Ce să mă fac cu atâta viaţă?
Ce greu se-mpacă-n mine gânduri
Şi al sentimentelor fior,
Cu prea puţinii ani de viaţă
Dintr-un destin de muritor.
De ce-ai sădit în mine, Doamne,
Această lume atât de vie?!
De parcă viaţa ce mi-ai dat-o
M-ar însoţi o veşnicie.
E atâta abundenţă-n mine
De potenţiale dimineţi,
Că mi-ar ajunge pentru zile
Ce le-aş trăi în mii de vieţi.
Şi atâta freamăt mă animă
Când simt în mine totul viu,
C-aproape nici nu-mi vine-a crede
Că într-o zi n-am să mai fiu.
Ce să mă fac cu atâta viaţă?
Cum o să mă despart de ea?
Mi-e şi mai greu să mor acuma,
Când oricum moartea este grea.
Category: Diverse poems
All author's poems: Cătălin Teodoreanu
Date of posting: 29 мая 2024
Views: 449
Poems in the same category
Speranță!
Mă uit in jur, nu știu, urc sau cobor,
Parcă, aș fi pilot, pe-un avion în zbor,
Dar nu, eu sunt aici, jos pe pământ,
Și doar visez și, am zborul în gând
De mic am vrut, să urc pe înălțimi,
Și să privesc în jos, din-nalte culmi,
Precum un vultur, ce prada-și ținteste,
Și cum el, niciodată, nu greșeste
Să mă înalț, am încercat prin carte,
Citind, muncind, eu am avut parte,
Sus să ajung, a fost prin muncă,
Și-am adunat, pornind de la opincă
Dorința am avut, să îi ajut pe oameni,
Cu sfaturi bune, pe ai mei semeni,
Să simt cum fiecare, are bună stare,
Și linistiți, în pace, să fim între hotare
Dar multe lucruri, nu depind de mine,
Și văd pe unde merg, cum apar ruine,
Oameni săraci, bolnavi, îndurerați,
Cu chipul trist și, tare disperați
Când scriu acum, ceea ce simt,
Stau jos îngândurat și, nu vă mint,
Că-aș vrea cu toții, să construim,
Un viitor, pentru copii, cum ni-l dorim
Încă mai cred și-n, continuare sper,
Cât Soarele, va străluci pe Cer,
Că toți în lume, vom învața ce-i bine,
Și-n pace cu iubire, vom fi și mâine!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Masajul e un lucru sfant
Masajul e un lucru sfant,
De cand lumea ii pe pamant.
Inventat a fost se pare,
Pentru corp e relaxare.
Masajul bine lucrat,
Ei grecii l au inventat.
Pe atunci sclavii il faceau,
Pe bolnavi ii vindecau.
Si de atunci si pana azi,
Lumea ce face masaj.
Corpul il are relaxat,
Nici decumnu nu e stresat.
Tehnicile de masaj,
S-au imbunatatit azi.
Tehnici multe aplicate,
Iti aduc doar sanatate.
Multe is tipuri de masaj,
Se aplica in tocmai azi.
E masaj de relaxare,
Dar si de recuperare.
Amandoua de le faci,
De stress si boli ai sa scapi.
Ca masajul a fost si este,
Cel ce nu are pereche !
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Cu cei mișei să n-ai a face!
Multe vede omu-n viaţã,
Cât ar fi de scurtã ea...
Dar întotdeauna-i pune
Vârf grãmezii, o lichea!
Într-o zi, lucrând la straturi
O lichea, fãr-un picior,
Se-abonã sã-mi dea şi sfaturi
Şi o mânã de-ajutor.
Mã umflã, pe urmã, râsul,
- Râd şi-acum de nu mai pot! -
Cãci, cãznindu-se cu sapa,
S-a înnãmolit de tot.
"Mã descurc!" îi zic lichelei,
Spre a nu se deranja.
Dar mi-a zis cã nu-i problemã,
Cã lucreazã "numa-aşa".
