Mort
Nopțile-mi sunt amare
Sufletu’- i pătat și înghețat
Lăsându-mi chipul să zboare
Rămânând doar trupul schițat
Un tablou în negru pictat
Umbre cenușii răscolind în fundal
Un junghi în piept am gustat
Întregul trup devenind pal
Cerul prăbușit mă nimici
Zdrobindu-mi oasele , un răgnet
Strigoi în jurul meu căzând anemici
Acum durerea-i doar un sunet
Sufocându-mă în nevoia după viață
Închisă, trasă în bezna din mormânt
Corpul legat îmi e doar cu o ață
Dezgropănd găsesc doar un veșmânt
Categoria: Poezii despre moarte
Toate poeziile autorului: Preda Loredana Gabriela
Data postării: 15 octombrie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 277
Poezii din aceiaşi categorie
Sub o lespede
Sub o lespede de piatra
Aud voci ce ma-nconjoara ,cu suspin si-amaraciune
Dute lume,dute,dute,dute
Eu dorm aici ,aici raman
Intre 6 frati de seama
Ce-ncontinuu ma-nconjoara
Dute lume,dute,dute,dute
Dar sa nu ma uiti prea iute...
-U.A-
Unde imi esti tu, dulce nectar?
Inima-mi bate greu, ca un tocsin de plumb,
Răsunând în suflet numai un gol adânc.
Ochii mi se scaldă numai în amar,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Pribegesc prin lume în vals de noapte,
Pe muzica sumbră cu note din morminte,
Dar de unde te iau, găsesc doar calvar…
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
De mult am crezut că-mi ești o taină,
Ce zilele, viața, ochii, sufletul îmi luminează,
Dar în beznă, frig și schingiuite zac,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Privesc din lojă, în camera mortuară,
Cum emoțiile inexistente încep să apară.
Nu mă mai căutați, acum sunt singur, așadar,
Aici îmi erai tu... dulcele al meu nectar…
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Jur
Jur pământ și țărână,
Să nu aduceți flori,
la mormântul meu.
să nu mă plângeți,
când vii dor.
Să nu vorbiți de rău,
așa cum am fost eu,
să nu mă pomeniți,
la masa de sărbătoare,
Să mă purtați doar în gând.
Numele să nu mi-l rostiți,
Chiar când de acum,
nu mai sunt.
O ultimă noapte
O ultimă noapte de iubire,
O ultimă noapte de amor,
Căci simt cum inima-negrește...
Și încetul cu încetul mor.
Miroase încă a fum de țigară,
Eu nu fumez dar sufăr iar și iar...
Ți-am spus eu nuștiu-a câta oară,
O moarte îți aduce-n dar.
Și iarăși s-a întunecat afară
Încentul cu încetul câte-un pic,
Eu mă sufoc cu o dragoste amară...
Iar mâine știu că n-o să fiu nimic.
Dar tu nu plânge,e doar o noapte tristă,
E chiar ultima noapte a mea...
Se aude mama cum afară plânge,
Iar noaptea asta mă va îngheța.
E tristă viața,e tristă această viață,
Mă sting cu fiecare minuțel...
Iar fumul de țigară nu mai trece,
Și noapte va rămâne,la fel.
Micul Poet
Zombie's gambit
am I looking with death eyes?
'cause I feel like having miles
until I reach the final end
and can forever go to bed...
am I looking with death eyes...?
'cause my pupiles are black grains of rice
who have been fighting for many years
to achieve something, often with tears.
am I looking with death eyes...?
'cause I feel like a zombie playing chess...!
trying to achieve a goal, find the key to succes...
And in the end we all find :
It was all about our brain' s death process.
Sub o lespede
Sub o lespede de piatra
Aud voci ce ma-nconjoara ,cu suspin si-amaraciune
Dute lume,dute,dute,dute
Eu dorm aici ,aici raman
Intre 6 frati de seama
Ce-ncontinuu ma-nconjoara
Dute lume,dute,dute,dute
Dar sa nu ma uiti prea iute...
