Ai nimănui

Ai nimănui
...
Dincolo de tot și toate suntem noi și-a noastre vise,
Care-n lumea tot mai goală ne sunt tot mai interzise,
Toate-s ferecate-n lanțuri, transformate-ntr-un coșmar
Și orice zbatere și luptă se dovedesc a fi-n zadar!
...
Lumea este sub obrocul întunericului greu,
Toate merg înspre pustiul rămas fără Dumnezeu,
Toate sunt o coajă goală învelită în sclipici,
Toți se zbat să pară mari însă parcă-s tot mai mici!
...
Pofta stăpânește totul, rage-n oameni ca un leu
Lanțul poftelor atârnă, peste suflet, tot mai greu,
Viciile sunt la modă, viciu-nseamnă viață bună,
Iar înțelepciunea zace, părăsită, în țărână!
...
Omul bântuie bezmetic, rătăcind drumul și scopul,
Cum era odinioară atunci când l-a lovit potopul,
Poate când a fost creat s-a strecurat o greșeală,
Pentru că n-a ieșit ființă, ci un soi de formă goală!
...
Cândva înțelepții lumii au lăsat cuvinte grele
Pătrunși fiind de adevărul aflat dincolo de stele,
Dar cu timpul omenirea a pierdut vechea lumină,
Ca un copac ce-n furtună este smuls din rădăcină!
...
Dincolo de tot și toate, suntem gânduri, suntem vise,
Care-n lumea tot mai goală ne sunt tot mai interzise,
Toate-s ferecate-n lanțuri, transformate-ntr-un coșmar
Și orice zbatere și luptă se dovedesc a fi-n zadar!
...
Lumea-n care ne-am născut e parcă tot mai departe,
Speranțele ce n-au murit, sunt nădăjduiri deșarte,
Lumea noastră e pe ducă. Ducă-se, de-i voia Lui
Oricum sub cerul tot mai gol am ajuns ai nimănui!

Category: Philosophical poem

All author's poems: NICU HALOIU

Date of posting: 30 December 2024

Timp de citire: ~3 min.

Views: 888

Other poems by the author

Trenurile cu lemne

În țara caracterelor nedemne,
Țara ciocoilor îmbogățiți pe șest,
Țara escrocilor aleși prin vot,
Aleșii ce vând trenuri lungi cu lemne
Și au pentru români un rol funest,
Și-au pus în cap să vândă tot!
...
Șiruri nesfârșite de vagoane
Îndopate cu cadavre de copaci,
Ies din țara înglodată-n ghinioane
Încăpută sub cizme de rapaci!
...
Într-o veselie pădurile se taie
Nimeni nu oprește-n țară jaful,
Nu oprește barbarele convoaie
Iar de România se alege praful!

More ...

Nisip mișcător

Sub picioare, sub întreaga țară, nimic solid
Toată țara, vremea ei, totul stă pe nisip
Se mișcă, se clatină, gata gata să cadă
Munții prăvale păduri cu tăietori de baladă,
Românii poartă măști de guturai sau covid
Și nu se deșteaptă sub nicio formă de chip!
...
Trecutu-i prea greu pentru a putea fi cules
Și nimic n-a rămas, nici amintirea valorii.
Bocanci noduroși ne-apasă din nou pe grumaz
Nu ripostăm, prea moi să scăpăm din necaz
Sau renunțăm, pentru că noi am vrut și-am ales
Pe cei ce ne-apasă cuprinși de mania grandorii!

More ...

Eterenitate

Eternitate

...

Fără tine, nu vreau să mă-ntorc pe pământ

Fără tine, nu vreau să mă-ntorc iar aici,

Aproape de demon și departe de sfânt,

Unde-s jucați în picioare oamenii mici

Și unde nădejdea-i doar vânare de vânt!

...

Lângă tine-aș veni pentru alt început,

Deși n-aș vrea să uit destinul de-acum

Și nici parfumul din floarea de salcâm,

Să nu uit nimic din tot ce-am petrecut

Și am simțit pe-al vieții noastre drum!

...

Fără tine viața n-ar avea valoare,

Natura fără tine n-are nicio culoare,

Știi, m-am învățat cu tine-așa de mult,

Că doresc să te privesc și să te-ascult

Ca pe un val ce se întoarce-n mare!

More ...

Voi, ăștia!

Ăștia

...

Ne sorb ăștia viața însetați

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

De-a ne-nchina măștilor vopsite

În culori stridente, dichisite,

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!

...

Și dacă viața încă ne e dragă,

Au ăștia grijă să ne dreseze bine,

Pentru-a privi doar cum se cuvine,

Contactele cu lumile străine

Mai nimic să nu se nțeleagă!

...

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați

Vopsiți în culori stridente, dichisite,

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

Voi ăștia, posesori ai vieților finite,

V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?

More ...

Orele astrale ale omenirii

(în onoarea lui Stefan Zweig)

...

De nu Te-am fi ales atunci spre răstignire

și nu pe Barabas l-am fi eliberat,

cum ne-am fi găsit drum spre mântuire,

de unde-am fi știut ce ești cu-adevărat?!

...

