Portret poetic
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă cum ești tu...
Oh prea frumoasa mea iubită,
E timpul să-ți descriu portretul!
Posteritatea vrea mereu o zeitate,fie el și-un semizeu
Povești să-i facă pe bieții oameni
Să spere în necazul lor...
Chiar arta ce-i desăvârșită
Fie-n pictură, sculptură în orice,
Cu toții vor modelul tău!
Ochi,nas și buze dar și glasul
Ce sună ca o serenadă,
O-ntreagă aventură este
Să-ți pot descrie chipul cel frumos..!
Dar să lăsăm povestea să vorbească,
Și ce vreau eu....
Păi ce vreau eu se știe foarte bine,
O spun de șapte luni de zile,
Aștept poveștii un sfârșit,
Desigur cu sfârșitul fericit,
Ce sună ca la început...
Și totuși,
Nu-mi amintesc să fi văzut in viața asta
Femeie mai frumoasă decât tine..
Și un nebun îndrăgostit..
(10 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 10 februarie 2024
Vizualizări: 577
Poezii din aceiaşi categorie
Oda frumusetii
O frumusețe cu trei catarge îi face semn cu pânze evazate,
Ademenindu-o din vocea liniştitoare a oceanului şi aruncând-o în vălul nopţii.
Stând pe prora navei ei, sub constelațiile pe care ea alunecă,
Ghidat de grinzile farului spre marginile de topaz ale dimineții.
Inima mea de catifea, atașată de șiruri de mătase, coboară,
fluturând deasupra ei în piruete aurite de soare.
Degetele ei mângâie atât de curios liniile de zâmbet argintiu,
Făcându-le să sune în vibrații de iubire.
Pergamente strălucesc cu cerneală proaspătă,
Ca strălucirea caldă a licuricilor care valsează în amurg.
Fanteziile scrise, se rup împreună cu ramele din fier forjat ale realității,
În timp ce cascadele visătoare slobozesc pe podeaua de porțelan.
Ochii s-au închis încet în somn angelic,
Ea plutește pe nava ei de fildeș și abanos
În mări de valuri stropitoare și de cerulean,
Precum mugurii de rouă dimineața.
Dulce amintire
Ocazional mă gândesc la tine
Deși încerc în disperare să țin în mine
Mă trezesc adesea în locurile frecventate de tine
Aș dori să fim împreună
Să privim împreună cerul înstelat sub clar de Lună
Știu că în sinea ta ești un romantic
Marcat de o oarecare ezitare
În a spune ce gândești și ce simți
Adesea te puteam citi sub aceea mască
Sub care pari atât de singur și în lumea ta
Pari a tânji după iubire și totuși fugi de ea
De parcă îți provoacă suferință
Mi-am dat silința să te uit, aruncându-mă în brațe străine
Crezând că o să-mi găsesc liniștea în iubirea altuia
Dar în mintea mea se află în continuare acel zâmbet
Și mirosul de țigare
Dar cum vremea trece
Am ajuns să cred că doar eu am iubit
Iar tu nu ai vrut deloc să mă vezi
Deși eram în fața ta.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Un fir de iarbă...
Mi-e sete de tăcerea ce-ți tremură pe buze,
De taina ce tresaltă în trupul tău aprins,
În tine curg izvoare iar ochii-ţi sunt ecluze,
Ce-opresc păcate mute cu lacrimi de nestins.
În ochii tăi de jar sclipesc chemări divine,
Și-n irisul adânc se frâng lumi de mister,
Se naște nemurirea din visurile-ți pline,
Iar eu mă pierd în tine ca nourii prin cer.
Pe buzele-ți de foc se-așterne rugăciunea,
Un cântec fără glas ce suie către zări,
Și-n mângâierea ta își pleacă fruntea luna,
Topind în al meu sânge eterne depărtări.
În palma ta, furtuna, se stinge în lumină,
Și focuri ancestrale îmi ard tăcut în piept,
Tu ești o rugă moartă, dar dulce și divină,
Un dor ce-l port pe buze, și taina ce-o aștept.
Din glasul tău răsare o toamnă-ntreagă-n mine,
Cu frunze de-ntuneric ce cad încet pe trup,
Și-n tine se adună păcate și destine,
În care se revoltă, același pătimaș sărut.
