Mama
Te iubesc!
Ca m-ai nascut,
ca m-ai adormit in patuc.
Iti multumesc!
Mama te iubesc si iti multumesc
Mama nu-ti fa griji
eu mereu te voi iubi.
Mama iti multumesc
ca m-ai ingrijit,
ca m-ai iubit,
ca m-ai certat,
ca m-ai educat
Mama imi pare rau pentru orice greseala.
Mama si eu te iert pentru orice greseala.
Te iubesc
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Bogdan
Data postării: 20 martie
Vizualizări: 128
Poezii din aceiaşi categorie
Мам,прости...
Мам,прости что срываюсь,
Просто больно в душе пойми,
Я наверное совсем заигралась,
и не помню что значит люби.
Не хочу нагружать проблемами,
Ведь тебе и без этого больно,
Все равняется этими ценами,
Знаешь,мне тоже томно.
извини,просто опять одиноко,
Опять понимаю,нужна лишь тебе,
Он поступил очень жестоко,
Вдребезги сердце разбил мне.
Ты всегда дашь совет,
Сделаешь чай или кофе,
Можешь встретить рассвет,
Наверно закончу на этой строфе.
Елизавета Попова.
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Haide tata inapoi!
Afara ninge linistit
Si-n casa,nu mai arde focul,
Ca bani de lemne nu mai sunt .
Iar noi pe langa mama stand ,
In fiecare zi ne canta lin
Si ne invata , cum sa nu uitam
Cuvantul "fericit".
In casa patul e facut,
Cu 3 randuri de asternut .
Dar cine sa se culce
Cand mama sta plangand?
Citind factura la Enel
Cine,cand si cum s-a intamplat
A fost acum sau mai demult!?
Tata e plecat ,azi un an s-a implinit
De cand ochii lui,nu i-am mai zarit.
Haide tata inapoi ,lasa boii
Sa doarma,in scaunele lor.
Haide tata langa noi ,iti promit
Ca nu mai plang!
Burta noastra s-a obisnuit
La fel si trupul nostru s-a "calit" .
Haide tata langa noi,ca mama
Nu mai doarme ,ci suspina
De amar si saracie.
Haide tata inapoi !
-U.A-
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Dorul...
viață ,viață,
of ,viață...
dorința tu mi-ai îndeplinit..
să-mi aduci mama înapoi..
o viață întreagă..
alergăm după bani,
" să facem la copii un rost"
"să fie în rând cu toți copiii.." ,
dar ,sufletul micului..
e fărâmat
de lipsa mamei ,
a tatei...
să facem să fie bine ,
nici nu mai știm...
se riscă foarte mult ,
durerea și dorul e imens
după ai noștri părinți...
poate vin peste un an
doi
sau poate trei...
copii cresc,
timpul trece...
copii se răcesc,
de singurătate s-au lipit,
pe părinți nu-i mai iubim așa mult
ne-am obișnuit singuri...
viață ,viață...
of viață...
îți mulțumesc înzecit
pentru dorința îndeplinită
de mi-ai adus mama înapoi..
din țări străine... ❤️
Mama
•Iubesc doi ochii
•Ce-mi spun de deochi
•Mă mângâie noaptea târziu
•Cu chipul gingașiu
•În lume este doar una
•Ce-ți crede minciuna
•Și îți spune într-una
•Că semeni cu furtuna
•Acum pornești și dincolo te liniștești
•Pe lume este doar una
•Ca mama nu-i niciuna
Lorena
Мам,прости...
Мам,прости что срываюсь,
Просто больно в душе пойми,
Я наверное совсем заигралась,
и не помню что значит люби.
Не хочу нагружать проблемами,
Ведь тебе и без этого больно,
Все равняется этими ценами,
Знаешь,мне тоже томно.
извини,просто опять одиноко,
Опять понимаю,нужна лишь тебе,
Он поступил очень жестоко,
Вдребезги сердце разбил мне.
Ты всегда дашь совет,
Сделаешь чай или кофе,
Можешь встретить рассвет,
Наверно закончу на этой строфе.
Елизавета Попова.
Mama
Mama mea, tu eşti anume
Cea mai dulce de pe lume,
Sǎ am eu întreaga viaţǎ
Miere, zahǎr şi dulceaţǎ.
Tu m-ai învǎţat anume
Cǎ averea doar un fum e,
Cǎ în viaţa asta mare
Sǎ am parte de-alinare.
