Poems in the same category
Apus
Te- aruncă viața -n calea mea precum pe-un val de mare
Si mă privești cu ochi de foc, dar plini de disperare-
Mai strânge -n brațe poate iar, mai aprig și fierbinte,
Dar te oprești ca un copil la pieptul, ei, cuminte,,,
Si o urăști poate atunci, că stă -ntre noi ca piatra,
Dar eu îți spun prin zîmbet trist - “Așa ne este soarta”!
Poate-o urăsc și eu atunci, că-n mâini îți ține fața,
Dar tu-mi faci semn de ea ascuns - “Așa ne este viața”!
Eu....
Cade cerul peste mine cu luminile lui albe,
Ce îmi par mărgăritare, înșirate-n mii de salbe,
Si în vine-mi curge sânge amețit de vin amar,
Pentru că mi-i viața strânsă într -un suflet de hoinar.
M-aș porni de zori prin lume cu picioarele desculț,
S-aud graiul pentru care te tot zbați să îl asculți,
Să văd ochii, care aprig să-i admiri tu te smuncești,
Să văd brațele în care, fără gînd, te prăpădești.
Si din apa-n râul rece, din oglinda-i fermecată,
Să văd viața cum se trece ca o pasăre vânată,
Să văd lumea cum se duce, universul cum se- înșiră
Si mă face totodată să fiu sfântă și martiră.
Si mă zguduie în vreme, mă încearcă și mă pune
Să zic dragostei blesteme, să-i dau urii mele nume;
Inima îmi strânge-n palmă ca pe-un ghem, fără -ndurare ,
Iar din drumul ce mi-i dat, ei pun spini și fac cărare;
Dar mi-s ochii plini de vise și pășesc fără vreo frică,
Lumea asta pentru mine e prea slabă și prea mică,
Că la toți e soarta clară, scrisă într -un legămînt
Să apună și să piară, sub țărînă în mormînt.
Numai eu cu-aceiași forță, peste lume-am să veghez
Si iubirea pentru dânsa peste veac am s-o păstrez.
Numai eu cu-aceiași taină voi păși, tot mai departe,
Lumea mea e minune, viața mea nu are moarte.
Fermecătoare-i marea
Fermecătoare-i marea, sărutându-ți gleznele usor
Orizontul îți vorbește regretând uitarea ...
Și pescărușii învingători în sclipirile de aur
Spulberă ce nu pot înțelege,
... depărtarea.
Fermecătoare-i marea, chiar și când pe cer sunt nori
Orizontul, depărtarea și chipul tău senin în zori
Mă-ndeamnă valurile-n larg șoptindu-mi parcă despre tine
Aștept clipa regăsirii, dar clipa asta
... nu mai vine.
Vântul îmi îndeamnă marea, în gânduri să-mi vorbească
Iar stelele în noapte pe cerul mare să-mi zâmbească
Îmi spun să uit, să mă ridic, să plec spre alte zări ...
Iubirea ei... să mă găsească
… pe alte visătoare mări.
Dar a mea inimă-i mai mare decât orice-ndepărtat ocean
Să-mi văd iubirea peste mări, nu poate fi putință
Respir priviri în orizont, marea-n orice vis fermecatoare,
Mă îndeamnă să revin
...la viață.
(autor: Aurel Alexandru Donciu / volumul Șoaptele Nopții ( editura Galaxia Gutenberg, 2020 - ISBN: 978-973-0-32645-1 / Toate drepturile rezervate )
Орфей
Орфей всегда любил мелодией,
Что с каждым днём все лучше пел,
Я оказался лишь пародией,
Лишь тенью быть, вот мой удел.
Я тень, и тенью быть моё проклятие,
Я не могу выйти на всет,
Я крепче жму в руке распятие,
и проклянаю, молчаливый свой обет.
Лишь пара слов бумажная окова,
Лишь пара слов оставлю о себе,
Лишь пара слов, и вот, поэзия готова.
Лишь пара слов, и я готов к мольбе.
Sărut
Tu mă mîngîi pe spate,
Eu te mîngîi în șoapte.
Tu cu cuvinte sub noapte,
Eu cu mîinile crăpate.
Tu zîmbești cu durere,
Eu plîng cu plăcere.
Tu mă iubești cu culoare,
Eu te iubesc, tare...
Inima mea nu știe carte,
Si nici parte nu-mparte
Eu o numesc împărate,
Căci te iubește pîn la moarte
Tu mă mîngîi în cap,
Eu te mîngîi cu drag.
Tu mă mîngîi pe mîină,
Eu te mîngîi cu rimă.
O stea frumoasa!
O! stea frumoasa de pe cer
Ce-mi lumoinezi privirea,
As vrea la mine ca sa vii, sper.
Ca sa-ti arat iubira.
Cand privesc seara pe cer,
Pe-o stea as darui-o,
Persoanrei care o iubesc,
Pe care as iubi-o
Autor: Popa Eugen