Category: Love poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 13 июля
Added in favorites: 2
Views: 247
Poems in the same category
Toate așteptările
Timpul hain nu mi-a adus blândă iertare
Toate celulele strigând te știu pe nume
Te voi iubi-n toate secundele rămase
Toate bătăile de inimă ce mi-au fost scrise
Să mă ignori de tine-ascuns e-un joc pierdut
Nu poți goni la infinit fugind de mine
Vom alerga cândva urlând cu-același vânt
Cântând poveștile de dor pierdute-n vise
Te storc din suflet așternând pe foi cuvânt
E în zadar căci te-ai zidit în tot și-n toate
Și-acum te chem din amintire așteptând
Uitarea tristă veștejindu-mă spre noapte
De n-am s-ajung cât mai curând la tine-n gând
Aștept curgând să fim același strop de apă
Cândva plecând am să devin simplu pământ
Tot așteptând țărâna ta să vin-acasă
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Oferă-mi un semn
In venele mele încă simt al tău venin
Pompat nebunesc de a mea inimă
Devenind acum un simplu străin
Lasându-mă fară nici-o sarutare ultimă
Tu poate il numesti un simplu destin
Dar eu o văd precum o amplă crimă
Caci acuma mor cate putin in chin
Si tu doar mă privesti din umbră
Văd in a ta privire senină si blândă
Cum este pierduta in al meu suspin,
Pășești usor peste-a mea inimă
Urandu-i o moarte frumoasă sublim
Dă-mi un semn, dacă chiar esti tu
Sau mintea mea fictiv te proiectează sublim.
Ma regăsesc in arta ta poetică ca un atu
Sau sunt efectele ale al tău puternic venin..
Театр
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Слова сказать которые не сложно,
Три слова, кинула неосторожно.
Три слова, всего три слова,
Было всё вчера, сегодня будет снова.
Теряли текст, бесталатных двух ролей,
искал как ты, а находил блядей.
Три слова, всего три слова,
Было все вчера, сегодня будет снова.
Терял смысл гребанных идей,
Oh, I believe in yesterday
LACRIMI
Fost-am ce-am voit să fiu
Toc și foie ca să scriu
Bocetele tuturora,
Lacrima ce joacă-în gene
Care plânge pe înfundat
Pentru traiul blestenat.
Pentru ziua care doare
Fără glorie și bani
Lângă semeni lași ,nesimțitori
Lângă ei trăiești și mori
Primăvara inimii mele în franceză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Le printemps de mon coeur
Un gentil garçon, George...
Un garçon introverti, George...
Un drôle de garçon, George...
Un garçon comme je n'en ai jamais rencontré auparavant, George,
Un garçon pour qui chaque attention compte, George,
Un garçon qui aime les poèmes, George,
Un garçon expressif et artistique, George,
Un garçon qui veut vraiment nous emmener faire un tour en vélo hydroélectrique, George...
Un garçon qui veut vraiment qu'on s'assoie et raconte des histoires lors du pique-nique, George,
Un garçon avec qui aller au cinéma, qui joue, George,
Garçon aux goûts simples mais bien choisis, George,
Un garçon courageux et déterminé, George,
Un garçon qui aime les vieux magazines de mode, George,
Un garçon qui, à chaque occasion, apporte plus de fleurs, de bonbons, George,
Un garçon dont les poèmes m'attirent de plus en plus, George,
Un garçon qui écrit, coupe et réécrit mille fois jusqu'à exprimer exactement ce qu'il veut, George,
Un garçon avec qui je vais chez le voisin qui donne des cours d'espagnol, George,
Un garçon qui, si j'ai du retard dans mes apprentissages, médite sur moi aussi, George,
Un garçon qui écoute à peu près le même genre de musique, George.
