1  

Statornic

Copacu'-n veci nu pleacă,

Rămâne-n locu'-n care

A început să meargă

Ţinându-se de soare.

 

Nicicând nu-şi părăseşte

Ţărâna lui natală

Şi un pas nu se clinteşte

Decât pe verticală.

 

Cu drumul nu se-nvaţă,

Să plece-n alte lumi,

Statornic e, pe viaţă,

Din tată-n fiu, pe culmi.

 

Şi o clipă nu se plânge

C-a fost legat de loc,

Chiar dacă poartă-n sânge

Destin de lemn de foc.


Categoria: Poezii despre natura

Toate poeziile autorului: Cătălin Teodoreanu poezii.online Statornic

Data postării: 24 mai 2024

Adăugat la favorite: 2

Comentarii: 1

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1474

Loghează-te si comentează!

Comentarii 1

,, Statornic,, este o frumoasă poezie aparținând poetului Cătălin Teodoreanu,, statornic în a scrie versuri frumoase printre care și pentru copacul ce ,, în veci nu moare,, și care ,,Nicicând nu-și părăsește / Țărâna lui natală,,… Poetul scrie când, oamenii tot mai mult nu pot să fie ,, copacul ,, care ,, nu se plânge / C-a fost legat de loc,,, chiar dacă destinul….

Alte poezii ale autorului

Am să te port femeie

Am să te port femeie

În inimă mereu,

Te voi purta o viaţă

Aici în pieptul meu.

 

Şi dincolo de viaţă,

În trupul meu cel mort,

Te voi purta şi acolo,

În oase am să te port.

 

Şi dincolo de oase,

La fel te voi purta,

Vei fi pe mai departe

În praful meu de stea.

 

Şi dincolo de praful

Şi pulberea din mine,

Te voi purta-n poeme,

În versuri şi în rime.

Mai mult...

Aş vrea...

Aş vrea o picătură

De ploaie ca să fiu,

Să pot cădea fecioară

Pe sânul tău zglobiu.

 

Cu mâna-ţi delicată

Să mă opreşti uşor,

Atunci când de acolo

Mai jos vreau să cobor.

 

Aş vrea cumva o rază

De soare să devin,

Să pot cădea fecioară

Pe gâtul tău cel fin.

 

Să te retragi sfioasă

În umbra de sub nuc,

Atunci când de acolo

Pe buze vreau să-ţi urc.

 

Aş vrea să fiu o floare,

Într-un salcâm să fiu,

Să pot cădea fecioară

În păru-ţi castaniu.

 

Tu să mă prinzi în bucle

Cu mâna, graţios,

Atunci când de acolo

Vreau să mă las mai jos.

 

Aş vrea un vânt de vară

Să fiu, ce adie uşor,

Să pot cădea fecioară

Peste al tău picior.

 

Tu să-ţi fereşti piciorul

Sub rochia de satin,

Atunci când de acolo

Vreau să mai urc puţin...

Mai mult...

Hoţul

Am un secret iubito

Şi acum că ne-am luat,

Am să ţi-l spun şi ţie,

Sunt hoţ şi te-am furat.

 

Povestea este simplă,

Chiar de la început,

Când ne plimbam pe alee,

Îţi luam câte un sărut.

 

Iar când şedeam pe banca

De sub bătrânul tei

Şi te-mbăta parfumul,

Îţi luam şi două, trei.

 

Să nu găseşti sărutul,

Ce tocmai îl furam,

Prevăzător din fire,

La inimă-l puneam.

 

Îl ascundeam chiar unde

Păstrez amestecate,

Dragi amintiri cu tine

Şi dorurile toate.

 

Acum că ai aflat,

Să nu declari război,

Săruturile luate,

Ţi le voi da-napoi.

 

Ce dacă fapta e gravă,

Nevinovat pledez,

Că am o circumstanţă...

Doar ştii cât te iubesc!

Mai mult...

N-aş da tumultul ăstei lumi

Pe oceanul vieţii trec puţin,

Vremelnic dus de al sorţii val,

Prin ploi, spre al nefiinţei mal,

Acolo unde-i cer senin.

 

Ce-i drept tentaţia e mare,

Plouat, spre mal a mă grăbi,

La adăpost de vijelii,

Ce mă lovesc fără cruţare.

 

Dar şi-n talaz de s-ar preface

Viaţa-mi cuprinsă de furtuni,

N-aş da tumultul ăstei lumi,

Pe toată a nefiinţei pace.