Mama mea, mi-ai spus anume
Basme, cântece şi glume,
Ca inima mea sǎ ştie
Sǎ trǎiascǎ-n bucurie.
Eu nu sunt destul de mare
Ca sǎ pot sǎ-nvǎţ mǎcar,
De pe carte, o urare,
Şi nu sunt destul de mare
Ca sǎ-ţi dau un dar anume.
Dar îţi dau o sǎrutare,
Ici, pe obrajor,
Şi pe mâna asta care
Mǎ-ngrijeşte-n fiecare
Zi, cu-atâta dor!
Mamă dragă te ador .
de Marian Adrian Darosi
Haide tata inapoi!
Afara ninge linistit
Si-n casa,nu mai arde focul,
Ca bani de lemne nu mai sunt .
Iar noi pe langa mama stand ,
In fiecare zi ne canta lin
Si ne invata , cum sa nu uitam
Cuvantul "fericit".
In casa patul e facut,
Cu 3 randuri de asternut .
Dar cine sa se culce
Cand mama sta plangand?
Citind factura la Enel
Cine,cand si cum s-a intamplat
A fost acum sau mai demult!?
Tata e plecat ,azi un an s-a implinit
De cand ochii lui,nu i-am mai zarit.
Haide tata inapoi ,lasa boii
Sa doarma,in scaunele lor.
Haide tata langa noi ,iti promit
Ca nu mai plang!
Burta noastra s-a obisnuit
La fel si trupul nostru s-a "calit" .
Haide tata langa noi,ca mama
Nu mai doarme ,ci suspina
De amar si saracie.
Haide tata inapoi !
-U.A-
Ce dor imi e
Ce dor imi e de tine, mamă
Să mă cuprinzi în brațele-ți
Să-mi pun capu-n a ta poală
Să mă săruți cum doar tu poti
Ce greu e fără tine, mamă
Parcă nici viața n-are sens
Parcă-mi s-a dus chiar si speranta
Ce de mică-mi ardea in piept
Ce plâng eu după tine, mamă
Suspin cu lacrimi ne-ncetat
Mă-ntreb adesea cu ardoare
Dacă de tot tu m-ai lăsat
Ce întrebări îmi pun ades', oh mamă
Că-mi-e rusin' sa le rostesc
Dar tu,din cer, din slăvi divine
Mă-mbărbătezi, mă-nviorezi
Ce dor mi-a fost,îmi e si îmi va fi
Dar stiu că-ntr-o zi ne-om întalni
Ce bucurie, ce mare zi va fi aceea
Când te-oi putea iubi la nesfârșit.
Dorul...
viață ,viață,
of ,viață...
dorința tu mi-ai îndeplinit..
să-mi aduci mama înapoi..
o viață întreagă..
alergăm după bani,
" să facem la copii un rost"
"să fie în rând cu toți copiii.." ,
dar ,sufletul micului..
e fărâmat
de lipsa mamei ,
a tatei...
să facem să fie bine ,
nici nu mai știm...
se riscă foarte mult ,
durerea și dorul e imens
după ai noștri părinți...
poate vin peste un an
doi
sau poate trei...
copii cresc,
timpul trece...
copii se răcesc,
de singurătate s-au lipit,
pe părinți nu-i mai iubim așa mult
ne-am obișnuit singuri...
viață ,viață...
of viață...
îți mulțumesc înzecit
pentru dorința îndeplinită
de mi-ai adus mama înapoi..
din țări străine... ❤️
Mama
•Iubesc doi ochii
•Ce-mi spun de deochi
•Mă mângâie noaptea târziu
•Cu chipul gingașiu
•În lume este doar una
•Ce-ți crede minciuna
•Și îți spune într-una
•Că semeni cu furtuna
•Acum pornești și dincolo te liniștești
•Pe lume este doar una
•Ca mama nu-i niciuna
Lorena
Alte poezii ale autorului
Cuvinte
De departe-l vad aproape
pe omul ce bea lapte,
si miroase un trandafir,
si miroase a lavanda.
Tantarul bazaie,
si la ureche ma sacaie.
Foaie verde inmuiata,
eu ma sterg pana-s uscata.
In mare intru-n perechi,
si ies de unul singur.
Arbore inalt de caramida,
am vazut pe ea o omida.
Cand ma apropriu e inverzita,
cand plec, ea-i aurita.
Foaie galbena si-un pitic,
am cumparat un ibric
iar cum este foarte tipic,
eu l-am stricat
iar eu am strigat,
dar pana la urma eu m-am impacat.