-U.A-
Unde imi esti tu, dulce nectar?
Inima-mi bate greu, ca un tocsin de plumb,
Răsunând în suflet numai un gol adânc.
Ochii mi se scaldă numai în amar,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Pribegesc prin lume în vals de noapte,
Pe muzica sumbră cu note din morminte,
Dar de unde te iau, găsesc doar calvar…
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
De mult am crezut că-mi ești o taină,
Ce zilele, viața, ochii, sufletul îmi luminează,
Dar în beznă, frig și schingiuite zac,
Unde-mi ești tu...dulce nectar?
Privesc din lojă, în camera mortuară,
Cum emoțiile inexistente încep să apară.
Nu mă mai căutați, acum sunt singur, așadar,
Aici îmi erai tu... dulcele al meu nectar…
M-am întālnit cu ea!
Mergând de dimineață la cosit
M-am întâlnit cu cineva cu coasa,
Am încercat s-o rog să mă ajute
A râs, s-a-ntors și a fugit fricoasa
N-am înțeles ce vrea să spună
C-a mormăit ceva încet în barbă,
Am urmărit-o coborând la vale
Și-apoi m-am apucat de treabă
Și cum era o zi bună de coasă
Am dat jos brazdă cu brazdă,
Și că veneau norii de ploaie
Fânul l-am adunat grămadă
Spre seara obosit de muncă
Am revenit la casa noastră,
Și de departe am văzut soția
Semne făcând de la fereastră
Îngândurat am deschis poarta
Și mi-am zărit soția-n prag,
Cu ochii plânși, abia șoptind
Că am pierdut pe omul drag
Atunci gândul rapid s-a dus
La întâlnirea stranie pe deal,
Că cea văzută era chiar baba
Ce căuta să-mi ia ceva vital
..............................
Nimeni nu scapă de-ntâlnirea
Cu cea trimisă de Cineva de Sus,
Ea vine doar când firu-i rupt
Și viața noastră cu sensul...dus!
Jur
Jur pământ și țărână,
Să nu aduceți flori,
la mormântul meu.
să nu mă plângeți,
când vii dor.
Să nu vorbiți de rău,
așa cum am fost eu,
să nu mă pomeniți,
la masa de sărbătoare,
Să mă purtați doar în gând.
Numele să nu mi-l rostiți,
Chiar când de acum,
nu mai sunt.
O ultimă noapte
O ultimă noapte de iubire,
O ultimă noapte de amor,
Căci simt cum inima-negrește...
Și încetul cu încetul mor.
Miroase încă a fum de țigară,
Eu nu fumez dar sufăr iar și iar...
Ți-am spus eu nuștiu-a câta oară,
O moarte îți aduce-n dar.
Și iarăși s-a întunecat afară
Încentul cu încetul câte-un pic,
Eu mă sufoc cu o dragoste amară...
Iar mâine știu că n-o să fiu nimic.
Dar tu nu plânge,e doar o noapte tristă,
E chiar ultima noapte a mea...
Se aude mama cum afară plânge,
Iar noaptea asta mă va îngheța.
E tristă viața,e tristă această viață,
Mă sting cu fiecare minuțel...
Iar fumul de țigară nu mai trece,
Și noapte va rămâne,la fel.
Micul Poet
Zombie's gambit
am I looking with death eyes?
'cause I feel like having miles
until I reach the final end
and can forever go to bed...
am I looking with death eyes...?
'cause my pupiles are black grains of rice
who have been fighting for many years
to achieve something, often with tears.
am I looking with death eyes...?
'cause I feel like a zombie playing chess...!
trying to achieve a goal, find the key to succes...
And in the end we all find :
It was all about our brain' s death process.
Alte poezii ale autorului
Promit
Ai zis ,,promit” , ai zis… mă arunc
Pe drumuri prăfuite, în inimă un gol adânc.
