Două prăjiturele
Să ştii, noi doi iubito
Suntem frânturi de cer,
Date prin ciocolată
Şi lutul efemer.
Suntem făcute-n casă
De către aceeaşi mână,
Pudrate cu mult zahăr
Şi prafuri de ţărână.
Două prăjiturele
Cu aromă de pământ,
Ce vor sfârşi în gura
Aceluiaşi mormânt.
Dar făr' a lor dulceaţă
Ce va urca la cer,
Să fie judecată
De Dreptul Patiser.
Category: Love poems
All author's poems: Cătălin Teodoreanu
Date of posting: 29 февраля 2024
Added in favorites: 1
Views: 539
Poems in the same category
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
,,O clipă de sinceritate" în maghiară
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett
adjunk egy kis szépséget
ez az utolsó óra.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
csak véletlen egybeesés
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy szeretjük egymást.
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
ez csak véletlen
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Scindare
Iar tac, și în tăcerea mea se frânge,
Un ultim vers ce nu l-am înțeles,
E noapte-n mine, iar lumina plânge,
Și cerul meu devine tot mai șters.
În palme strâng o rugă neștiută,
Dar cine s-o asculte dacă pleci?
Sub pașii tăi, zăpada-i nevăzută,
Și lași în urmă doar umbre mari și reci.
Îți poartă urma palmei clanța rece,
Și parcă uneori la geam îmi bate,
Parfumul tău, cu mine aici petrece,
Când mai citesc poeme dintr-o carte.
În sinea ta, o iarnă crâncenă am fost,
Și-n primăvara-ți verde m-am topit,
Un înger rău și fără adăpost,
Ce-n trupu-ți rece, iuți focuri a stârnit.
De azi, am devenit o rană neștiută,
Un ultim vers lăsat neterminat,
Iar poezia mea, de toți necunoscută,
Se cântă la prohodul oricăruia bărbat.
Dar de te-ntorci, să nu îți ceri iertare,
Căci suferința, în vorbe n-are leac,
Ci lasă-mă, ca pielea-ți arzătoare,
Cu iarna-mi crâncenă pe veci să o îmbrac.
Așteptare
Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.
Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.
Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.
Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.
Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Tot ce mi-am dorit
Mi-am dorit să-ți fiu asa cum n-am știut
Să mi te scriu în versuri cum vreodată n-am scris
Să-mi scrii pe piele vise cum nu s-au mai aflat
Să-mi rămâi o poveste cu un alt final.
Mi-am dorit să-mi rămâi tu... nu cel de azi fără glas
Fără un zâmbet... fără urme de pas
O clipă doi să mai fim, fără lume, fără timp
O clipă care să stingă durerea fără de sfârșit...
Mi-am dorit să mă îmbrățișezi cum o fac ploile
Când ating florile și le umplu de culoare
Să mă pierd în tine ca un vânt rătăcit
Să fim o clipă doi, într-un singur sfârșit.
Spune-mi acum... nu crezi c-a fost prea mare pedeapsa?
Pentru teama din tine, fără milă să-mi stingi lumina
Să ard... să mă sting în infinita-ți tăcere, fără să vezi
Când nu-mi doream decât o ultimă dată să mă... îmbrățișezi.
,,O clipă de sinceritate" în maghiară
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett
adjunk egy kis szépséget
ez az utolsó óra.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
csak véletlen egybeesés
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy szeretjük egymást.
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
nem változtunk
ez csak egy vélemény
Egy szót se vegyél készpénznek
vagy egy jelentéktelen gesztus.
Nem, nem változtunk
ez csak véletlen
Amúgy is azok lennénk
és bármiről is beszélünk
nem vagyunk két idegen
Szerelmem.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Egy pillanatnyi őszinteség
magasztos gesztus lenne
van bátorságunk beismerni
hogy még mindig szeretjük egymást
Egy pillanatnyi őszinteség
emlékeznének ránk
szép éveinkről
emlékeztet minket ebben az utolsó órában
Egy pillanatnyi őszinteség
búcsú helyett.
Scindare
Iar tac, și în tăcerea mea se frânge,
Un ultim vers ce nu l-am înțeles,
E noapte-n mine, iar lumina plânge,
Și cerul meu devine tot mai șters.
În palme strâng o rugă neștiută,
Dar cine s-o asculte dacă pleci?
Sub pașii tăi, zăpada-i nevăzută,
Și lași în urmă doar umbre mari și reci.
Îți poartă urma palmei clanța rece,
Și parcă uneori la geam îmi bate,
Parfumul tău, cu mine aici petrece,
Când mai citesc poeme dintr-o carte.
