Ea singura se face urata.
Se comporta de zici ca-i proasta,
dar cred ca-i prefacuta.
Se comporta ca o maimuta
Website
Website ca si asta
Sfant in mintea mea.
Pot sa-mi pun gandirea mea
Fara sa vada clasa mea,
Sau cine stie ce altcineva.
Aici nimeni nu ma stie
Si asta-i o veselie
Test
Orișicine-i acolo sus,
în fiecare zi, la un test m-a pus.
De rareori sunt pregătit,
și de multe ori m-am îmbulzit
El, într-o singură zi,
teste poate da mii și mii.
„Fete, glume, oameni... diferiți,
câte-un test pe zi tu meriți”
Dar dacă astea o fi doar teste,
Cum va fi oare,
la examenul cel mare?
Imposibil
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca."
Acest copil oricat incearca,
Stie ca nu va fi niciodata
Ca si cel ce a scris odata,
Acele versuri, dar el tot incearca.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
Viața ar fi un vis
Vis
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis.
Dacă aș putea sa te duc în paradis,
și n-ai fii așa indecisă,
și ai veni cu mine în lumea luminoasă.
De fiecare dată când te văd,
un gând îmi vine în minte,
și-mi cânta ca multe instrumente.
Dacă ai face așa cum te-aș îndruma,
noi, am avea o viață de vis draga mea.
Viața ar fi un vis, viața ar fi un vis,
dacă te-as putea duce în paradisul nostru
în locul nostru sacru,
și dacă mi-ai spune că sunt singurul pe care iubești
și doar cu mine să trăiesti.
Viața ar fi un vis.