Dragostea noastră, am crezut că o să-și revină,
Acum e doar o umbră, o cădere în surdină.
Aripi rupte, încercând să zboare,
Dar frica le ține, aluzii clare
Ai plecat , fără a-mi lua la revedere
Și eu rămân aici, cu dor și durere.
Golul de tine mă sufocă în noapte,
Îmi răsună-n cap doar șoapte,
Dragostea mă arde, pupila mi-e diluată ,
Te am în minte, ca o amintire fixată.
Cât ne mai prefacem
“Te iubesc” n-am mai auzit să zică nimeni de mult
E cică despre timp ce-i scump și cult
Între ziduri îi auzi cum strigă înjură, da’ se roagă
Că atunci când tac nu-i nimeni să-i mai înțeleagă
Mă complac în situația de-a fii ca ei
Să nu-mi doresc cumva mai mult e un obicei
Și când luăm cina în familie la masă
Tactu’ deschide gura să arunce cu noroi în casă
Mâncarea-i destulă da’ sufletul piere de foame
Și primești iubire doar în grame
Că prețu’ e vital când nu-i nimeni să te ajute
Zilele pline de soare-s deja trecute
Ne prefacem că ne plăcem și ne zâmbim
Și când ușa-i trasă pe la spate ne vorbim
Mințim că ne e bine și când ne merge rău
Și ascunzi faptu’ că bărbată-tu e un “fătălău”
Că-ți cumpără flori doar când te înșală
Și abia atunci realizează cât ești de specială
Tu îi ierți tot să nu fie copii fără un părinte
Da ști că numai până mâine-i “cuminte”
Femeia-i “târfă” că doar te manipulează
Că-i vina fetei că moșu’ ăla o violează
Te minte te împinge îți i-a la rând toți nervii
Și apoi te i-a în brațe te bate pe spate si zice să-ți revii
Când îi vede pe doi ținându-se de mână
Ști că pe unu din ei l-ar arunca în fântână
Gen familia “perfectă” îi aia tradițională
Relația dintre doi e o punte tridimensională
Și abia atunci când e mult prea târziu
Când îți cade lumea în cap și capacu la sicriu
Abia atunci realizezi cât ești de prost
Că ai vorbit și aruncat cu ură fără rost
Pentru că ai fost tu prea frustrat și complexat
Că te-ai simțit prea atacat
Și într-un final n-ai demonstrat nimic
Și ai rămas singur fără niciun amic
Nici unu din noi nu suntem fără de păcate
Și orgoliile ce se rup sunt nejustificate
Ne ducem dracu cu tot cu religie
Căci toată viața noastră-i defapt o simplă regie
Niciodată pe curând
La revedere, dar niciodată pe curând,
Ascultă-mi șoaptele, dar e prea târziu
Mi-e greu să înțeleg ce s-a pierdut,
Dar el trece, și eu rămân rece.
La revedere, dar niciodată nu voi uita,
Miros a dor, a amintiri ce nu pot să le las
Ce s-a stins și ce nu mai există
Un trup ce se rupe, dar nu vrea să se piardă.
La revedere, dar niciodată nu va fi sfârșit,
Și totuși, tu rămâi un gol imens…
Simt un miros a dor în fiecare colț,
Am exagerat când am crezut în timp.
La revedere, dar rămâi în fiecare gând
Am fost prea puțin pentru iubirea ce-o căutai,
Sper să găsești ce nu ți-am oferit,
În locul tău, doar golul mă înconjoară.
La revedere, dar cu sufletul greu,
Am fost prea puțin, prea fragilă pentru tine
Chiar dacă îmi doresc să fi fost altfel,
Tu ai plecat, iar eu rămân cu amintirea noastră.