Prefãcându-se licheaua
Cum cã smulge nişte praz,
Tot noroiul de pe cizmã
Mi-l zvârlise pe obraz!
Mi se înnegri 'nainte-mi
- Cum pãţeşte-orice român -
Şi-ntr-o singurã clipitã,
Îmi cãzuse râsu-n sân.
Sã-mi revin, îmi trebuirã
Douã dupã-amiezi întregi,
Ca sã se-mplineascã vorba
Cã "ce semeni şi culegi"!
Cât despre licheaua "scumpã",
Mâine-zi fãcu un salt
Spre-a se rãzbuna. Da-şi rupse
Şi piciorul celãlalt.
Sub somnul tău
Sub somnul tău cad clipele în neant,
Iar visele trec toate prin al nopții staul,
De unde Luna mulge laptele șarmant,
Și ți-l oferă spre băut amestecat cu aur.
Prin vălul alb ce baldachinul înconjoară,
Ca o regină închisă-n turn aidoma pari,
O rază din fereastră făptura îți măsoară,
Să-ți facă o statuie din țurțuri glaciari,
La care să se-nchine bolnav de insomnie,
Un chip plăpând ce plânge astăzi pe o stea,
Fugit demult, de tânăr, să-i țină companie,
Frumoasei Venus pe când nu prea dormea.
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
Speranță!
Mă uit in jur, nu știu, urc sau cobor,
Parcă, aș fi pilot, pe-un avion în zbor,
Dar nu, eu sunt aici, jos pe pământ,
Și doar visez și, am zborul în gând
De mic am vrut, să urc pe înălțimi,
Și să privesc în jos, din-nalte culmi,
Precum un vultur, ce prada-și ținteste,
Și cum el, niciodată, nu greșeste
Să mă înalț, am încercat prin carte,
Citind, muncind, eu am avut parte,
Sus să ajung, a fost prin muncă,
Și-am adunat, pornind de la opincă
Dorința am avut, să îi ajut pe oameni,
Cu sfaturi bune, pe ai mei semeni,
Să simt cum fiecare, are bună stare,
Și linistiți, în pace, să fim între hotare
Dar multe lucruri, nu depind de mine,
Și văd pe unde merg, cum apar ruine,
Oameni săraci, bolnavi, îndurerați,
Cu chipul trist și, tare disperați
Când scriu acum, ceea ce simt,
Stau jos îngândurat și, nu vă mint,
Că-aș vrea cu toții, să construim,
Un viitor, pentru copii, cum ni-l dorim
Încă mai cred și-n, continuare sper,
Cât Soarele, va străluci pe Cer,
Că toți în lume, vom învața ce-i bine,
Și-n pace cu iubire, vom fi și mâine!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Masajul e un lucru sfant
Masajul e un lucru sfant,
De cand lumea ii pe pamant.
Inventat a fost se pare,
Pentru corp e relaxare.
Masajul bine lucrat,
Ei grecii l au inventat.
Pe atunci sclavii il faceau,
Pe bolnavi ii vindecau.
Si de atunci si pana azi,
Lumea ce face masaj.
Corpul il are relaxat,
Nici decumnu nu e stresat.
Tehnicile de masaj,
S-au imbunatatit azi.
Tehnici multe aplicate,
Iti aduc doar sanatate.
Multe is tipuri de masaj,
Se aplica in tocmai azi.
E masaj de relaxare,
Dar si de recuperare.
Amandoua de le faci,
De stress si boli ai sa scapi.
Ca masajul a fost si este,
Cel ce nu are pereche !
Ce faci
Ce faci?
Probabil ești bine...
Ți-e dor de mine?
De ce nu,de ce da?
De ce viața-i așa,
Când rece, când caldă
Și mie îmi fuge gandul la atâtea
Neștiind să-l opresc,
Iar el are cântecul său!
Poate că aș vrea să mă intrebi ce fac..
Chiar dacă doar așa
Dintr-o insuportabilă plictiseală...
Ți-aș spune că bine,
Mințind!