Un cer ce-și pierde norii mi-e sufletul de-acum,
Pe care-l mistui lin, ca jarul într-un vânt,
Tu ești ispita veche ce-mi arde orice drum,
Și-aș vrea să fiu o clipă din timpul tău mărunt.
Dar sunt un fir de iarbă uitat într-o pădure,
Ce-și scrie-n umbra lunii un ultim jurământ,
Că te-oi iubi o viață... iar inima să-ndure,
Tot focul tău, iubito, până voi fi mormânt.
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Oda frumusetii
O frumusețe cu trei catarge îi face semn cu pânze evazate,
Ademenindu-o din vocea liniştitoare a oceanului şi aruncând-o în vălul nopţii.
Stând pe prora navei ei, sub constelațiile pe care ea alunecă,
Ghidat de grinzile farului spre marginile de topaz ale dimineții.
Inima mea de catifea, atașată de șiruri de mătase, coboară,
fluturând deasupra ei în piruete aurite de soare.
Degetele ei mângâie atât de curios liniile de zâmbet argintiu,
Făcându-le să sune în vibrații de iubire.
Pergamente strălucesc cu cerneală proaspătă,
Ca strălucirea caldă a licuricilor care valsează în amurg.
Fanteziile scrise, se rup împreună cu ramele din fier forjat ale realității,
În timp ce cascadele visătoare slobozesc pe podeaua de porțelan.
Ochii s-au închis încet în somn angelic,
Ea plutește pe nava ei de fildeș și abanos
În mări de valuri stropitoare și de cerulean,
Precum mugurii de rouă dimineața.
Dulce amintire
Ocazional mă gândesc la tine
Deși încerc în disperare să țin în mine
Mă trezesc adesea în locurile frecventate de tine
Aș dori să fim împreună
Să privim împreună cerul înstelat sub clar de Lună
Știu că în sinea ta ești un romantic
Marcat de o oarecare ezitare
În a spune ce gândești și ce simți
Adesea te puteam citi sub aceea mască
Sub care pari atât de singur și în lumea ta
Pari a tânji după iubire și totuși fugi de ea
De parcă îți provoacă suferință
Mi-am dat silința să te uit, aruncându-mă în brațe străine
Crezând că o să-mi găsesc liniștea în iubirea altuia
Dar în mintea mea se află în continuare acel zâmbet
Și mirosul de țigare
Dar cum vremea trece
Am ajuns să cred că doar eu am iubit
Iar tu nu ai vrut deloc să mă vezi
Deși eram în fața ta.
Iubire și Prietenie în Liceu
În liceu, tu ai fost alături,
Cu zâmbetul tău strălucitor,
În fiecare zi, chiar dacă-i soare,
Eram prieteni, uniți de dor.
Iubirea noastră s-a născut încet,
Pe coridoare, în clipe de vis,
Prietenia noastră a crescut curat,
În fiecare moment, în fiecare vis.
Ne-am sprijinit, am râs și-am plâns,
A fost o poveste de neuitat,
În liceu, tu mi-ai fost alături,
Un prieten și-un iubit adevărat.
În școală, am crescut împreună,
Cu bucurii și dorințe deopotrivă,
Iubirea și prietenia ne-au unit,
Într-o amintire vie, mereu prețuită.
Un fir de iarbă...
Mi-e sete de tăcerea ce-ți tremură pe buze,
De taina ce tresaltă în trupul tău aprins,
În tine curg izvoare iar ochii-ţi sunt ecluze,
Ce-opresc păcate mute cu lacrimi de nestins.
În ochii tăi de jar sclipesc chemări divine,
Și-n irisul adânc se frâng lumi de mister,
Se naște nemurirea din visurile-ți pline,
Iar eu mă pierd în tine ca nourii prin cer.
Pe buzele-ți de foc se-așterne rugăciunea,
Un cântec fără glas ce suie către zări,
Și-n mângâierea ta își pleacă fruntea luna,
Topind în al meu sânge eterne depărtări.