Când o să plec
Doar cadru mă mai ține
Mâinile-ncleștate, asta îmi aparține
Ploaie, se scurge din mine tot
Biletul spre sfârșit, un zgomot
Căci o să plec curând
Amintiri privind zărind
Grăbește-te, dacă-ai vrea să mă vezi
Dar tu nu-n cerca să mă salvezi
Nu spun când …sau cum
N-ai prea vrea să ști oricum
Trupul mie de piatră, cad în jos
Dar sufletu’ -i sticlos
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline
S-a dus…
S-a dus și vara asta
S-a dus și iubirea ta te-ai dus și tu
S-a dus și fericirea cu tot cu ea
S-a dus tot , s-au dus și amintirile
S-a dus și soarele tău ce-mi lumina întunericul
S-a dus , s-au dus și lacrimile mele
S-a dus și dorul tău
S-a dus durerea ce-mi lua respirația
S-a dus, s-a dus și totul meu a mai rămas un gol
S-a dus și ziua asta , se duc și celelalte
S-a dus zâmbetul , se duce și durerea
S-a dus primul gând în dimineață ce era cu tine
S-a dus și sclipirea , au rămas doar doi ochi reci
S-a dus urletul de suspine
S-a dus sunetul pașilor tăi grei ce-mi făcea inima să tresară
S-a dus căldura ta ce-mi încălzea sufletul
S-a dus și tristețea
S-a dus si ultima clipă petrecută cu tine
Toate se duc , numai tu nu ai stat
Mi-aș fi dorit să fi rămas , dar ți-aș fi cerut prea mult
Promit
Ai zis ,,promit” , ai zis… mă arunc
Pe drumuri prăfuite, în inimă un gol adânc.
Dragostea noastră, am crezut că o să-și revină,
Acum e doar o umbră, o cădere în surdină.
Aripi rupte, încercând să zboare,
Dar frica le ține, aluzii clare
Ai plecat , fără a-mi lua la revedere
Și eu rămân aici, cu dor și durere.
Golul de tine mă sufocă în noapte,
Îmi răsună-n cap doar șoapte,
Dragostea mă arde, pupila mi-e diluată ,
Te am în minte, ca o amintire fixată.
Cât ne mai prefacem
“Te iubesc” n-am mai auzit să zică nimeni de mult
E cică despre timp ce-i scump și cult
Între ziduri îi auzi cum strigă înjură, da’ se roagă
Că atunci când tac nu-i nimeni să-i mai înțeleagă
Mă complac în situația de-a fii ca ei
Să nu-mi doresc cumva mai mult e un obicei
Și când luăm cina în familie la masă
Tactu’ deschide gura să arunce cu noroi în casă
Mâncarea-i destulă da’ sufletul piere de foame
Și primești iubire doar în grame
Că prețu’ e vital când nu-i nimeni să te ajute
Zilele pline de soare-s deja trecute
Ne prefacem că ne plăcem și ne zâmbim
Și când ușa-i trasă pe la spate ne vorbim
Mințim că ne e bine și când ne merge rău
Și ascunzi faptu’ că bărbată-tu e un “fătălău”
Că-ți cumpără flori doar când te înșală
Și abia atunci realizează cât ești de specială
Tu îi ierți tot să nu fie copii fără un părinte
Da ști că numai până mâine-i “cuminte”
Femeia-i “târfă” că doar te manipulează
Că-i vina fetei că moșu’ ăla o violează
Te minte te împinge îți i-a la rând toți nervii
Și apoi te i-a în brațe te bate pe spate si zice să-ți revii
Când îi vede pe doi ținându-se de mână
Ști că pe unu din ei l-ar arunca în fântână
Gen familia “perfectă” îi aia tradițională
Relația dintre doi e o punte tridimensională
Și abia atunci când e mult prea târziu
Când îți cade lumea în cap și capacu la sicriu
Abia atunci realizezi cât ești de prost
Că ai vorbit și aruncat cu ură fără rost
Pentru că ai fost tu prea frustrat și complexat
Că te-ai simțit prea atacat
Și într-un final n-ai demonstrat nimic
Și ai rămas singur fără niciun amic
Nici unu din noi nu suntem fără de păcate
Și orgoliile ce se rup sunt nejustificate
Ne ducem dracu cu tot cu religie
Căci toată viața noastră-i defapt o simplă regie
Niciodată pe curând
La revedere, dar niciodată pe curând,
Ascultă-mi șoaptele, dar e prea târziu
Mi-e greu să înțeleg ce s-a pierdut,
Dar el trece, și eu rămân rece.