Bucurie ți-e glasul
Căci poartă ceva din tine
Ființa-și vorbește melodia
Asta vrând să aud
Nici intrebarea nici răspunsul nevenind,
Așteptarea pare hăul ce nu-și trimite ecoul,
Refrenul e același
Ce faci sau ce fac....
Taci,tac
Tăcerea e întrebarea,
Tacerea e raspunsul!
Iar Luna ne zâmbește iarăși noaptea,
Stiindu-ne pe amandoi din vremea când eram copii!
(24 august 2023 Irepetabila iubire H.S)
Cu cei mișei să n-ai a face!
Multe vede omu-n viaţã,
Cât ar fi de scurtã ea...
Dar întotdeauna-i pune
Vârf grãmezii, o lichea!
Într-o zi, lucrând la straturi
O lichea, fãr-un picior,
Se-abonã sã-mi dea şi sfaturi
Şi o mânã de-ajutor.
Mã umflã, pe urmã, râsul,
- Râd şi-acum de nu mai pot! -
Cãci, cãznindu-se cu sapa,
S-a înnãmolit de tot.
"Mã descurc!" îi zic lichelei,
Spre a nu se deranja.
Dar mi-a zis cã nu-i problemã,
Cã lucreazã "numa-aşa".
Prefãcându-se licheaua
Cum cã smulge nişte praz,
Tot noroiul de pe cizmã
Mi-l zvârlise pe obraz!
Mi se înnegri 'nainte-mi
- Cum pãţeşte-orice român -
Şi-ntr-o singurã clipitã,
Îmi cãzuse râsu-n sân.
Sã-mi revin, îmi trebuirã
Douã dupã-amiezi întregi,
Ca sã se-mplineascã vorba
Cã "ce semeni şi culegi"!
Cât despre licheaua "scumpã",
Mâine-zi fãcu un salt
Spre-a se rãzbuna. Da-şi rupse
Şi piciorul celãlalt.
Sub somnul tău
Sub somnul tău cad clipele în neant,
Iar visele trec toate prin al nopții staul,
De unde Luna mulge laptele șarmant,
Și ți-l oferă spre băut amestecat cu aur.
Prin vălul alb ce baldachinul înconjoară,
Ca o regină închisă-n turn aidoma pari,
O rază din fereastră făptura îți măsoară,
Să-ți facă o statuie din țurțuri glaciari,
La care să se-nchine bolnav de insomnie,
Un chip plăpând ce plânge astăzi pe o stea,
Fugit demult, de tânăr, să-i țină companie,
Frumoasei Venus pe când nu prea dormea.
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
Other poems by the author
Aş vrea...
Aş vrea o picătură
De ploaie ca să fiu,
Să pot cădea fecioară
Pe sânul tău zglobiu.
Cu mâna-ţi delicată
Să mă opreşti uşor,
Atunci când de acolo
Mai jos vreau să cobor.
Aş vrea cumva o rază
De soare să devin,
Să pot cădea fecioară
Pe gâtul tău cel fin.
Să te retragi sfioasă
În umbra de sub nuc,
Atunci când de acolo
Pe buze vreau să-ţi urc.
Aş vrea să fiu o floare,
Într-un salcâm să fiu,
Să pot cădea fecioară
În păru-ţi castaniu.
Tu să mă prinzi în bucle
Cu mâna, graţios,
Atunci când de acolo
Vreau să mă las mai jos.
Aş vrea un vânt de vară
Să fiu, ce adie uşor,
Să pot cădea fecioară
Peste al tău picior.
Tu să-ţi fereşti piciorul
Sub rochia de satin,
Atunci când de acolo
Vreau să mai urc puţin...
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
După tine...
Aş vrea să-ţi spun cât sufăr,
Cât te iubesc de mult,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mut.
Şi-aş vrea să îţi văd chipul,
Din ochi ca să ţi-l sorb,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s orb.
Şi-aş vrea să-ţi aud glasul
Cel dulce şi plăcut,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s surd.