În palma ta, furtuna, se stinge în lumină,
Și focuri ancestrale îmi ard tăcut în piept,
Tu ești o rugă moartă, dar dulce și divină,
Un dor ce-l port pe buze, și taina ce-o aștept.
Din glasul tău răsare o toamnă-ntreagă-n mine,
Cu frunze de-ntuneric ce cad încet pe trup,
Și-n tine se adună păcate și destine,
În care se revoltă, același pătimaș sărut.
Un cer ce-și pierde norii mi-e sufletul de-acum,
Pe care-l mistui lin, ca jarul într-un vânt,
Tu ești ispita veche ce-mi arde orice drum,
Și-aș vrea să fiu o clipă din timpul tău mărunt.
Dar sunt un fir de iarbă uitat într-o pădure,
Ce-și scrie-n umbra lunii un ultim jurământ,
Că te-oi iubi o viață... iar inima să-ndure,
Tot focul tău, iubito, până voi fi mormânt.
Poate
Poate așa vrea Dumnezeu
Să pot cunoaște iubirea cea adevărată
Înțelegând privirea ei senină și frumoasă,
Ori mai degrabă să-mi traducă
Într-un târziu că dragostea există ...
Nu cum o știu eu din trecutul meu confuz,nefericit,defunct demult
Ci cum îmi spune El acum,
De Dumnezeu e vorba,
Prin ochii celei mai frumoase femei din lume,
Vasilica!
Ohhhh voi sărmani cei ce citiți aceste mici versete de amor,
Veți spune că autorul,adică eu aș fi nebun
Sau mai degrabă mincinos...
Deloc,tot ce vă scriu este doar adevarul ce stă ascuns de multă vreme,
Prins într-un vis ce nu-i ușor de prins
Căci visele sunt vise orice-ai face
Și zboară când noaptea dispare iar ziua le și desface..
Urâtă ești tu tristă rece realitate,
Fară iubire viața-i chin,suspin
Și sărăcie sau mai degrabă moarte...
(7 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
DIVINITATE
M-a copleșit iubirea ta,
M-a copleșit dragostea ta,
Când o fi să mor
Te rog, nu mă uita.
Eu te-am iubit enorm de mult
Te-am scris în stele cu creion;
Dragostea ta să nu o dai
Din inimă nicicând.
Ador cugetul tău sfânt
Ce nicăieri nu a plecat
A rămas închis pe veci
Iubindu-l Dumnezeu!
Alte poezii ale autorului
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă iarnă
Aici,acum,s-ar zice că-i iarnă!
Ce-i aia?
Oleacă zăpadă și frig dar și gheață pe stradă!
Acesta-i doar alb scenariu ce are și-albastru..
Culorile vii le poartă copiii
Și fetele tinere ce-s vesele și frumoase foc dragile!
Căci iarna spun gurile rele că-i hâdă bătrână
Cu părul alb ca de lână și-i rea de gură sărmana,
Bârfește la focul sobei minciuni Și tot ce-i trece prin minte,
Cu vecinele ce-s toate la fel ca și ea la cuvinte,
Fără oprire sau fără rușine!
Căci iarna suflă greu și pleacă- anevoie,
Dispare gonită precum lupii ce dau iama la stână,
Alungați de câinii de strajă,
Și totuși pusă pe fugă nebuna
Ne-amenință să revină la anul,
Cu ger,gheață,zăpadă și furtună!
(12 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Moartea pescărușului
La margine de lac zăresc un pescaruș,
Ce-i muribund,sleit ,tăcut,nefericit!
Plutind,este adus la mal
De soartă, de destin,de Creator!
Oprit ,stau și-l privesc cum se desparte fără glas de noi,
De lumea-n care a trăit plăpând,
Împărtășește soarta tuturor,
Murind ușor, ușor precum un fulg in zbor...
Plec,însă-mi întorc privirea ca să văd,
Cum moare bietul pescăruș...
Și înteleg că viața-i darul ce trebuie trăit....
Îmi amintesc cum pasărea s-a stins,
Plutea, lăsându-și capul să cadă-n față,
Cu ciocul stând în apă a murit!
S-a stins frumosul pescăruș,
Blajin,tăcut exact așa cum a trăit.