La revedere, dar niciodată nu voi uita,
Miros a dor, a amintiri ce nu pot să le las
Ce s-a stins și ce nu mai există
Un trup ce se rupe, dar nu vrea să se piardă.
La revedere, dar niciodată nu va fi sfârșit,
Și totuși, tu rămâi un gol imens…
Simt un miros a dor în fiecare colț,
Am exagerat când am crezut în timp.
La revedere, dar rămâi în fiecare gând
Am fost prea puțin pentru iubirea ce-o căutai,
Sper să găsești ce nu ți-am oferit,
În locul tău, doar golul mă înconjoară.
La revedere, dar cu sufletul greu,
Am fost prea puțin, prea fragilă pentru tine
Chiar dacă îmi doresc să fi fost altfel,
Tu ai plecat, iar eu rămân cu amintirea noastră.
Când o să plec
Doar cadru mă mai ține
Mâinile-ncleștate, asta îmi aparține
Ploaie, se scurge din mine tot
Biletul spre sfârșit, un zgomot
Căci o să plec curând
Amintiri privind zărind
Grăbește-te, dacă-ai vrea să mă vezi
Dar tu nu-n cerca să mă salvezi
Nu spun când …sau cum
N-ai prea vrea să ști oricum
Trupul mie de piatră, cad în jos
Dar sufletu’ -i sticlos
Încă te mai aștept
Te-ai luat și ai plecat cu iubire cu tot
Să te uit încerc dar tot nu pot
Amnezic ești în iubire
Încă mai aștept și o privire
Ce am trăit noi a fost un fel de rai
Parcă doar ieri al meu erai
Cu pumnii în lacrimi încă te aștept
Că ai plecat în grabă mi-e greu să accept
Vreau doar prin vis să ști
Că te caut ca-n povești
Să-ți spun că eu încă te aștept
Să-mi alini durerea ce o simt în piept
Te aștept să-mi spui din nou un te iubesc
Aș vrea să pot să-ți mai vorbesc
Că mă lupt să te las în amintiri de dor
Dar nu mă pot opri să te ador
Chiar de știu că nu te vei întoarce
Te tot chem în visele mele prin șoapte
Urlând că eu încă te aștept la mine
Căci doar inima ta mai poate să mă aline
S-a dus…
S-a dus și vara asta
S-a dus și iubirea ta te-ai dus și tu
S-a dus și fericirea cu tot cu ea
S-a dus tot , s-au dus și amintirile
S-a dus și soarele tău ce-mi lumina întunericul
S-a dus , s-au dus și lacrimile mele
S-a dus și dorul tău
S-a dus durerea ce-mi lua respirația
S-a dus, s-a dus și totul meu a mai rămas un gol
S-a dus și ziua asta , se duc și celelalte
S-a dus zâmbetul , se duce și durerea
S-a dus primul gând în dimineață ce era cu tine
S-a dus și sclipirea , au rămas doar doi ochi reci
S-a dus urletul de suspine
S-a dus sunetul pașilor tăi grei ce-mi făcea inima să tresară
S-a dus căldura ta ce-mi încălzea sufletul
S-a dus și tristețea
S-a dus si ultima clipă petrecută cu tine
Toate se duc , numai tu nu ai stat
Mi-aș fi dorit să fi rămas , dar ți-aș fi cerut prea mult