În sinea ta, o iarnă crâncenă am fost,
Și-n primăvara-ți verde m-am topit,
Un înger rău și fără adăpost,
Ce-n trupu-ți rece, iuți focuri a stârnit.
De azi, am devenit o rană neștiută,
Un ultim vers lăsat neterminat,
Iar poezia mea, de toți necunoscută,
Se cântă la prohodul oricăruia bărbat.
Dar de te-ntorci, să nu îți ceri iertare,
Căci suferința, în vorbe n-are leac,
Ci lasă-mă, ca pielea-ți arzătoare,
Cu iarna-mi crâncenă pe veci să o îmbrac.
Așteptare
Am dat foc cearșafurilor noastre
Și le-am privit cum ard.
Le-am privit cum s-au făcut cenușă
din ceea ce de mult
ne îmbrățișa trupurile ascunse de necunoscutul zilei ce urma.
Le-am părăsit în camera noastră,
Le-am lăsat să fie devorate de creaturile nopților în care nu mai erai acolo.
Am rămas cu o cenușă mai dulce decât dispariția ta
Pentru că am putut privi așternuturile noastre prefăcându-se în nimic.
Tu, în schimb, nu mai erai când m-am trezit
Nu mi-ai dat dreptul de a te vedea plecând pentru ultima oară;
Nu mi-ai lăsat nici măcar vreun sărut sau vreo scrisoare,
altfel încă aș fi avut o bucată din tine în care mi-aș fi vărsat lacrimile.
Între timp, lacrimile au devenit râuri
Cu fiecare oră în care te-am așteptat
și nu veneai.
Râurile au devenit cascade
Cu fiecare seară în care te-am așteptat
și nu veneai.
Cascadele au devenit lacuri
Cu fiecare săptămână în care te-am așteptat
și nu veneai.
Lacurile au devenit oceane
Cu fiecare lună în care te-am așteptat
și nu mai veneai.
Rămâneam fără aer,
mă înecam,
și am decis să îți las amintirea să dispară în locul meu;
S-a scufundat împreună cu o parte din mine.
Cealaltă parte, însă, mi-a rămas
pentru că este singura parte care nu a murit încă din seara de când ai plecat.
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Tu
Tot timpul, ai fost Tu
Și ai avut mereu un atuu
Pentru că știai că ești slăbiciunea mea
Și ai profitat la maxim de ea
M-ai sedus cu vorbe dulci
Și cu acele mângâieri
Până când am fost prinsă
Într-o capcană de vină
Însă, ce nu știi tu
Este că, ești și tu pentru mine,un atuu
Pentru că ochii tăi nu mă pot minții
Și văd dragostea ta din priviri
Și mă holbez la tine cu drag
Pentru că, pentru mine ești un dar
Și nu voi mai face aceași greșeală
Ca să te pierd iară
Și dacă la început, mă credeam defectă
Mi-ai arătat, că eu sunt cea perfectă
Și ochii mei vor fi doar pentru tine
Pentru că vreau să fii parte din mine
Grija atentă pe care mi-o dai
Toate acele jocuri , la care doar visai
M-au făcut să simt fluturi de iubire
Pe care nu i-am mai simțit pentru nimeni
Însă, amândoi m-ai avem de lucrat
La cea ce este stricat
Pentru că perfecți vrem să devenim
Ca să putem juca în acest film
Iar proagoniștii principali suntem noi
Și nu îmi vine să cred că visăm la asta amândoi
Și o să am grijă de sufletul tău înnorat
Pentru că vreau să devin curcubeul tau înfrumusețat
Și după atâta timp
În care, nefericirea pe mine ma dobândit
Îmi văd speranța în ochii tăi
Și îmi doresc ca tu să vezi fericire în ai mei!
Other poems by the author
Nici că îmi vine-a crede
Nici că îmi vine-a crede
Că a ta dulce mână,
Ce tocmai mă dezmiardă...
Va fi cândva ţărână.
Şi nici că ochii tăi,
Ce inima mi-au frânt
Cu a lor strălucire...
Vor fi cândva pământ.
Sau c-ale tale buze,
Ce azi când le sărut,
Culcaţi în iarba verde...
Vor fi cândva doar lut.
Nici că îmi vine-a crede.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
O pâine
De-ai dat cândva o pâine
Celui înfometat,
N-ai dat-o la oricine,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Şi dacă în picioare
Pe altu' ai încălţat,
N-ai dat la un oarecare,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Şi haina-ţi de-ai lăsat-o
Pe cel înfrigurat,
Nu orişicui ai dat-o,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Lui Dumnezeu, creştine
I-ai dat ce-ai dăruit...