George, mes souvenirs de toi, comment je t'ai rencontré et combien j'ai aimé la façon dont tu écrivais, comment tu mangeais de la pizza, comment tu riais de mes blagues (parce que d'habitude je ris seulement), comment tu te moquais de moi parfois, comment nous avions l'habitude de marcher dans les ruelles, comment nous roulions tous les deux en moto, sur l'autoroute du Soleil, dépassant les limites de vitesse, les cheveux au vent, insouciants, comment nous savions nous faire du bien, nous remonter le moral, nous amusez-vous dans les pubs, allez aux matchs de football, criez et crachez des graines, jouez avec mon chat Nebelung, donnez-moi un stylo qui vous ennuyait, je le réparerais et vous seriez très heureux. Doux souvenirs, dommage que tu sois parti avec je ne sais quel projet au Brésil. Ce n'est rien, tu étais jeune, comme dirait Otilia de "Otilia's Enigma", tu avais des rêves et tu devais les réaliser. Il y a tellement d'autres filles, mais tu avais vraiment besoin de ce projet. Je te comprends, tu ne l'as pas fait. laissez-moi beaucoup de poèmes, mais je les garderai, leur souvenir s'épanouira de plus en plus quand je les lirai, les feuilleterai, quand j'apprécierai votre écriture et ce que vous vouliez exprimer à travers ces lignes.
Other poems by the author
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
Hibernare
Miroase a parfum în beci,
Buchetul vinului se varsă,
Afară suflă vânturi reci,
Şi iarna-i primăvara-ntoarsă.
Orașul a căzut în beznă,
Îmi cântă un ţigan la cap,
Valsez lejer din gleznă,
Cu partenera din ciorap.
Îmi curge somnul în pahar,
Iar ochiu-mi fuge pe arcuș,
Parfumu-n beci e tot mai rar,
Şi iarna-și caută culcuș.
Lacul
Cad pietre în apă,
De pe-nalta stâncă,
Valuri mici se crapă,
Lăsând rană adâncă.
Inima-mi suspină,
Frântă de durere,
Lacul o alină,
Cu a sa tăcere.
Văd o barcă-n zare,
Lunecând ușor,
Cu un lup de mare,
Fără un picior.
Ce departe stăm,
În pribeagul umblet,
Și-amândoi cărăm,
Rănile în suflet.
Zilnic lacul plânge,
Multe, multe fețe,
Și-n adâncu-i strânge,
Valuri de tristețe.
Insomnie
Umbra mi-a înțepenit pe ușă,
Râde luna din fântână,
Focul vântură plângând cenușă,
Până ziua încet se-ngână.
Noaptea molfăie o ziuă albă,
Pleoapa-mi leagănă un vis ciudat,
Pe ferestre îmi crește iarbă,
Gându-mi paște pe sub pat.
Mintea-mi rumegă o amintire,
Ochii mi-au făcut de treaz hernie,
Și citesc orbește din psaltire,
Despre îngeri, vis și insomnie.
E-nvolburată iar cărarea...
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Iar șerpii colcăie la fiecare pas,
Păcate mari mi-au gârbovit spinarea,
Iar sufletul în întuneric mi-a rămas.
N-am mai prășit ogorul meu demult,
Iar coasa stă tocită pe scriptură,
Cântări demonice în șoaptă eu ascult,
Scrâșniri din dinți îmi dănțuie în gură.
Mi-e biata inimă-nghețată în întuneric,
Doar ochii îmi mai scapără din când în când,
De liturghii mă-ndepărtez ușor coleric,
Și îngropat sub psalmi adesea mă frământ.
Mă simt pierdut și suspendat în lume,
Cuvintele îmi sunt un sâsâit de șarpe,
Ce-ndrumă fiecare om indiferent de nume,
Să muște mărul cel aducător de moarte.
E-nvolburată înspre Tine iar cărarea,
Cu crucea-n spate pășesc smerit prin spini,
Arată-mi Doamne înspre Rai intrarea,
Că știu c-atunci când plâng, Tu dureros suspini.
Schimb...
I-aș pune oase sufletului meu,
Să-l văd cum umblă derbedeu,
Să-l bat și să-l închid în turlă,
S-aud cum carnea părăsită urlă.
Să-l chinui ca pe trupul meu,
Să nu se mai întoarcă-n Dumnezeu,
Să fie îngropat într-un coșciug,
În rai să fie carne din belșug.
Să lucre zilnic pentr-o pâine,
Să ducă viața mea de câine,
Apoi cu zâmbetul pe față,
Să roage-n fiecare dimineață,
Ca osul alb și luminos să fie,
Și carnea să miroase-a iasomie,
Tot trupul să se-nalțe-n cer,
Iar el să stea-n pământ stingher,
Să moară viermele de foame,
Că nu mai are os și carne,
S-aștepte descărnat și fără piele,
În trup o nouă Înviere.