Şi-aş vrea să scap odată
De dorul ce ţi-l port,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mort.
Împărtăşania
La fel ca un caşalot din abisale ape,
Ce viaţa-şi duce-n hăul prăpăstiilor marine,
De unde după o vreme când sufocat aproape,
La suprafaţa apei iar după aer vine.
Aşa si eu din marea-mi cea plină de păcate,
În care al meu cuget atât de adânc ajunge,
Mai urc la Tine, Doamne, prin rugăciuni curate,
Să-mi primenesc fiinţa cu al Tău trup şi sânge.
Aş vrea...
Aş vrea o picătură
De ploaie ca să fiu,
Să pot cădea fecioară
Pe sânul tău zglobiu.
Cu mâna-ţi delicată
Să mă opreşti uşor,
Atunci când de acolo
Mai jos vreau să cobor.
Aş vrea cumva o rază
De soare să devin,
Să pot cădea fecioară
Pe gâtul tău cel fin.
Să te retragi sfioasă
În umbra de sub nuc,
Atunci când de acolo
Pe buze vreau să-ţi urc.
Aş vrea să fiu o floare,
Într-un salcâm să fiu,
Să pot cădea fecioară
În păru-ţi castaniu.
Tu să mă prinzi în bucle
Cu mâna, graţios,
Atunci când de acolo
Vreau să mă las mai jos.
Aş vrea un vânt de vară
Să fiu, ce adie uşor,
Să pot cădea fecioară
Peste al tău picior.
Tu să-ţi fereşti piciorul
Sub rochia de satin,
Atunci când de acolo
Vreau să mai urc puţin...
Ciuuu ciuuuu!...
Un tren şi multă lume
Ce-aşteaptă-n el să urce,
Mă mir, locomotivă
Cu roţi de turtă dulce!
Vagonul un borcan
Cu miere de salcâm,
Stă pregătit să plece
La cel mai dulce drum.
Trec printre călătorii
Aflaţi pe un peron
Din cuburi mici de zahăr
Şi-ajung lângă vagon.
Citesc pe tren ce scrie,
Mă umplu de uimire
Să văd la destinaţie
Că e trecut: Iubire!
Ce dacă n-am bilete,
Sar repede-n vagon,
La tine vin iubire
Cu naşu' Cupidon.
Ciuuu ciuuuu!...
Fecioară, aş vrea...
Fecioară, aş vrea un ulcior de lut
Să fiu, ca să mă duci la gură,
Să-ţi dau din mine băutură
Şi cel mai lung şi scump sărut.
Să mă cobori apoi discret
Pe sân, să-ţi răcoresc fecioară,
În cea mai caldă zi de vară,
Din focul ce te arde-n piept.
Să-mi umezeşti din nou ţărâna
Cu apă rece de izvor
Şi să mă umplu de fior,
De toartă când mă prinzi cu mâna.
Şi noaptea când cu toţii dorm,
Aş vrea, de sete ce îţi vine,
Tu să mă iei în pat cu tine,
Iar eu să redevin un om.
După tine...
Aş vrea să-ţi spun cât sufăr,
Cât te iubesc de mult,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mut.
Şi-aş vrea să îţi văd chipul,
Din ochi ca să ţi-l sorb,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s orb.
Şi-aş vrea să-ţi aud glasul
Cel dulce şi plăcut,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s surd.
Şi-aş vrea să scap odată
De dorul ce ţi-l port,
Dar nu mai pot iubito,
Că după tine-s mort.
Împărtăşania
La fel ca un caşalot din abisale ape,
Ce viaţa-şi duce-n hăul prăpăstiilor marine,
De unde după o vreme când sufocat aproape,
La suprafaţa apei iar după aer vine.
Aşa si eu din marea-mi cea plină de păcate,
În care al meu cuget atât de adânc ajunge,
Mai urc la Tine, Doamne, prin rugăciuni curate,
Să-mi primenesc fiinţa cu al Tău trup şi sânge.