Cutreierând pe role..
Cutreieram pe role
Largul străzilor pavate,
Cu furnicături pe piele
S-ajung cât mai departe.
Vântul fâlfâia în plete,
Surâdea bătrânul soare,
Când răscrucea-n piruete
O roteam din picioare.
Făceam câte un salt
Peste groapă sau bordură,
Alunecând pe asfalt
Cu frâna la cotitură.
Împrejurul Lacului
Patinam la unison
Cu foșnetul parcului
Și ciripitu-n maraton.
Cu tremur în balans,
Spre al mătușii prag,
Ce in brațe m-a cuprins
Și mă -ncleșta de drag..
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Keller Gabriela
Data postării: 19 aprilie
Vizualizări: 39
Poezii din aceiaşi categorie
Prioritatea prostiei
Într-o zi, mergând molatic
Singur, prin localitate,
Întâlni indicatorul
"Proştii au prioritate!"
Îmi veni pe loc ideea
Sã îl smulg de acolo-n grabã;
Dar mã rãzgandi zicându-mi:
"Ia sã-mi vãd, de fapt, de treabã!
Cãci, din toţi câţi au sã-l vadã
- Proşti cu crengi, proşti mititei -
Unii nu vor şti vreodatã
Cã e semnul pentru ei!"
Cum rãmase semnul teafãr
- Din motivu-acesta poate -
Nãtãfleţii de tot soiul
Au şi azi prioritate...
DROGUL
De când Domnul a lăsat,
Adam și Eva a încălcat..
Porunca lui Dumnezeu..
Să nu guste mărul rău.
Șarpele ia îndemnat,
Să facă acest păcat.
Astăzi iar sa repetat..
Șarpele iar a îndemnat,
A adus semința lui ..
Dar al necuratului.
Drogul cu puterea lui..
Pe mulți a acaparat,
Mintea lor a tulburat.
E un iad adevărat,
Ce atrage nencetat,
Acest rău molipsitor,
De care nu scapi ușor.
Domnul ne poate scăpa..
RUGĂCIUNEA e calea..
Nu uita că Dumnezeu,
Orice poate, nu e greu..
Puterea lui este mare,
Ajută pe fiecare.
Iarnă
Mi-e soba rece și hornu-nțepenit,
O tristă lampă pâlpâie în agonie,
Mi-e frig, și-s singur, și-s rănit,
Și nemilos mă scurg prin poezie.
Pe masă plânge-o foaie de hârtie,
Iar albul ei zăpezi siberiene arată,
De frig, condeiul nu mai poate scrie,
Și hibernează într-o rătăcită pată.
Aud un cântec venit din iernile polare,
Pe geamul nins pictează flori de gheață,
Bag iarna-n casă, și-i fac masaj cu sare,
Ninsorile să le salvez și să rămână-n viață.
Îmi bate în tâmple o muză înghețată,
I-aș face-un ceai și am valsa boem,
Dar mâna îmi e sloi și lampa întunecată,
Și îmi este frig, și-s singur, și mă tem...
Pretenții
Mai demult, strãmoşii noştri
Erau simpli şi modeşti:
Mâncau brânzã şi slãninã,
Purtau nume româneşti.
Dar veni modernizarea,
Ca un tãvãlug, din Vest:
Nu mai recunoşti românul
Nici în vorbã, nici în gest!
Nu mai ştie spune: "Bunã!"
Ci, "Hello!" şi "How are you?"
Zice "Go!", în loc de "Pleacã!",
Cât şi "No!", în loc de "Nu!".
Bând un pumn de apã rece
- Fãrã sã fim provocaţi -
Ne prostim, pe zi ce trece
Precum "Geniul din Carpaţi".
Dacã vechea pãlãrie
O purta spre-obrazul stâng,
Astãzi poartã-n cap o creastã,
Cu "allurã" de nãtâng!
Nu mai pot lucra românii
Dacã nu primesc un "like";
Nici la stânã nu se urcã
Dacã n-au adidaşi "Nike"!
Cel ce-şi învelea piciorul
Cu obiele de viţel,
Poart-acum haine de firmã:
Numai DIESEL vezi pe el!
Sã ne vadã Cuza-Vodã
Ce figuri avem în cap! ...
Ne-ar şi înjuga îndatã
La un car fãrã proţap!
,,Nu te enerva" în islandeză
Numai o vorbă
Spusă la întâmplare
Neiertătoare
Mă doboară.
Inima crede,
Gândul o măsoară,
Dusă e liniștea
Pentru totdeauna.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvânt că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul meu.
Numai o vorbă
Mi-aduce gânduri grele
Și doar cu ele
Mă-nconjoară.
E gelozie,
Vine ca povară
Și-un coșmar nedescris
Noaptea-n vis coboară.
Din pacate, asta-i firea mea,
Dar mereu în gând îmi spun așa:
„Nu te enerva!”
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Poate fără voie câteodată ești lovit
De-un cuvant că nu e potrivit.