(23 iulie 2023-Irepetabila iubire)
Blestemul dragostei
Ce-i dragostea de nu furtună aurie,
Cu nori și valuri ce se-ncruntă tragic,
Ce face ca în teatru zgomotos spectacol,
Ce-aduce vise colorate zilnic,
Inegalabile trăiri,săruturi și amorul,
Dar poate scufunda corăbiile toate,
Sau poate răsturna ambițioase planuri,
Voi cei naivi aflați acum acestea toate!
Oh... blestemată ești tu dragoste când pleci si lași doar dorul!
(16 februarie-4 aprilie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
O altă iarnă
Aici,acum,s-ar zice că-i iarnă!
Ce-i aia?
Oleacă zăpadă și frig dar și gheață pe stradă!
Acesta-i doar alb scenariu ce are și-albastru..
Culorile vii le poartă copiii
Și fetele tinere ce-s vesele și frumoase foc dragile!
Căci iarna spun gurile rele că-i hâdă bătrână
Cu părul alb ca de lână și-i rea de gură sărmana,
Bârfește la focul sobei minciuni Și tot ce-i trece prin minte,
Cu vecinele ce-s toate la fel ca și ea la cuvinte,
Fără oprire sau fără rușine!
Căci iarna suflă greu și pleacă- anevoie,
Dispare gonită precum lupii ce dau iama la stână,
Alungați de câinii de strajă,
Și totuși pusă pe fugă nebuna
Ne-amenință să revină la anul,
Cu ger,gheață,zăpadă și furtună!
(12 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Amor târziu
E prea târziu frumoasă doamnă
Să-ți mai declar amorul meu..
Îți voi lăsa tăcerea mea amanetată,
La tine-n sân în păru-ți răvașit sau în privirea blândă,
Căci ai surâsul ca o săgeată,
Mă-ntreb câte iubiri supus-ai ori câți bărbați ai părăsit?
Chiar dacă te aștept de-o viață-ntreagă
Să-ți spun cât ești de minunată,
Știind că eu, un oarecare
Prea multe nu știu să îți spun,
Te văd cum îmi apari in zare,
Căci am rămas copil ce crede-n basme și minuni!
Te-aș fi iubit ca un nebun
Nu,nu-s vorbe goale...
Nu mă dezic de-al meu amor târziu ascuns,
Iubirea totdeauna doare,
Și lăcrimez de dorul dumitale
Neștiind nici cum te cheamă...
Dar îți voi da un nume știut de mine doar,
Amor Târziu, nimic mai mult!
(6 septembrie 2023 H.S -Irepetabila iubire)
Alt poem de iubire nebună
Iubita mea,
Să știe lumea-ntreagă,
De-a mea iubire pentru tine,
Iar pentru cei ce-ntreabă cu rost,
Sau mai degrabă fără rost,prostește,
Cine-i nebunul care își declară nebună a sa iubire,
Ori nu cumva iubirea este bună
Iar el este pierdut cu firea?
Iubita mea,ieri te-am ținut de mână,
Și m-am simțit plutind pe Lună,
Nu-i Luna astrul celor ce se declară îndrăgostiți?
Ba da,dar noi suntem cu mult mai diferiți,
Tu ești regina nopții ce trece liniștită
Pe la Unirii,piața bine cunoscută,
Iar eu rătăcitorul Cavaler îndrăgostit,
Știi bine că ți-am povestit!
(25 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Moartea pescărușului
La margine de lac zăresc un pescaruș,
Ce-i muribund,sleit ,tăcut,nefericit!
Plutind,este adus la mal
De soartă, de destin,de Creator!
Oprit ,stau și-l privesc cum se desparte fără glas de noi,
De lumea-n care a trăit plăpând,
Împărtășește soarta tuturor,
Murind ușor, ușor precum un fulg in zbor...
Plec,însă-mi întorc privirea ca să văd,
Cum moare bietul pescăruș...
Și înteleg că viața-i darul ce trebuie trăit....
Îmi amintesc cum pasărea s-a stins,
Plutea, lăsându-și capul să cadă-n față,
Cu ciocul stând în apă a murit!
S-a stins frumosul pescăruș,
Blajin,tăcut exact așa cum a trăit.
(23 iulie 2023-Irepetabila iubire)