Author NICU HALOIU

Author constellation
poezii.online NICU HALOIU
Registered on: 1 March 2024 30 creations 2

Total

30 creations
Goarna
854 6 April 2025
De m-ai întreba vreodată
1,120 31 December 2024
Voi cânta pentru tine!
990 30 December 2024
Nu te teme de-a vieții-nverșunare
980 30 December 2024
Mulțumesc, Bătrâne!
1 1,007 30 December 2024
Mulțumesc, Bătrâne!
912 30 December 2024
Ai nimănui
890 30 December 2024
Fără Eminescu
946 29 December 2024
Cum aș putea?
933 29 December 2024
Lucifobul
881 29 December 2024
Să țineți minte!
1,129 5 July 2024
Eterenitate
1,330 5 July 2024
La noi
1,281 3 July 2024
Lângă tine îngerul meu
1 1,561 23 June 2024
Menirea
1,330 17 June 2024
Orele astrale ale omenirii
1,351 17 June 2024
Bocet
1,588 17 June 2024
Sensul
1,225 13 June 2024
Schengen? Încă nu, române!
1,507 13 June 2024
Noi
1,275 13 June 2024
Unui X-zecist:
1,185 13 June 2024
Voi, ăștia!
1,308 13 June 2024
Garantat
1,123 27 March 2024
Când clopotele tac
1,170 27 March 2024
Trenurile cu lemne
1,236 27 March 2024
Ciocoii
1,035 27 March 2024
Balada frunzei de cireș
1,298 27 March 2024
Jocul
1,055 27 March 2024
Nisip mișcător
1,221 1 March 2024
Dor de viață
1,160 1 March 2024
All authors

Random creations :)

CHIP CIOPLIT

Am vrut să ating cerul,

Dar rădăcinile m-au prins

Și m-au legat strâns.

Am vrut să prind lumina

Într-o clepsidră ,dar s-a risipit

Am vrut să spulber durerea,

Dar am văzut un chip cioplit ...

Care mi-a frânt aripa...

More ...

Primele amintiri ! Cutremur...

      Amintirile  ocupă un loc drag în mintea mea. Le-am înregistrat din fragedă pruncie.

Ele ies la lumină când le căutăm, când avem nevoie de ele. Primele amintiri au vechime.

Aveam doar trei ani dar parcă s-au petrecut ieri...

    Era o noapte calmă,senină de toamnă. Luna strălucea, încât casele, copacii lăsau umbre                                                     

pe pământ.Înainte de culcare, tata ne spunea povești sau frânturi din viața lui.

Știa că așa ne va cuprinde mai ușor somnul, în căldura așternutului ne lăsam purtați în lumea 

viselor. Brusc ne trezește larma din casă, panica îi cuprinde pe părinții mei . Buimaci ne 

bulucim la ușa de la tindă spre ieșire. Zăvorul era blocat de la înclinațille ei. Se auzea zgomotul 

grinzelor de la casă .Din mai multe zgâlțiituri ușa se deblochează și ieșim în fața casei. Abia atunci

am auzit...cutremur, e cutremur mare, uite cad pereții de la bucătărie. Afară era larmă mare:

cânii lătrau în toate ogrăzile, vitele mugeau neliniștite, gâinile cârâiau, iar cocoșii își manifestau deruta 

prin cuguricul lor alarmant. Tata ne așează pe fiecare în fața casei, pe pământul gol, atent ca nu cumva 

să fim loviți de cărămizile hornurilor dărâmate. Nu știu cât a durat cutremurul, dar mie mi s-a părut o 

veșnicie....Ondulațiile erau așa de mari, încât crengile copacilor atingeau pământul, iar noi ca să ne 

păstrăm echilibru ne ajutam cu palmele de o parte și alta a corpului.Oamenii panicați au ieșit din ogrăzi

și așteptau cu teamă, ce va urma.Era luna noiembrie 1940, oamenii se temeau de replici

         Mama abia acum se desmeticește și spume cu voce înceată, parcă își cerea iertare.

        -Pe MĂRIUCA am uitat-o în casă, of Doamne cum mi-ai luat mințile....apoi o văd ieșind din casă

strângând în brațe pe MĂRIUCA de numai opt luni , care nu avea habar ce se întâmplase.

Vecinii ies în drum și își împărtășesc îngrijorarea.

 

                                                                                           

More ...

Tribunalul din mine

 

Am strâns în palme fructe interzise,

Când lumea îmi spunea să trec grăbită,

Și am crezut în vorbele promise,

Și-am plâns... și m-am lăsat rănită.

 

Au zis că e păcat, că cerul se mânie

Și legi pe-un trist pământ au vrut să pună,

Dar mie îmi mirosea a poezie,

A libertate pură și nebună.

 

Atât de cald a fost acel păcat,

Atât de mult a luminat în noapte,

Că macul din poteci s-a scuturat

Și stelele s-au tăinuit în șoapte.

 

Și mult am plâns!... și mult a mai durut!

Și-am stat cu sufletu-n genunchi,

Și-am dat uitării tot ce m-a durut,

Strângând lumina caldă în mănunchi.

 

Căci dacă focul a ars până în măduvă

Și dorul tot mi-a fost lăsat în dar,

La ce bun să mă simt vinovată

Că am băut o cupă de nectar?

 

Am pus balanța-n suflet, în lumină,

N-am vrut nici legi, nici milă, nici cunună,

Au fost păcate ce-au durut de bine...

Și zâmbind, mi le-am iertat singură!

More ...

Visare

O desfătare în serile lungi,

În clipele de relaxare,

Cu ochii minții să ajungi

Și să asculți freamăt de mare.

 

O liniște lăuntrică se naște.

Curând vei adormi visând

Un câmp cu un căluț ce paște

Și mii de fluturași zburând.

 

Lumini strălucitor aprinse,

Se-ntrezăresc la orizont.

Nouri albi și stele sunt cuprinse

Într-un dans dumnezeesc.

More ...

flux de poeme naani /54

plictiseli de lună nouă

virusul mutant

tulbură apele-

stingher printre zvonuri

More ...

The elevator

Imagine your life being an elevator.

It goes up nice and neat

But at any point it can fall down to your feet.

And then… you cant go up , you try and try, but just can’t seem to make it work

You open the doors,you step outside…

You try to look for a way up

You see stairs think its hard

But you know its the right path

You start walking up the stairs

Slowly and steady

You get tired

You stop breathing, you start panicking

What if you never go up all the way?

You collapse right away..

After a while you get up, decide its not time to just give up

You start going up again

Not stopping till you reach the end

You realize it was hard but you did it again

You stopped you thought about how it could go wrong

But you never truly just gave up

So you did it

You now can see all the levels

All the stages you’ve been through

But it doesn’t matter if you got hurt or sad

You made it on the top

Its finally your time.

More ...
#Interesting  Autor: Vladislav Varzari
This site uses cookies. By continuing to browse, you agree to the use of cookies. Cookie Policy.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live