De n-ar fi fost Iuda primind prețul trădării,

schimbând eternitatea cu-acel unic sărut,

că ne vom mântui la capătul răbdării,

fără chinu-Ți pe cruce, de unde-am fi știut?!

...

Și fără drumul Golgotei chinuitor și crunt,

de nu strigai pe cruce, sub patima durerii,

de nu-Ți dădea un om în locul său mormânt,

de unde-am mai primi Lumina Învierii?!

...

De moartea Ta, (și-ai fost fără prihană),

de nu eram de-atunci cu toții vinovați,

de n-am purta acum, în suflete o rană,

de ce-ar mai trebui să fim astăzi iertați?!

...

În lumea moartă ce merge către moarte

cum ne-am plăti noi prețul mântuirii

prin ”Orele astrale ale omenirii”,

de n-ar fi suferință, de n-ar fi nedreptate?!

More ...

Ciocoii

Atâția oameni ca noi,
Atâția oameni normali,
Sunt ținuți sub papuc de ciocoi,
Ce cred că ar fi speciali!
...
Dar ei sunt la suflete goi,
Între ei din vreme-nțeleși
Ca odată ce fi-vor aleși
Să ne umple pe toți de nevoi!
...
Ei nu-mpart sărăcia cu noi,
Ciocoii la suflete goi!
Atâția oameni normali,
Români, generoși, solidari
Sunt cu ciocoii-n război!

More ...

Poems in the same category

Apusuri apuse

Suflet drag ,

Am sa șterg din minte

Orice apus

Oricat de colorat ar fi fost .

Deja este apusa clipa ....

Nu ma mai priponesc în amintiri iluzorii!

Tablourile sumbre

De pe pereți o sa le iau .

Nu mai privesc în trecut .

Nu mai zăbovesc

Privind acelasi chip

Acel chip speriat ...

Zidurile am sa le sparg

Vantul sa bata !

Adierea sa o simt ,

Cerul să-l privesc .

Răsărit sa mi fie în suflet

Ori de vreu

Stele sa admir .

Promit,

Nu mai construiesc iluzii,

Clipa o traiesc de azi !

More ...

VREAU

Vreau să mă smulgi
din braţele visării
şi să mă duci acolo
unde cerul se sărută cu marea.

Vreau să simt din nou
acele raze dulci
filtrate-n umbră de rozmarin.
Şi să-mi redai din nou albastrul mării.

More ...

Ce rost are?

Ce rost are-n astă lume?

Să îți faci propriul tău munte

Tot ce-ai strâns de-alungul vieții

Au fost doar, nenumărate lecții.

Ce rost are-n astă lume?

Să trăiești un timp finit

Când cel care te așteaptă

Este unul infinit.

Ce rost are-n astă lume?

Să te bucuri de-a ta viață

Când din ea tot ce rămâne

E un nume și-un prenume.

More ...

"Inspirat de ofertă"

De ziua națională a culturii 🇹🇩

"Inspirat de ofertă"

10 motivații

Pentr-un milion de motive,de vieți.

10 motivatii sa poti sa te ierti

Milion de motive sa vrei, sa poti si sa speri

10 motivatii

Sa te ridici ...din ruine

In credințe si vreri

Milion de motive sa nu uiti de ieri

10 motivatii legate de țel

Milion de motive puse in

Inimi ce pier.

Compozitie din litere inspirata urmare a unei oferte făcută de George Augustin Stirbat .

Florin Ristea

15.01.2024

More ...

Înger alb

Oh, tu, alb înger ,
Care zaci pe-al meu negru mormânt, tăcut și dalb,
Cu lacrima de dor, înghețată pe chip,
Iar în suflet, zbucium... ca un vechi țip.

Pe-al meu mormânt obosit,
Liniște-ai găsit, necontenit.
Doar un vânt lin îți mai adie,
Peste gânduri grele, ce nu mai învie.

Doar un „rămas bun” se mai aude în zare,
Un suflu ușor, pierdut în visare.
O bătaie de cord, apoi tăcere,
O lacrimă cade, cu veche durere.

Iar tu, alb înger,
Cu aripi crestate de timp și de ger,
Cu pene căzute din atâtea lupte,
Ai găsit odihnă, sub stele rupte,

Într-un ultim dor,
De viață și de amor arzător.

More ...

Poezie la beție

Sunt mort de beat si simt că nu mai am scăpare,

Sunt torturat si înghițit de această lume mare.

De 5 ani mă lupt sa trăiesc,

De cand mă știu vreau doar să iubesc.

Nu simt absolut nimic si caut scopul vieții,

Încep să cred ca e doar venirea ceții.

Să nu mai văd nimic, să nu mai simt durere,

Să fiu din nou copil, nimeni să nu dispere.

Am fost corupt încă de mic,

Într-o lume de nimic.

Care mai e scopul acestei vieți,

Dacă incepi sa simiți că îngheți?

O nație de paraziți suntem toți,

Credem că totul ne aparține, niste hoți.

Mă uit in oglinda si văd disperare,

Merg pe stradă si mă întreb când dispare,

Această ură, vanitate și dispreț,

Față de o lume cu potențial măreț.

Nu am greșit că ne-am născut,

Doar că iubirea si sinceritatea au devenit un necunoscut.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.