PASTEL DE IARNĂ
Zi de iarnă prelungită
Vlăguită, amețită,
Mohorâtă și geroasă
Ne-a ținut destul în casă.
De prin hornuri fumul suie
Depărtarea-i strvezie,
Îar pe crengile golașe ,
Numai ciorile-și fac case.
Guralive , întunecate
Precum grijle-n cetate
Ne vestește,fior în gând
Frigul,gerul ,hora-și prind.
Ghiața tropotu-și aude
Unda apei se ascunde
Soare blănd de ce nu-ți pasă
De așa vreme nemiloasă?..
Poems in the same category
Octombrie de George Topârceanu în portugheză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Outubro
Outubro partiu nas colinas
Tapetes amarelos e vermelhos.
Nuvens prateadas passam nas ondas
E cante amor para o galo.
Eu sempre olho para o barômetro
E estremeço quando cai um pouco,
Porque o sol está ficando menor
em diâmetro.
Mas sob o céu quente como em maio
Dias brancos passam dias,
Mais inconstante e mais
Sutil…
Atrasado prematuramente
Outono caminha pelos jardins
Com as dobras da clamídia cheias
De crisântemos.
E como ele mal flutua em movimento
Como uma marquesa
Como todo o universo
Olhe para eles com surpresa, -
Um morcego confuso
Por causa de sua aparição inaugural
Ele ficou amarelo, confuso
E a emoção floresceu
A segunda vez…
IARNA
Printre pomii fara frunze,
Fara pasari,fara gaze,
A inceput de ieri sa cearna,
Fulgii zglobii,Baba iarna.
Imbracata in trei cojoace,
Si cu vantul care toarce
A acoperit,cat cuprinde,
Cu zapada cat se intinde.
Totu-i alb,zapada-i mare,
Pe derdelus zapada-i mare.
Copii cu sanii multe,
Urca,coboara pe-ntrecute.
Un copil c-o sanie mare,
Aluneca repede la vale,
Se rastoarna intr-un tufis,
De unde se ridica pe furis.
Baba iarna le zambeste,
Si pe copii ii multumeste.
Care zburda pe derdelus,
Unii alunecand pe ghetus.
Seara se intorc acasa,
Cu gandul la masa,
Pe care mmele ,cu zor,
Au pregatit-o copiilor.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emoção de outono
O outono chegou, cubra meu coração com alguma coisa
com a sombra de uma árvore ou melhor com a sua sombra.
Tenho medo de não ver você de novo, às vezes
que vou criar asas afiadas até as nuvens,
que você vai se esconder de um olho estranho,
e ele se fechará com uma folha de absinto.
E então me aproximo das pedras e fico em silêncio,
Pego as palavras e as afogo no mar.
Eu assobio para a lua e a levanto e finjo
num grande amor.
Toamna
Toamna a amorțiți natura
A făcut-o să plângă cu lacrimi uscate
Cu lacrimi șiroaie din frunzele moarte
Copacii spun “adio”ambientului cu natura .
Se apropie iarna,copacii-și leapădă armura
Scutul de frunze se lasă biruit de ger.
Iarna se apropie.Deja și-a lăsat semnătura
Peste copacii puternici,dar care nu-s de fier.
In ciuda faptului ca va fi frig ,ger
Copacii vor sta drepți precum un soldat
Nu-și vor lăsa vreodată trunchiul plecat ,
Și vor sta nemișcați și vor aștepta .
Va trece ceva timp,va trece și anul
Și anul cel nou va aduce treptat
Adrenalina necesară pentru natură;
Să poată învia fix unde s-a uscat .
“Toamna”~Creație proprie
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
Nume de legendă!
O,fată frumoasă cu plete de apă,
Te-ai liberat din cetate!
Pădurea Neagră îți dă libertate,
De sute ,de mii de ani
Curgi la vale,luând cu tine șir de pâraie.
Tu ai nume de legendă
Și legende ai creat,
Te sărut ca pe o fată
Și te mângâi pe obraz.
Octombrie de George Topârceanu în portugheză
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Outubro
Outubro partiu nas colinas
Tapetes amarelos e vermelhos.
Nuvens prateadas passam nas ondas
E cante amor para o galo.
Eu sempre olho para o barômetro
E estremeço quando cai um pouco,
Porque o sol está ficando menor
em diâmetro.
Mas sob o céu quente como em maio
Dias brancos passam dias,
Mais inconstante e mais
Sutil…
Atrasado prematuramente
Outono caminha pelos jardins
Com as dobras da clamídia cheias
De crisântemos.
E como ele mal flutua em movimento
Como uma marquesa
Como todo o universo
Olhe para eles com surpresa, -
Um morcego confuso
Por causa de sua aparição inaugural
Ele ficou amarelo, confuso
E a emoção floresceu
A segunda vez…
IARNA
Printre pomii fara frunze,
Fara pasari,fara gaze,
A inceput de ieri sa cearna,
Fulgii zglobii,Baba iarna.
Imbracata in trei cojoace,
Si cu vantul care toarce
A acoperit,cat cuprinde,
Cu zapada cat se intinde.