Dar eu vad in departare,
Marele cer cade pe o floare,
iar eu merg pe o lunga carare,
si ajung la apune-soare
si inot pe pamantul uscat
si de doua ori sar in pat
si odata ma lovesc in cap.
Pietroi
Pietroi
Unu-doi.
Trei foi.
Aoleu!
Valeu!
Pietroiu nu mai e.
Doar foi.
Vai de mine!
Nu-iu de bine.
Uite o foarfeca.
Taie foaia,
Si o duce ploaia.
Dar ce sa vezi,
Uite departe
cum vine un pietroi.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Imposibil
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca."
Acest copil oricat incearca,
Stie ca nu va fi niciodata
Ca si cel ce a scris odata,
Acele versuri, dar el tot incearca.
De cand?
De ce?
De ce nu vreau colegii sa afle
de literele aici aflate?
De cand o poezie,
apartine doar din timpul imparatiei?
Adica as vrea sa scriu
si sa stiu
ca nu-s de ras.
De ce nu pot?
Cuvinte
De departe-l vad aproape
pe omul ce bea lapte,
si miroase un trandafir,
si miroase a lavanda.
Tantarul bazaie,
si la ureche ma sacaie.
Foaie verde inmuiata,
eu ma sterg pana-s uscata.
In mare intru-n perechi,
si ies de unul singur.
Arbore inalt de caramida,
am vazut pe ea o omida.
Cand ma apropriu e inverzita,
cand plec, ea-i aurita.
Foaie galbena si-un pitic,
am cumparat un ibric
iar cum este foarte tipic,
eu l-am stricat
iar eu am strigat,
dar pana la urma eu m-am impacat.
Dar eu vad in departare,
Marele cer cade pe o floare,
iar eu merg pe o lunga carare,
si ajung la apune-soare
si inot pe pamantul uscat
si de doua ori sar in pat
si odata ma lovesc in cap.
Pietroi
Pietroi
Unu-doi.
Trei foi.
Aoleu!
Valeu!
Pietroiu nu mai e.
Doar foi.
Vai de mine!
Nu-iu de bine.
Uite o foarfeca.
Taie foaia,
Si o duce ploaia.
Dar ce sa vezi,
Uite departe
cum vine un pietroi.
Stele
-Stea alba luminoasa!
Tu, din cerul intunecos.
Cum de esti asa frumoasa?
Si cum luminezi asa galagios?
Cum e la inceputul vietii tale?
Precum luminii tu dai cale,
atat esti de magnifica
dar mica cat o pietricica
-Eu departe stau.
Si de veacuri sunt aici.
De atata timp eu vad
cum altor stele,
focul,
de timp,
le este stins.
Dar eu stiu
ca voi intruna turuiti,
cunostinta rar impartiti.
O zi a noastra-i cat o mie de ani,
a voastra.
Iara nici o stea nu-i mica,
nici pe departe pitica.
Tu. Om mic de pe pamant
Tu care stele vezi noaptea,
sa ti minte un gand,
Focul arde tar chiar si cand vine moartea.
Eu nici pe departe nu m-am nascut
multi oameni curiosi am vazut,
Fiecare acest lucru a crezut.
Tu la moarte m-ai vazut,
ars in flacari, disparut.
Eu departe sunt de aici,
astfel lumina incet la tine a ajuns
dar eu deja m-am stins.
Timpul mi-a venit.
Pădure
Ies în pădurea dragă
toată atenția imi capturează,
si văd o veveriță cum aleargă.
Stau și mă plimb încet
și aud din crengi un clarinet.
Merg ce merg si mă opresc
si mă uimesc la ceea ce privesc,
că văd legat de o creangă,
o lungă frânghie largă.
Și ma trezesc sub pom,
și văd in depărtare un om,
ce se uită la acea frănghie,
și-l vad cum se agață de creangă,
iară pe mine un sentiment mă-njunghie,
ma ridic să-l depărtez de frânghie,
și cum se-ntâmplă sa mă-mpiedic,
și-l văd pe omul vrednic,
cum își ia adio tragic.
Imposibil
"Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca;
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca."
Acest copil oricat incearca,
Stie ca nu va fi niciodata
Ca si cel ce a scris odata,
Acele versuri, dar el tot incearca.
De cand?
De ce?
De ce nu vreau colegii sa afle
de literele aici aflate?
De cand o poezie,
apartine doar din timpul imparatiei?
Adica as vrea sa scriu
si sa stiu
ca nu-s de ras.
De ce nu pot?