Mai mult...

În timp şi spaţiu...te iubesc!

Chiar dacă ne năşteam departe

Şi-n alte galaxii trăiam,

Ne-ar fi legat aceeaşi soartă,

Că tot pe tine te iubeam.

 

Şi oriunde-n timp ne-am fi născut,

Mai la-nceput sau la sfârşit,

Am fi avut aceeaşi soartă,

Că tot la fel te-aş fi iubit.

 

Deci, scriu această poezie,

Cu gândul să-ţi mărturisesc,

Din când în când, când vei citi-o,

Că-n timp şi spaţiu...te iubesc!

Mai mult...

La mare

Total nonconformistă,

Pe plajă înspre mine,

Din spuma mării vine

O tânără nudistă.

 

Sub delicata-i faţă

Văd forme apetisante,

Măsuri mirobolante,

O amforă în viaţă!

 

Pe lângă mine trece

Şi după atâta mare,

Ea se opreşte-n soare

La haine, vrând să plece.

 

Ah, îngere de-ai face,

Sub soarele de foc,

Să stea timpul în loc,

Să nu se mai îmbrace.

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

flux de poeme naani /58

acord de chitară-

în singurătatea-i siderală

luna pare

ireală

Mai mult...

E TOAMNĂ (IAR)

Ce repede trecu această scurtă vară, 
Așa cum trece ziua și se preface-n seară, 
Să simt acut în mine cum clipele se scurg,
Că uite, păsările zboară, spre infinit amurg... 

Și cum nu-mi stă-n putere să fac din clipă, zi, 
Nu voi opri copacii din a se desfrunzi, 
Nu pot ruga cocorii să zăbovească-un ceas, 
Să nu mă simt din nou, în urmă, cel rămas... 

Dar iată, din păcate, zarurile-s aruncate, 
Iar zeii cruzi își râd de noi și își dau coate, 
Cu mustul dulce, zadarnic, în pahar,
Noi ne-am trezit că-i toamnă. E toamnă. Iar... 

Mai mult...

Toamnă după toamnă

Toamnă după toamnă mă întreb

De ce ard frunze de noiembrie

Într-un suflet trecut și pierdut

Și de ce primăvara înmugurește?

Căci de ce mai arde ca să înmugurească

Ca apoi să ofilească toamnă după toamnă.

Mai mult...

Când bate vântul

 Când bate vântul,

Frunzele se scutură.

Peste vremuri,peste ploi,

Copacul rămâne gol.

 

Peste fulgi,peste troiene,

Vântul bate cu frunze grele.

Vântul milă n-are,

Nici de lună nici de soare.

 

Când bate vântul,

De e primăvară.

Pe când mugurii ies afară,

Se scutură jos pe țărână.

Sau cad pe palme în mână.

 

Când bate vântul,

Se scutură amintirile,

A doua oară vântul bate,

Ne aducem aminte.

 

Se scutură frunzele odată,

Atunci când vântul, 

tot mai bate.

 

Poezie despre natură

Autor:🖤Zamurca Alina 🖤🖤

Mai mult...

Toamnă târzie

Ce zi frumoasă de toamnă!

Nuanțe de galben-roșiatic,

Maroniul frunzelor stă s-adoarmă

Și crează momentul romantic.

 

Copacii încearcă să mențină

Bucuria și căldura zilelor de vară.

Dar totul se transformă în rutină

Și așteaptă iarna ca pe-o povară.

 

Păsările în zbor, zgomotoase,

Duc al lor cântec și trilul duios,

Pe meleaguri mai călduroase

Înfruntând un drum anevoios.

 

Tiptilii pași ce cutreieră aleile

Prin foșnetul de frunze moarte,

Găsesc în toamnă plăcerile

Unui gând ce se pierde-n noapte.

 

Mai mult...

Stelele

Stelele licărind pe cer,

Parcă văzut-am tot ieri.

Luminează cu-n aprins,

Pe cerul ce s-a stins.

 

Stelele sunt universul cel viu,

Acolo unde fără ele e un întuneric,e pustiu,

Ca valurile monotone cad ele,

Cele licăritoare stele.

 

Iar o mie de ochi clipitori noaptea,

Doresc să vă privească foarte,foarte.

Stelele ce ardeți,cădeți din univers

Cu un domol mers.

 

"Stele sunt cele pe care le-au privit de-a lungul istoriei noastre pe planeta Pământ.("Zamurca Alina)

Autor 🖤 Zamurca Alina🖤🖤

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