Şi uite aşa cu o pâine
Trăieşti la nesfârşit!
Am să te port femeie
Am să te port femeie
În inimă mereu,
Te voi purta o viaţă
Aici în pieptul meu.
Şi dincolo de viaţă,
În trupul meu cel mort,
Te voi purta şi acolo,
În oase am să te port.
Şi dincolo de oase,
La fel te voi purta,
Vei fi pe mai departe
În praful meu de stea.
Şi dincolo de praful
Şi pulberea din mine,
Te voi purta-n poeme,
În versuri şi în rime.
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
De crezi...
De crezi că după moarte,
Iisus te va-nvia,
Şi ani de trec miliarde,
Doar somn e moartea ta.
Şi deşi-n lutul rece,
Doar oasele-ţi vor fi,
Prin moarte nu vei trece,
De crezi, ci vei dormi.
Şi chiar dacă o mână
De pulbere o s-ajungi,
De crezi, şi de eşti ţărână,
Te vei trezi atunci!
Nici că îmi vine-a crede
Nici că îmi vine-a crede
Că a ta dulce mână,
Ce tocmai mă dezmiardă...
Va fi cândva ţărână.
Şi nici că ochii tăi,
Ce inima mi-au frânt
Cu a lor strălucire...
Vor fi cândva pământ.
Sau c-ale tale buze,
Ce azi când le sărut,
Culcaţi în iarba verde...
Vor fi cândva doar lut.
Nici că îmi vine-a crede.
Amintire
Atât timp cât va mai fi,
Universu'-şi va aminti
De orice floare neînsemnată,
Ce a existat vreodată.
Nu o va uita nicicând
Că a fost pe acest Pământ,
Chiar dacă numai şi-o seară
A-nflorit până să piară.
Cu atât mai mult pe tine
Veşnic te va ţine minte
Iubito, ce-n al meu gând
Ai înflorit ani la rând.
O pâine
De-ai dat cândva o pâine
Celui înfometat,
N-ai dat-o la oricine,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Şi dacă în picioare
Pe altu' ai încălţat,
N-ai dat la un oarecare,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Şi haina-ţi de-ai lăsat-o
Pe cel înfrigurat,
Nu orişicui ai dat-o,
Ci lui Hristos I-ai dat!
Lui Dumnezeu, creştine
I-ai dat ce-ai dăruit...
Şi uite aşa cu o pâine
Trăieşti la nesfârşit!
Am să te port femeie
Am să te port femeie
În inimă mereu,
Te voi purta o viaţă
Aici în pieptul meu.
Şi dincolo de viaţă,
În trupul meu cel mort,
Te voi purta şi acolo,
În oase am să te port.
Şi dincolo de oase,
La fel te voi purta,
Vei fi pe mai departe
În praful meu de stea.
Şi dincolo de praful
Şi pulberea din mine,
Te voi purta-n poeme,
În versuri şi în rime.
Femeie!
Nu sunt pe ţărmul mării
Grăunţe de nisip,
De câte ori femeie
Te-aş mângâia pe chip!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Fiindcă nu ştiu ce spun...
Că am uitat la calcul
Şi scoicile să pun.
Nu sunt pe-ntreg Pământul,
Particule de praf,
De câte ori femeie
Te-aş alinta suav!
Acum tu să mă ierţi,
Că iarăşi n-am dreptate...
N-am pus la socoteală,
Nici praful de pe Marte.
Nu sunt pe lumea aceasta,
Atât de multe frunze,
De câte ori femeie
Te-aş săruta pe buze!
Tu să mă ierţi, fireşte,
Din nou pentru confuzie...
De fapt voiam a spune
Cu tot cu buburuze.
Nu sunt stele pe boltă
În Calea Lactee,
De câte ori ţi-aş zice,
Că te iubesc femeie!
Acum tu să mă ierţi,
Că spun numai prostii...
Desigur nu sunt stele
Şi-n alte galaxii.
De crezi...
De crezi că după moarte,
Iisus te va-nvia,
Şi ani de trec miliarde,
Doar somn e moartea ta.
Şi deşi-n lutul rece,
Doar oasele-ţi vor fi,
Prin moarte nu vei trece,
De crezi, ci vei dormi.
Şi chiar dacă o mână
De pulbere o s-ajungi,
De crezi, şi de eşti ţărână,
Te vei trezi atunci!