Totu-i alb,zapada-i mare,
Pe derdelus zapada-i mare.
Copii cu sanii multe,
Urca,coboara pe-ntrecute.
Un copil c-o sanie mare,
Aluneca repede la vale,
Se rastoarna intr-un tufis,
De unde se ridica pe furis.
Baba iarna le zambeste,
Si pe copii ii multumeste.
Care zburda pe derdelus,
Unii alunecand pe ghetus.
Seara se intorc acasa,
Cu gandul la masa,
Pe care mmele ,cu zor,
Au pregatit-o copiilor.
Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
Emoção de outono
O outono chegou, cubra meu coração com alguma coisa
com a sombra de uma árvore ou melhor com a sua sombra.
Tenho medo de não ver você de novo, às vezes
que vou criar asas afiadas até as nuvens,
que você vai se esconder de um olho estranho,
e ele se fechará com uma folha de absinto.
E então me aproximo das pedras e fico em silêncio,
Pego as palavras e as afogo no mar.
Eu assobio para a lua e a levanto e finjo
num grande amor.
Toamna
Toamna a amorțiți natura
A făcut-o să plângă cu lacrimi uscate
Cu lacrimi șiroaie din frunzele moarte
Copacii spun “adio”ambientului cu natura .
Se apropie iarna,copacii-și leapădă armura
Scutul de frunze se lasă biruit de ger.
Iarna se apropie.Deja și-a lăsat semnătura
Peste copacii puternici,dar care nu-s de fier.
In ciuda faptului ca va fi frig ,ger
Copacii vor sta drepți precum un soldat
Nu-și vor lăsa vreodată trunchiul plecat ,
Și vor sta nemișcați și vor aștepta .
Va trece ceva timp,va trece și anul
Și anul cel nou va aduce treptat
Adrenalina necesară pentru natură;
Să poată învia fix unde s-a uscat .
“Toamna”~Creație proprie
Iarna rece
Iarna rece tu gheata
Printe amintiri trec
Iarna rece tu viața
Mi as dori sa mai petrec
Iarna rece tu ninsoare
Printe poezii te pierd
Iarna rece tu arzătoare
Fa ma te rog sa mai cred
Iarna calda tu foc
Da mi ceva mai rece
Iarna calda,nu poți?
A fii a mea feblețe
Iarna soare tu rece
Ai sa vezi intr o zi?
Iarna nu mai poate trece
Cât te iubeam de mici copii.
Nume de legendă!
O,fată frumoasă cu plete de apă,
Te-ai liberat din cetate!
Pădurea Neagră îți dă libertate,
De sute ,de mii de ani
Curgi la vale,luând cu tine șir de pâraie.
Tu ai nume de legendă
Și legende ai creat,
Te sărut ca pe o fată
Și te mângâi pe obraz.
Other poems by the author
MUZA MEA UNDE EȘTI?
Muza mea unde ești ?
Mai stai și spune -mi povești
Poveștile tale-s frumoase
În suflet și-n gânduri rămase.
Ajută-mă muza mea
Să scriu pe hârtie
Povestea mea și a lor
Cine știe , povestea poate fi adevărată
Ascunsă într-un scrin al inimii
Și uitată...
INIMA TE CERE
Încă mai tresar și acum
Când pasu-ți măsurat pe drum
Se abate iar pe strada mea.
Te vei opri oare?
Mă întreb în gând ,cu inima îndoită.
Și atâtea nopți fără de somm
Și atâtea lacrimi grele .
Îmi pare rău că te-am respins
Când inima -mi te cere.
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .
MUZA MEA UNDE EȘTI?
Muza mea unde ești ?
Mai stai și spune -mi povești
Poveștile tale-s frumoase
În suflet și-n gânduri rămase.
Ajută-mă muza mea
Să scriu pe hârtie
Povestea mea și a lor
Cine știe , povestea poate fi adevărată
Ascunsă într-un scrin al inimii
Și uitată...
INIMA TE CERE
Încă mai tresar și acum
Când pasu-ți măsurat pe drum
Se abate iar pe strada mea.
Te vei opri oare?
Mă întreb în gând ,cu inima îndoită.
Și atâtea nopți fără de somm
Și atâtea lacrimi grele .
Îmi pare rău că te-am respins
Când inima -mi te cere.
CELOR PLECAȚI
Trebuia să vă ajut ,
Dar atunci ,eu n-am putut.
Însă azi când a-și putra
Ce nevoi a-ți mai avea?
Doar ,două cruci ,din beton noi
Cele vechi rose-s de ploi,
Să răsădesc flori pe mormânt
Și să vorbesc cu voi în gând.
MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-
E drept ,Doamne ,ce-ai făcut
Când ai hărăzit femeii ,
Să aducă urmași în lume ,
Recunoaște , n-ai greșit .
I-ai dat chipul de madonă ,
Și brațe mângâetoare ,
I-ai frumusețea florii
Și chipul de primăvară ,
I-ai dat ochi ca să desmerde
Și sflet de pâine coaptă :
Tot ce-i mai frumos pe lume
Chipului mamei i-ai dat :
E suavă și subțire -
Icoană de închinat .