Nu te enerva, nu te enerva,
Hai zâmbește și ascultă sfatul.
Și vei știi
Să îți spui
Orișicând,
Orișicui
Nu te enerva!
Nu te enerva, nu te enerva,
Vorbele pot fi înșelătoare.
Nu te enerva, nu te enerva,
Că nu-i bună nicio supărare.
Nu te enerva!
Bara eitt orð
Sagt af handahófi
Ófyrirgefanlegt
Það slær mig niður.
hjartað trúir
Hugsun mælir það,
Þögnin er horfin
Að eilífu.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin mín.
Bara eitt orð
Það vekur mig þungar hugsanir
Og bara með þeim
Það umlykur mig.
Það er öfund
Það kemur sem byrði
Og ólýsanleg martröð
Nóttin í draumnum lækkar.
Því miður er það eðli mitt,
En alltaf í huganum segi ég þetta:
"Ekki verða reiður!"
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Kannski óviljandi stundum verður þú fyrir höggi
Í einu orði sagt, það er ekki viðeigandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Komdu og brostu og hlustaðu á ráðin.
Og þú munt vita
Að segja þér
Allavega,
allir sem
Ekki verða reiður!
ekki verða reiður ekki verða reiður
Orð geta verið blekkjandi.
ekki verða reiður ekki verða reiður
Að engin reiði sé góð.
Ekki verða reiður!
Corabie în spaniolă
Corabie dragă, plutești în oceanul ce pare fără de sfârșit,
Spre ce continente vei mai merge și de această dată,
Ce te mai așteaptă la viitoarea destinație?
Corabie, corabie...
De ce nu mi-ai spus că îți place să navighezi atât de mult?
De ce nu m-ai prevenit?
De ce, doar întorcându-mi spatele la tine, pentru o clipă, ai plecat din port?
Cum am să mă pot obișnui cu golul pe care mi l-ai lăsat?
Cum îl voi umple?
Corabie, corabie...
Erai ușoară ca o vrabie,
Sper să te întorci mai veselă de ori unde te-ai fi dus,
Îmi dau seama că a trebuit să pleci,
Așa ai simțit,
Tot așa ai și socotit.
Te construisem atât de bine, din lemn, cârma, puntea,
Din mai multe cearceafuri velele,
Ți-am atașat chiar și ancoră,
Știu că nu îți va fi ușor,
Oceanul are mofturile lui,
Nu știi la ce să te aștepți,
Când devine agitat și te scutură în toate direcțiile,
Te poartă doar pe rutele care îi sunt lui mai accesibile,
Când îți va fi greu, când vei simți că nu mai ai cum să te mai menții la suprafață,
Te rog, privește în jos, vezi ancora atașată,
Gândește-te că de departe, chiar și de la mii de kilometri,
Eu te veghez, te am în suflet,
Doar că nu mai ești lângă mine să îți arăt,
Cu adevărat, cât de mult legătura dintre noi a însemnat,
(Pe un ton de ceartă)
Simte-te bine, lasă, uită cine te-a creat,
În două săptămâni nici nu ne-am apropiat,
Dacă așa consideri, este alegerea ta...
Să știi doar că eu țin la tine, de aceea te-am și construit atât de bine,
Ca ultimă încurajare îți mai spun:" Nu trebuie să te intimideze furtunile pe care le vei întâmpina cât vei străbate oceanul. Nu uita că după furtună vine vreme bună."
Corabia:,,Ce ai fă? Nu am voie să stau o zi în Rio de Janeiro? Doar o zi, atât vreau, după mă întorc la tine, promit!"
Barco de vela
Querido barco de vela, flotas en un océano aparentemente interminable,
¿A qué continentes volverás a ir esta vez?
¿Qué te espera en tu próximo destino?
Barco de vela, barco de vela..
¿Por qué no me dijiste que te gusta tanto navegar?
¿Por qué no me avisaste?
¿Por qué, simplemente dándote la espalda, por un momento, abandonaste el puerto?
¿Cómo puedo acostumbrarme al vacío que me dejaste?
¿Cómo lo llenaré?
Barco de vela, barco de vela...
Eras ligero como un gorrión,
Espero que vuelvas más feliz de donde fuiste,
Me doy cuenta de que tenías que irte
Así es como te sentiste
Eso es lo que pensaste.
Te habíamos construido tan bien, de madera, el timón, la cubierta,
De varias escotas de vela,
Incluso adjunté tu ancla,
Sé que no será fácil para ti,
El océano tiene sus caprichos,
No sabes qué esperar,
Cuando se agita y te sacude en todas direcciones,
Sólo te lleva por las rutas que le son más accesibles,
Cuando te resulte difícil, cuando sientas que no tienes forma de mantenerte a flote,
Por favor mire hacia abajo, vea el ancla adjunta,
Piensa que desde lejos, incluso a miles de kilómetros de distancia,
Te cuido, te tengo en mi corazón,
Es que ya no estás cerca de mí para mostrártelo,
En verdad, cuánto significó nuestra conexión,
(En tono argumentativo)
Siéntete bien, déjate llevar, olvida quién te hizo,
En dos semanas ni siquiera nos acercamos,
Si lo crees, es tu elección...
