Statornic
Copacu'-n veci nu pleacă,
Rămâne-n locu'-n care
A început să meargă
Ţinându-se de soare.
Nicicând nu-şi părăseşte
Ţărâna lui natală
Şi-un pas nu se clinteşte
Decât pe verticală.
Cu drumul nu se-nvaţă,
Să plece-n alte lumi,
Statornic e, pe viaţă,
Din tată-n fiu, pe culmi.
Şi-o clipă nu se plânge
C-a fost legat de loc,
Chiar dacă poartă-n sânge
Destin de lemn de foc.
Category: Poems about nature
All author's poems: Cătălin Teodoreanu
Date of posting: 24 мая
Added in favorites: 2
Comments: 1
Views: 335
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Spinii fericirii, alinarea singurătății
Poem: De ce?
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Poem: Pentru el
Poem: Altar al limbii române
O fată tânără fascinată de poezie: „15 ani - lupta dintre realitate și ficțiune”.
Poem: Liberosis
Poem: Inexistență
O carte pentru copii intitulată "Prietenii mei Dragi" a fost lansată de Eugen Doga
Silvia Mihalachi