Solo sé que me preocupo por ti, por eso te construí tan bien.
Como último estímulo, os digo: "No os dejéis intimidar por las tormentas que encontraréis al cruzar el océano. No olvidéis que después de la tormenta viene el buen tiempo".
El barco de vela: ¿Qué harías? ¿No puedo quedarme un día en Río de Janeiro? Sólo un día, eso es todo lo que quiero, luego volveré contigo, ¡lo prometo!".
Alte poezii ale autorului
Cenușiu
Înmărmuri pădurea
Sub cerul cenușiu,
Cerne-n jur răcoarea
Învăluită de pustiu.
Zarea -i udă și tăcută,
Pe creangă picură mărunt
Și peste frunza căzută,
Crestată pe chipul cărunt.
Vântul urma și -o pierduse,
Învăluit de pâcla deasă.
Norii cuprinși de tuse,
Pe streșini greu apasă.
Pământul veșted amorțise
Sub năframa zdrențuită.
Obrazu-n neted se zbârcise
De la frigura ce l irită.
Pe străzi umbre nebuloase
Împrăștie fiori de gheață
Să ne pătrundă pân la oase,
Purtändu -ne agale -n ceață...
O cioară croncăne la geam,
Jivina sforăie -n culcuș.
Noi la sobă ne lungeam,
Suflăm jarul în cäus..
Off,iubire...
Off,iubire, nu -mi dai pace
Nici în tăcerea nopții,
Când mă-nchid în carapace
Și pun lacăt porții.
Mă tulburi,îmi dai fiori,
Când îmi plouă-n suflet
Din paravanul cu nori,
Umbrindu-mă în cuget .
Vrei să mai cred în tine,
Să-ți dau inima zălog,
Pt fericirea de mâine,
Să sper și să mă rog.
Să m-avănt cu îndrăzneală,
Sfidând teama de eșec;
Să-ți fiu,amorule, loiala,
Chiar de simt că mă înec .
Și-mi șoptești pasional,
Că jumătatea mi -e sortită
Și să mă las dusă de val;
Să iubesc, să fiu iubită..
Suflă vântul...
Vântul suflă, urlă,smulge
Cu furie oarbă de jivină,
Răscolește -n jur și frânge
Arbuști de la rădăcină.
Ridică -n sus brațele moi,
Se -nvarte -n cerc , în salturi,
Lăsând pomii reci și goi,
Împrăștiați pe asfalturi.
Bulgări de țărână scuipă,
Bate -n de față și din spate,
Pișca obrazu-n pripă,
Mușcă din buzele crăpate..
Pufăie prin păr și piele,
Spumegă pe ape line,
Tulbură bolta de stele,
Moțăind printre ruine..
Până ziua de mâine,
Când cu pașii de felină
Spre meleaguri străine,
Se depărtase în surdină...
Strigătul tăcerii
Ticăitul unui ceas
Din suflul tăcerii
Fredona la pas
Clipocitul vremii..
Picaturile de apă,
Scurgăndu-se -n ison,
În liniștea ce țipă
Pe același ton..
Scârțâie din balamale
Suflată de vânt,
În cadență de vocale
Tihna din cuvânt.
Mută negura,se lasă
Pe-a pleoapelor clipeală
Și pacea unduioasă
Alunecă pe pardoseală..
Calmul cerului -nstelat,
De răsunet năbușit,
Fu subit străfulgerat
De un strigăt amorțit..
Dorul de tine
Freamătă printre frunze
Numele tău pe buze.
Chipul meu curge din nor,
Plouat de al tău dor.
Prin pădurea -ntunecata
Silueta mea ciudată
Se perinda printre șoapte,
Rătăcind zi și noapte.
Pasărea imi cântă jalea.,
Vântul răscolește calea,
Pomii ma cuprind in taină,
Smulgandu ma de haină.
Aud urlete de fiară,
Ce in mine înghețara;
Să fug de ea,ori de mine,
Sa pot uita de tine?..
Căzuse-n palma mea
Din cerul tău o stea
Si plăpând, s a stins
În potopul meu plâns..
Nărav de cioară
Printre culori atrăgătoare
De produse -alimentare
O cucoană forfotea
Cu puradeii după ea.
Negricioși,cu muci la nas
O urmau pas cu pas,
In șirag aliniați
Milogeau înfometați..
Cu obrazul ca de smoală,
Cu fuste largi in poală,
Cu zorzoane aurite
Iscodea sub veșminte..
Șterpeli o ciocolată,
Ce -o pitulă îndată
Sub port de camuflaj;
Hoție -n ambalaj..
Cu tupeu și dibacie,
Șireată -n pălărie,
Ciordea tot felul,
Isprăvindu-și țelul....
Captivă -n flagrant
Se lamenta exorbitant!!?
Jinduia compătimire,
Depănând cu pătimire..